1,311 matches
-
măicuța-l îmbie Să guste plăcintă-aromată, Căci gândul la Moș iar învie Dorința secretă, uitată: Atunci când pe coș el coboară Cadouri sub brad să îi pună, Cu Moșul în sania ușoară Să zboare și el înspre lună. Adoarme copilul, visează... Omătul se-ntinde pe creste; Natura întreagă e trează, Colinde se-aud la ferestre. Referință Bibliografică: Dorința din Ajun (poezie pentru copii) / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
DORINŢA DIN AJUN (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368998_a_370327]
-
lacrimi cad/ pe-ngălbenite file./ Azi nu mai vine Moș Crăciun/ în seara de cenușă/ Ci doar tristețile s-adun/ să-mi plângă lângă ușă./ În chinul temniței mă frâng/ sub grele lespezi mute/ Și-nfiorat de doruri plâng/ În amintiri pierdute./ Omătul spulberat de vânt/ se cerne prin zăbrele/ Și-mi pare temnița mormânt/ al tinereții mele”. Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, este cea mai frumoasă și cea mai împodobită sărbătoare a Anului care pleacă spre trecutul lui de azur, pregătind decorul
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
de ea furios ca berbecele; se retrăgea-n marșarier, scrâjnind, virând, trecând nepermis peste linii și țăndărind podul unui curcubeu de emailuri sprijinite doar pe două puncte de oxid de fier, extrem de friabil. Dung!!!dungggg ... * * * Din singurătatea care călăfuise cu omăt nou, puținele poteci, pe care treceau la apă oamenii și sălbăticiunile, nu se mai deslușeau decât răzlețe și ca suind din adâncuri, urletele haitei de lupi. Dar preț de un zbor de corb doar, dincolo de spinarea ascuțită a crevasei și
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
ca sticla de lampă. Avea și bură de gheață pe gură, iar sângele i se mai zvârcolea doar dintr-un tipar din memorie. Se lupta cum știa, dansa cât putea, apoi ... iar se prăbușea în convulsii; se zbătea, lăsând pe omăt forme contorsionate de heruvimi jalnici. Dacia nu se temea, nu întreba unde ajunsese, cine mai era sau dacă Era. Se împăcase cu de-toate acolo, în tihna imaterială care aproape că o subjugase. În ignoranța-i lumii din care purcese
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
epoux ressurgira la bête qui dort en țoi, mais tu es juste obtus, pourtant, l'humanite se precipite au bus! & A VENIT IARNĂ mardi 3 novembre 2009 A venit iarnă și peste mine M-a nins, m-a acoperit cu omăt Parcă m-a nins cu albine Dar cu parfumuri suave încă mă îmbăt Așa trec anotimpurile peste noi Scîrțiind din senile prin sufletele noastre Ne mai rămîn amintirile și visurile Și stelele cerurilor la infinit albastre... Ioan LILA VOLUM POEME
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
epoux ressurgira la bête qui dort en țoi, mais tu es juste obtus, pourtant, l'humanite se precipite au bus! & A VENIT IARNĂ mardi 3 novembre 2009 A venit iarnă și peste mine M-a nins, m-a acoperit cu omăt Parcă m-a nins cu albine Dar cu parfumuri suave încă mă îmbăt Așa trec anotimpurile peste noi Scîrțiind din senile prin sufletele noastre Ne mai rămîn amintirile și visurile Și stelele cerurilor la infinit albastre... Am avut cîteva iubite
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
epoux ressurgira la bête qui dort en țoi, mais tu es juste obtus, pourtant, l'humanite se precipite au bus! & A VENIT IARNĂ mardi 3 novembre 2009 A venit iarnă și peste mine M-a nins, m-a acoperit cu omăt Parcă m-a nins cu albine Dar cu parfumuri suave încă mă îmbăt Așa trec anotimpurile peste noi Scîrțiind din senile prin sufletele noastre Ne mai rămîn amintirile și visurile Și stelele cerurilor la infinit albastre... Am avut cîteva iubite
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LA BANCA ALBASTRĂ Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului La Banca Albastră La Banca albastră de sub brad ninsori de gânduri vin și cad în minți pierdute în visare, omăt de amintiri apare... Aici la Bancă vin pe rând să schimbe adesea câte-un gând bătrâni cu saci de întâmplări trăite aici, sau peste zări. Iar inimi bat și se-nfioară. Idei iar vin și apoi zboară alene-n ora de
LA BANCA ALBASTRĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370975_a_372304]
-
-i asta? Să ne veselim o țâră, deși mi se strânge inima că o să ramân singur. Haideți! Moș Costache își mai turnă un pahar de vin. Duse paharul la gură. Un smoc de păr din bărba lungă și albă ca omătul intră în pahar. Câteva lacrimi, una după alta se rostogoliră, stingându-se în vinul rece. Din două înghițituri sorbi paharul. Mai turnă încă unul, vărsă câteva picături pe dușumeaua veche și plină de țărână și, după ce-și făcu semnul
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
jos către pământ, Și unul scapă un cuvânt: - Acum părem puțini, firavi, Dar nu e mult și vom fi bravi. La locul nostru din tării Ne pregătim de bătălii. Arma lui albă, orice nor Va arunca de sus, din zbor Omătul să acopere Pământul ce descopere Covoarele de frunze moarte De pe aleile deșarte. Livezi și câmpuri, casele, Cătunele, orașele, Ca o centură peste zare, Splendidă-n soare irizare, Sub strălucirea lui bălană, Se va topi apoi în hrană. Atât mai zise
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369914_a_371243]
-
-i prefac grăbit visul de-a fi în faptă. Strâng spicele și cânt un cântec nou mereu și simt că undeva, în mine sau pe-alături, cu răsuflarea Sa de foc, chiar Dumnezeu, zâmbind, topește blând și vechi și noi omături. Anatol Covali Referință Bibliografică: M-am risipit mereu / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
