872 matches
-
hârtie și decupa un omuleț cu foarfecă, apoi desfășura hârtia și deodată din unul se făceau doi, ținîndu-se de mână, apoi trei, apoi patru, până când femeia mare și roză ținea desfășurat, în fața surâsului ei încă tânăr, un șir întreg de omuleți atât de fragili, încît fremătau la răsuflarea mea și a mamei, două fețe hlizite, de-o parte și de alta a lor. Eu nu mă lăsam mai prejos și, fiindcă nu puteam construi, distrugeam cu aceeași veselie pasionată. "Mamă, tai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Gata cu poveștile, de-acum ești băiat mare, pionier, e rușine. Apropo, uite, ți-am călcat din nou cravata, uite-o aici, o pun pe spătar." Dar Mircea nu se mai ridică din pat. Privi doar, desfășurat deasupra sa, ca omuleții de hârtie de altădată, triunghiul care, în semiumbra camerei, era acum stacojiu ca vișina putredă. Mama-l pupă și-i zise ca de obicei "Noapte bună, somn ușor,/ Șapte purici pe-un picior". După ce ea ieși din cameră, încercă o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
te văd ce faci acum? Dar "Roaben" trăsese și el direct în săgeata șerifului, o despicase toată și intrase tot în centrul țintei. Sfântul însă era mult mai palpitant. Toți copiii știau să-l deseneze, era plin peste tot de omulețul cu un cerc deasupra capului. Cântecul era cam așa: "Tanana - tanana - ta!" O vreme încercaseră să dea alt serial, "Baronul", dar ăsta era un tăntălău ce nu s-a mai pomenit. De obicei îl băteau toți, îl băgau bandiții în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe frații tăi, răspândiți în Câmpie și ocupați să nu facă nimic? Templul o să fie întîia lucrare închinată lui Dumnezeu și priveliștea ei va fi măreață. Fratele Isidor își îndreptă bărbia ascuțită către guvernatorul Crey, încercînd să priceapă substratul întrebării omulețului, care se agita perpetuu, tulburîndu-i concentrarea și meditația pioasă. ― Te-am întrebat de ce nu încep să construiască încă! E o întrebare simplă și trebuie să-mi răspunzi! Uite, am căutat aici, în contractul nostru cu Abația, și am găsit o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în cărți diferite precedente. Or noi nu aveam timp. Isidor înghiți cu greutate. Și cuvintele pe care le avea în minte, și nodul care i se pusese în gât când realizase în sfârșit că guvernatorul, pe care îl crezuse un omuleț superficial, era de fapt cu totul altceva. Semnele pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău sunt mai mult decât clare și știi acum că numai aceia care vor veni din când în când să se închine în Templul Lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pilonii puterii politice din Imperiu e acum altceva. Spre uimirea lui N'Gai Loon, Bella nu spuse nimic, preferând să-și reia mersul molcom, în spatele lui Zuul. - Să luăm de pildă Tratatul de la Alderbaraan. E inutil acum. - De ce? întrebă Bella. - Omulețul ăla, Crey, a demonstrat că australul se poate afla și pe o planetă. E adevărat că nu cunoaștem decât o singură planetă, Praxtor, pe care a fost descoperit, dar vă atrag atenția că zăcământul acela a fost de două ori
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din drumul viilor, pe șoseaua care duce la Epureni și de unde se auzea de departe scârțâitul unor care pe omătul geruit. Ieșisem la lumină, eram lângă oameni și nu mică le-a fost mirarea când au văzut lângă ei atâta omuleț cu o sanie după el la vremea aceea târzie de noapte. Am lăsat în urmă carele și odată ajuns la începutul văii dinspre sat, lângă morile de vânt, m-am așezat pe săniuță și a mea era lumea, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
uriaș în el, nu numai nu va avea favori, ci-l va ajunge pedeapsă și trăznet. Uite-te lume! Iată, vine. Iată-l, s-arată! Ce superb e! Cum stă deasupra tuturor! Se ridică o perdea și se ivi un omuleț mare ca de la cot în palmă, un nimic, un pigmeu în orice privire, în ființă și în faptă. - Dar bine, ce faceți? De ce nu strigați? De ce nu-l aplaudați? Ridicați-vă glasul, ritori! Cântați, poeți! Scrieți, genii! Corul vostru fie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam de la masa prezidiului cu diploma în brațe și din primul rând s-a ridicat un omuleț care m-a îmbrățișat și mi-a șoptit - cred că în engleză: ― Bravo! Mă bucur că te-am văzut jucând și că ți-am văzut trupa. Eram tare emoționat; i-am mulțumit și abia când am ajuns la locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
