1,904 matches
-
istovitoarea muncă a pescuitului de bureți. E aproape sfârșit la întoarcerea de pe coastele Siriei și se lasă „vărsat uscatului ca o unealtă netrebnică.” Idealul incoruptibil al eroilor lui I. este prietenia, comuniunea sufletească până la sacrificiu. Cu Codin, personaj din povestirea omonimă, Adrian Zograffi, atras de curajul și bărbăția lui, de spiritul de libertate care îl animă, se leagă prin frăția de cruce. În ciuda aparențelor, Codin nu este o brută, ci fructul unei lumi cu multe păcate. Frăția de cruce cu Adrian
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
RODICA, revistă apărută la București, săptămânal, între 4 martie și 11 aprilie 1910, cu subtitlul „Literatură-critică-artă” și cu un moto din poezia omonimă a lui V. Alecsandri. Secretar de redacție este Arthur Smutny. Colaborează cu versuri I.M. Bejan, Mircea Demetriade, Florian I. Becescu, G. Bacovia (Panorama), I. C. Popescu-Polyclet. De rubrica „Viața teatrală” se ocupă Ion Carp, de „Ecouri” Ion Caracostea, iar de eseistică
RODICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289293_a_290622]
-
Deciu, Marina Constantinescu, Ioana Pârvulescu și, fără a fi menționați în casetă, Mircea Grigorescu, Sorin Titel, Marcel Mihalaș, Dana Dumitriu, Virgil Mazilescu, Mircea Iorgulescu, Ștefan Agopian. Continuând în mod direct „Gazeta literară”, dar revendicându-se de la prestigioasa tradiție a revistelor omonime apărute sub direcția lui Vasile Alecsandri (1855), Liviu Rebreanu (1932-1934) și Cezar Petrescu (1939-1940), R.l. a fost fondată la sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă de relativ dezgheț ideologic și cultural, când proletcultismul agresiv își diminuase acțiunea și regimul comunist
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
de Filme nr. 1 (1973-1981) și redactor principal la „Contemporanul” (1981). Părăsește țara în 1981, iar în anul următor se stabilește la Montréal, în Canada. Aici înființează Editura Humanitas (unde publică volume de literatură acoperind toate genurile) și editează revista omonimă (devenită în 1986 „Humanitas littéraires”), care apare până în 1991. Între 1981 și 1987 a fost colaborator permanent al postului de radio Europa Liberă. Debutează cu schița Dimineața, la „Luceafărul”, în 1966, iar editorial cu volumul de povestiri Dimineața, apărut în
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
florărese și cu lampagii de altădată”. Dudu Zamfirescu, lumpen-intelectual boem și rebel, cinic și „declasat”, e un personaj interesant, nuanțat și contradictoriu, în parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică Popescu, din piesa omonimă a lui Camil Petrescu, sau, în alt registru, de Șbilț din Patima roșie de Mihail Sorbul. „Om fără căpătâi”, el rămâne, în pofida amoralismului scandalos, o „secătură” simpatică, viziunea dramaturgului - cu unele accente malițioase și acide - fiind definită de trăsături relevate
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
sufletească. c) Cronica Complexa activitate a lui Prosper cuprinde și scrierea de cronici; mai mult, o dată cu el, cronica înlocuiește complet istoriile propriu-zise. Cronica lui (Epitoma Chronicorum), în prima parte, adică pînă la 378, este de fapt un extras din opera omonimă a lui Ieronim, care începe cu originile lumii, însă după acea dată e o lucrare autonomă a lui Prosper. Ea se deosebește de alte lucrări similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și a dogmei creștine. Prosper încearcă să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520, cu permisiunea noului abate Mammas, cu condiția să nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești călugări este Leonțiu din Bizanț, ce trebuie probabil identificat cu teologul omonim; Sava l-a luat cu el la Constantinopol în 531, dar s-a despărțit apoi de Leonțiu - potrivit lui Chiril - tocmai din cauza origenismului său (cf. p. 000). Alți membri ai grupului origenist au venit apoi la Constantinopol cu ocazia dezbaterilor doctrinale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de ani la Constantinopol, unde a rămas pentru tot restul vieții sale, cu excepția perioadei cînd a făcut o călătorie în Palestina. în timp ce stătea la Constantinopol, a scris o Istorie bisericească prin care își propunea să continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, pînă în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, el era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici și documente istorice și o singură scenă, uciderea lui Moțoc, e împrumutată din nuvela omonimă a lui C. Negruzzi. În amănunte, drama se depărtează cu totul de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peucer - pe al cărei soț îl
