461 matches
-
omonimia cuvântului dată; polisemia cuvântului a prinde; * paronimia revizor regizor; omonimia cuvântului stat; polisemia cuvântului a descoperi; * paronimia astronomie gastronomie; omonimia cuvântului dar; polisemia cuvântului a acoperi; * paronimia petrolier petrolifer; omonimia cuvântului mai; polisemia cuvântului a atinge; * paronimia companie campanie; omonimia cuvântului ei; polisemia cuvântului a aprinde. Formulați enunțuri cu omonimele cuvintelor subliniate din textele de mai jos: (a) "Și Hänsel se grăbi s-o liniștească, spunându-i: Mai ai răbdare oleacă, până ce răsare luna, și atunci o să găsim noi drumul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
estetic, în stilul beletristic scris; * valorificarea, cu precădere în stilul beletristic scris și, contextual, în cel publicistic (vezi, de exemplu, în titluri), a unor creații de cuvinte, sinonime stilistice, structuri antonimice, jocuri de cuvinte construite pe baze paronimice, respectiv pe omonimii, polisemii etc.; (c) la nivel morfologic: * folosirea cu predilecție a persoanei a treia în stilul științific și în cel juridico-administrativ vs. folosirea tuturor formelor subsumate categoriei gramaticale a persoanei în stilul publicistic și în cel beletristic scris (în cazul ultimului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
circumstanțial de timp; (c) să ilustrați regimul cazual al prepozițiilor din limba română; (d) un adverb să fie termen regent pentru o propoziție circumstanțială de cauză. Testul nr. 15 1. Tipologia numeralelor din limba română (după două criterii); exemplificare 2. Omonimia delimitări teoretice, exemplificare 3. Exemplificarea a patru tipuri de prefixe valorificabile în cadrul derivării 4. Alcătuiți patru enunțuri în care conjuncția că să introducă subordonate diferite. 5. Termenii regenți ai propoziției circumstanțiale de cauză enumerare, exemplificare 6. Se dă textul: Dacă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
române. București: Editura Academiei. Graur, A. (1968). Studii de lingvistică generală. București: Editura Academiei. Graur, A. (1974). Mic tratat de ortografie. București: Editura Științifică. Graur, A. (1975). Alte etimologii românești. București: Editura Academiei R.S.R. Hoarță Lăzărescu, L. (1999). Sinonimia și omonimia gramaticală în limba română. Iași: Editura Cermi. Hobjilă, A. (2003). Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală. Iași: Casa Editorială Demiurg. Hobjilă, A. (2009). Limba română, în volumul pentru specializarea "Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar", ID, anul II, semestrul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în limbajul natural, care pe lângă avantajele pe care le prezintă în reflectarea lumii (plasticitate, surprinderea complexă și nuanțată a realității, etc.), suferă de carența relației neunivoce între cuvinte și obiectele pe care le desemnează. În acest sens, întâlnim situații de omonimie (un cuvânt desemnează obiecte diferite și are, deci, înțelesuri diferite: somn-stare fiziologică de repaus și somn-un soi de pește) și de sinonimie (mai multe cuvinte desemnează același lucru: zăpadă-nea-omăt). Nefiind excluse 36 situațiile în care nu cunoaștem suficient înțelesul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de ergativ poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția ergativă și diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre cele două concepte. Autoarea condamnă interpretarea construcției ergative ca un tip de pasiv, argumentul cel mai important fiind lipsa opoziției activ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu explică omonimia morfologică a celor două forme. În spiritul celei de-a doua explicații, Berea (1966: 568) arată că limbile romanice, inclusiv româna, continuă tendința latinei vulgare de a dezvolta construcțiile reflexive ale căror valori sunt uneori foarte precise, gramaticale, iar alteori
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Nash, Léa, 1998b, "À propos de être et avoir en géorgien", în: A. Rouveret (éd.), p. 171-135. Neamțu, G. G., 1986, Predicatul în limba română. O reconsiderare a predicatului nominal, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Nicolae, Alexandru, Adina Dragomirescu, 2009, " Omonimia sintactică a participiilor românești", în: B. Croitor, A.-M. Mihail, R. Zafiu (eds.), Studii de gramatică. Omagiu Doamnei Profesoare Valeria Guțu Romalo, București, Editura Universității din București, p. 193−207. Niculescu, Dana, 2008, Mijloace lingvistice de exprimare a posesiei în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
identitatea arhisememelor. Ex. rayon - „rază luminoasă” / „rază de cerc”. 6. „polisemie largă” - un singur sem specific comun, arhisememe diferite, substituire de seme specifice. Ex. platou - suport plat și forma de relief. Dacă nu există nici un sem comun, e vorba de omonimie. În toate aceste tipuri se constată identități. Identitatea minimala este a tipului 6, unde cele două sensuri au în comun doar un sem specific. Primele patru se deosebesc net de ultimele două. La acestea din urmă operațiile de înlăturare și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș... Restul nu prezintă nici o importanță.120 Observăm că eclipsarea sensului se produce treptat, culminând cu aprecierile determinative ale "mesei", un termen care presupune o rapidă selecție mentală din cauza omonimiei implicate și a încrengăturilor de sensuri principale, secundare și figurate. Dacă selecția este cataforică, adică pornește de la datele contextuale anterioare, termenul "masă" denotă automat "un obiect de mobilier pe care se poate mânca etc.", ceea ce duce însă la inadecvarea precizărilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tinereților”, prozatorul povestește cum a Învațat să citească În românește, că limba vorbită Îi era cunoscută (vezi În „Negru pe alb”, „Cum am Învațat românește”). Tatăl l-a dus la un dascăl român de la Socola care l-a dezamăgit cu omonimia lui. (Maică-ta de-i vie/ Spune-i ca să vie/ Colen deal la vie“). Viitorul prozator a Învățat să citească Într-o noapte, buchisind slovele lui Petru Maior (În chirilică) din „Istoria pentru Începuturile românilor În Dachia”. Pe lângă limba greacă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]