M-AM RISIPIT MEREU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369957_a_371286]
-
Doamne, cât ai fost de-ndurător Când ai vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI, FRAȚI ȘI SURORI DE ȚARĂ! LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! Azi, sub țarina bătrână drumu-și șterge doru-n barbă cărând datina străbună pe sub firul ars de iarbă. Sub omătul de aramă ștergând brazdele de soare români scriu pe tălpi la vamă ziua ce i-a rupt din floare. Munților văzduh de suflet le-a turnat în brațe plânsul făcând aripi lungi din urlet să nu zacă somnu-ntrânsul. Și-a
E ZIUA TA, ROMÂNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370514_a_371843]
-
decupasem fericirea după asemănarea noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodată pinii, cîmpiile de toamnă, începutul lunii a treia cînd dau în floare cireșii, omătul gros așternut după ninsorile lungi. Nu cred că există ceva comparabil. Mai stau putin, nu-mi vine să dorm încă, începe călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă, mă gîndesc la tine: te gîndesc. Citește mai mult Înaintea propriei căutăriam
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
în urma mea.Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastrăși visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orbcu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodatăpinii, cîmpiile de toamnă, începutul lunii a treia cînd dau în floarecireșii, omătul gros așternut după ninsorile lungi.Nu cred că există ceva comparabil.Mai stau putin, nu-mi vine să dorm încă,începe călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă,mă gîndesc la tine: te gîndesc.... IV. JURNAL, de Luminița Cristina Petcu
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
lacrimi deșert, Dar tu spui numai nu Sau răspunzi în doi peri, Pentru tine eu vreau Să urc azi în cer, De acolo privind Să-nțeleg de ce tu Poți să spui mereu nu, De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! Boris Marian
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
de la întâi la nouă, este mai mult schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va fi, timp de patruzeci de zile. Dacă pe câmp e zăpadă, se prevestește an mănos. Iar pajiștea de-i uscată, e semn de an sărăcăcios. Serbat e și mărțișorul, de fete
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
fiorul. Și-aleg un fulg de om să fiu, Dar nu când ninge sau mai plouă, Ci sunt un fulg de iarnă, argintiu, Și albă îmi e firea, ca de rouă. Iau, în ființa-mi, lacrimă solară Și firul de omăt, ce-mi poposește Pe aripile mele, înflorite iară, Într-un argint, ce-mi strălucește. Din cer cuprind pământul alb Și, în plutiri de gânduri line, În sufletu-mi, ce e un fir de ac Însăilez feericul îngheț, ce vine. Și
CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369714_a_371043]
-
un argint, ce-mi strălucește. Din cer cuprind pământul alb Și, în plutiri de gânduri line, În sufletu-mi, ce e un fir de ac Însăilez feericul îngheț, ce vine. Și fulgul meu, din om, cum e, Un fir de-omăt devine și lumină, Și iarna cade, ca într-un desfăt, Pe umeri tot purtând genunile senine. Referință Bibliografică: CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1805, Anul V, 10 decembrie 2015. Drepturi de Autor
CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369714_a_371043]
-
-ntoarce la matcă, pe-ai ei să-i revadă, să-i îmbrățișeze! Pășeste apăsat cu nasu-n pământ; fularul la gât, capul sub căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama, mâinile-nghețate în buzunare-nfundate, în ger,sub furtuna de omăt. Repede,repede-n pat, La căldurică... Dar mâine, se va da cu sania... Cu Cristina,Monica...sigur! Nu, nu sigur!Poate, poate... Dacă nu va fi prea rece. * Poezia în versiunea originală, în franceză, este ușor inspirată din "Le Petit
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
O firmă de import. Ce să aduc? Orice, că fraierii cumpără orice din import. Și gunoaie! Mai ales, gunoaie, denumite „mărfuri second hand”. Că asta am ajuns: Țara „Second Hand”.Sufletul lui Mărășteanu, viforât de frământări, se-ngropa încet-încet în omătul de gânduri negre, disperate. Nici nu și-a dat seama că s-a golit ceainicul și...ar mai fi vrut țuică fiartă să-i întrețină pârjolul care-l mistuia. Dar era secătuit de voință. Mai bine...să doarmă...să uite
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
mi-erau prieteni... Iepurași și aricei... Și păsărele-n cetini... Cand vedeam o veverița Cu coada ei stufoasa... O luăm în palmă și, ușor, Sus în castan acasă... Anotimpurile, toate Le treceam tot împreună... Primăvară, vara, toamna... Și iarna cu omăt cunună... În pădure, prima oară, Am venit cu tine... Iubitul meu cu ochii verzi, Si visător, ca mine... Actele ce ne unesc La noi nu auimportanță... Pe noi, ne-a cununat pădurea, Într-o noapte de vacanță... Suntem deja puțin
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
stâncă. Cu suflet inocent ca de copil, Am plăsmuit feerice istorii, Dar realitatea m-a cuprins tiptil, Și m-a trezit din vise iluzorii. Iertare eu nu cer și nici nu dau. Căci iarna ce mi-a nins în păr , omătul, M-a învățat din viață ce să iau, Să nu rămân în suflet cu regretul. De plângi, înseamnă că mai ai credință, În bunul Dumnezeu ce ne-a învățat, Că fiecare om este o ființă, Cu suflet, inimă, și-un
EU NU TE VREAU! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368184_a_369513]