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
din Iași, secția română-franceză, susținându-și examenul de licență în 1980. Până în 1983 este profesor la Pașcani. În ianuarie 1984 se angajează în redacția revistei „Cronica”, unde parcurge toate treptele, în 1997 devenind redactor-șef și, concomitent, director al editurii omonime. După 1990 va beneficia de burse de studiu și cercetare în Belgia, Franța, Canada. Participă la numeroase simpozioane naționale și internaționale. În 1992 e desemnat corespondent pentru România al Centrului Internațional de Studii Poetice de la Bruxelles. Debutează în 1978 la
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
să respingă harul profetic din Biserică, purtându‑se ca unii care, din pricina acelor ipocriți, se opresc chiar de la legăturile cu frații”. La sfârșitul secolului al II‑lea, un alt autor, cunoscut sub numele Hipolit și identificat ulterior cu martirul roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate pusă la îndoială de unii creștini, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind preotul Gaius, care atribuia paternitatea corpusului ioanic ereticului Cerint. Din cauza revendicării ei de către montaniști, Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a românilor din amândouă Daciile (I-III, 1889), dar fără a dovedi rigoare și spiritul critic necesar, Ș. și-a ales și subiectele literare din acest domeniu. Moartea lui Radu VII de la Afumați (1854), dramatizare în versuri după un roman omonim de H. Buvelot și Ștefan Andronic, are o acțiune axată pe confruntarea a două categorii morale: cei buni, cinstiți, bravi, patrioți (domnitorul și ai săi) - cei răi, urâți la suflet și violenți (conspiratorul Drăgan și complicii). Personajele țin discursuri emfatice
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
, revistă apărută la Ploiești, lunar, din martie 1937 până în aprilie 1938, susținută de grupul omonim, sub îndrumarea profesorului N. Ch. Dimancea. Redactor-șef: Alex. Al. Ionescu-Lungu, redactor: Marcel C. Preoțescu. Publicația atrage, ca redactori și colaboratori, elevi din provinciile istorice ale României, între aceștia numărându-se George Meniuc, redactor pentru Chișinău, Pavel P. Belu pentru
SBUCIUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289527_a_290856]
-
Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București (1943). Colaborează cu poezie și însemnări literare în 1941 la „Albatros”, publicație a unui grup de tineri avându-l în frunte pe Geo Dumitrescu, alături de care participă la înființarea cenaclului omonim. Este redactor la „Tribuna tineretului” (1940), apoi, ca ziarist profesionist, la „Timpul” (1942-1948) și, în 1947, la „Revista literară”. În aceste publicații, ca și în „Prepoem”, „Zarathustra”, „Fapta”, „Tinerețea”, „Flacăra”, „Rampa”, „Meridian”, „Capitala”, „Curentul magazin”, „Pământul românesc”, „Preocupări literare”, „Armata
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
SCENA, revistă „teatrală, literară, artistică și culturală” apărută la București, săptămânal, între 6 noiembrie și 27 decembrie 1914. În Prolog se marchează explicit legătura cu publicația omonimă din 1910-1911: „«Scena» reapare după o apariție de câteva luni și o retragere resemnată de patru ani. Reapare sub îngrijirea aproape a acelorași redactori, care și-au urmat activitatea lor la cotidianul «Rampa»”. Rubrici: „Scena artistică”, „Scena bibliografică”, „Scena literară
SCENA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289544_a_290873]
-
mari concesii ideologice, dar și fără un conflict dramatic pregnant. Ulterior își face ucenicia în genul pseudofacil al comediei dramatice pe tema conjugalității, astfel că Divorțul („Teatrul”, 9/1966), Întoarcerea („Teatrul”, 7/1969), Noaptea speranțelor (apărută în 1973 în volumul omonim) și Menajera („Teatrul”, 1/1974, reluată în volum în 1979) par variante ale Casei cu păpuși de Henrik Ibsen (Mircea Ghițulescu), unde influența e destul de naiv preluată. Această etapă este neconcludentă pentru evoluția scriitorului, iar curba ascendentă a dramaturgiei sale
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care îl vedea fără capăt, răsfrânt asupra familiei. Chinul interior al părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului, întrucâtva neverosimilă. Iulia, din nuvela omonimă, este un „caz” de piromanie, joaca ei cu focul mergând până la o extatică, stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite în secret flori consoartei, spre
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
Timpul” și la Agenția Media Star din Reșița. Din 1997 este director al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din același oraș. Debutează cu versuri în 1965, la „Tribuna”, publică în primele numere ale revistei „Echinox” (1968), fiind membru fondator al cenaclului omonim. Ca reporter, începe cu volumul Aurul din aripi, apărut în 1986, iar cea dintâi plachetă, Ascultând ceasornicul în baie, îi este editată în 1995. Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin (1998, scris în colaborare cu Victoria I. Bitte și Tiberiu Chiș) și
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
trebui să admitem faptul că „nevroza de instituționalizare” are un caracter cu totul special, fiind diferită de „nevroza-boală” din Clinica psihiatrică. 4. Nevroza de instituționalizare Nevroza de instituționalizare nu trebuie privită și înțeleasă ca având aceeași semnificație cu entitatea clinico-nosologică omonimă din psihiatrie. Ea trebuie înțeleasă ca fiind o structură caracterială a personalității celor instituționalizați, datorată frustrărilor, carențelor afective, situațiilor castratoare etc. Substituirea situației oedipiene cu complexe dintre cele mai diferite (inferioritate, rușine, vinovăție, inutilitate etc.) marchează psihobiografia acestor indivizi. În
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
La recomandarea lui Eugen Barbu, va beneficia de o bursă Herder la Viena (1978-1979), anii ’80 fiind cei în care colaborează abundent la „Săptămâna”, revistă condusă de mentorul său. În 1990 întemeiază, împreună cu Eugen Barbu, Partidul România Mare, precum și săptămânalul omonim, dar și periodicul „Tricolorul”. Va fi senator în Parlamentul României în toate legislaturile. Debutează editorial în 1977 cu volumul Poezii. În plină etapă de modernizare a lirismului românesc, T. conservă modalități de secol XIX ori continuă linia Goga - Cotruș. Comentatorii
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
fire imperceptibile de tainele naturii. Din secțiunea a doua, Vânători moderni, în care sunt înșirate aceleași povestiri terminate în poantă, reține atenția Salmi de ciori, unde scriitorul promite reconstituirea unei anecdote folosite și de Al. O. Teodoreanu într-o schiță omonimă: este relatată o farsă de proporții, nu tocmai benignă, în care un ins crede că e ospătat cu salmi de sitar, dar de fapt i se servește cioară gătită după faimoasa rețetă franțuzească de preparare a vânatului cu pene. Mai
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
ca și prin eliminarea clișeelor ideologice. Se explorează, cu o îndrăzneală comparabilă cu aceea a lui Marin Preda în Delirul, istoria mișcării legionare. Pretextul îl constituie tocmai viața, faptele și moartea lui Babis Vătășescu, aderent al grupării, căruia nepotul său omonim încearcă să îi recompună biografia pentru a-și înțelege propriul rost. Altfel, cartea se află, ca și Galeria cu viță sălbatică, sub semnul unei metafore tutelare, desfășurată de data aceasta în povestea căderii lui Lucifer, pe care Brenner cel tânăr
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
reflecție se echilibrează într-un fel sau altul. Vânzătorul de aripi (1982) e un roman enigmatic, cu final deschis. Fără a lipsi cu totul, reflexivitatea este extrem de discretă, iar în final intriga se dovedește doar promisiunea și materialul unui roman omonim. Construcția epică în două planuri alternante - „prezentul prezentului” și „prezentul trecutului”, cum le numește prozatorul - se păstrează și în Degetele lui Marsias (1985), unde interesul pentru enigme, echivoc, pentru imaginație și vis este o prezență de fundal, fără să mineze
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
și „cultură”, între „viață” și „idee”. Temperamentul scriitorului pare a se împlini însă în formula dramatică a (post)absurdului, materializată în volumul Așteptând-o pe Godette (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu), din care se distinge în primul rând piesa omonimă, unde melanjul de mitologeme biblice, de pamflet și grotesc, de registre stilistice, de livresc și metateatru creează imaginea unei umanități în derivă. SCRIERI: Felia amară, Sibiu, 1993; Povești din pădurile fanteziei, Deva, 1998; Ridicarea în genunchi, București, 1999; Socrate poetul
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]