stabilizează la un anumit nivel de decibeli. — Tot prost se aude, spune Părințelul, simțind că prinde tupeu, eu v-am salutat, zice, luîndu-și inima în dinți. — E dansul tău, îl încurajează Roja, făcîndu-i în același timp un semn cu palma omulețului de la pupitru. — Chiar că știți pe toată lumea, spune nedumerit Curistul, urmărind mișcările Părințelului, care se îndepărtează dînd din coate, încercînd să-și taie drum printre perechile care dansează deja în mijlocul ringului. Tipul ăsta e dat naibii, îi răspunde Roja, leagă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-a întrebat ceva, dar din cauza zgomotului n-am auzit, ne-am tras mai la o parte, m-a condus la un autoturism Dacia 1300 de culoare albă, și mi-a spus, nenicule, asta este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar eu habar n-aveam despre ce era vorba, din clipa asta ești revoluționar, pe dracu’, nu se abține Roja să spurce, eram sigur că voi ați deturnat o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea, puteam să arunc sacoșa într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de un pahar de Klares, o licoare spirtoasă obținută din cartofi, limpede și incoloră, care-mi place mie mult. Am băut astea destul de repede și am comandat al doilea rând, la fel. — O afacere care provoacă sete, nunțile astea, zise omulețul de lângă mine. Era tatăl lui Dagmarr. Se Întoarse cu spatele la bar și o urmări mândru cu privirea pe fiica lui. — Arată ca o poză, nu-i așa, Herr Gunther? — Nu știu ce-o să mă fac fără ea, i-am spus. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru contribuții bănești În favoarea Fondului „Mama și Copilul“, o invitație imperativă a Partidului de a merge la vizionarea unui film antisemit și o imagine a Führerului menită să trezească entuziasmul. Acest avizier intra În atribuțiunile administratorului clădirii, Herr Gruber, un omuleț alunecos, ca un cioclu. El era nu doar responsabil În clădire pe linie de apărare antiaeriană, Învestit cu puteri polițienești (prin bunăvoința Orpo, poliția În uniformă, obișnuită), ci și un informator al Gestapo-ului. Hotărâsem cu multă vreme În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
când te gândești că acolo era Școala de Artă - vreau să zic, acolo unde e sediul Gestapoului. — De-a dreptul hilar. Pun rămășag că, la acest gând, sărmanii nenorociți care sunt „lucrați“ acolo merg la culcare la fel de fericiți ca niște omuleți de zăpadă. M-am ridicat și am mers spre ușă: — Drăguț articolul despre cuplul Lindbergh. Am mers pe jos Înapoi la birou. Frau Protze lustruia sticla de pe poza cu Tilly care se Îngălbenea, atârnată pe un perete din sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În pahar, scoase o căpșună care se afla pe marginea paharului și o mâncă. — Păi, Bernie, cu siguranță ești un detectiv particular foarte bun, dacă lucrezi pentru Hermann la ceva atât de important. Eu credeam că voi sunteți cu toții niște omuleți prăpădiți care vă țineți după soți și vă uitați prin gaura cheii ca să vedeți ce pun la cale, pentru ca apoi să le spuneți nevestelor lor. Cazurile de divorț sunt de fapt cam singurul gen de afacere de care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ținut Întins paharul ca să-l reumple: Nervii mei sunt bine-mersi, am spus eu bând din pahar Încet. Doar că Îmi place să beau. — Pentru imagine, hm? — Și cam ce imagine ar fi la mijloc? Păi, aceea de detectiv particular, desigur. Omulețul de doi bani care stă Într-un birou aproape nemobilat, bea ca un sinucigaș pe care l-a părăsit curajul și vine În ajutorul frumoasei, dar misterioasei femei În negru. — Cineva din SS, poate, am sugerat eu. El zâmbi: — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să-mi surâdă. „Ce mă fascinează pe mine de fapt, în ultimul timp, sunt extratereștrii”, am reluat eu. „Extratereștrii?” „Întocmai. Istorisirile astea despre extratereștri trebuie luate în serios. Știai că în Kentucky o familie de fermieri a fost chinuită de omuleții verzi o noapte întreagă? Oamenii au tras chiar asupra lor și l-au nimerit pe unul din ei. Și când a venit poliția, se făcuseră nevăzuți, parcă intraseră în pământ. După ce a plecat poliția, au apărut iarăși. S-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu Lucia di Lamermoor. Se dă mare. Te invită și pentru sfârșitul săptămânii. Spune că are o surpriză. Surpriza este o mică scenă de teatru. Actorii sunt sculptați din lemn. În culise, lângă frânghiile de care se trage cortina, un omuleț care seamănă leit cu șeful de raion. Te Înnebunește că toate personajele din lemn sunt numai bărbați. -Eu am construit și teatrul, și oamenii, mă pasionează sculptura. Într-o clipă Îți devine suspect, la fel de suspect ca și apariția și dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l filmezi cu o altă cineclubistă, una Safta, doamne, ce nume, slabă ca o mâță flămândă și plină de ambiții. Scenariul se numește Omulețul de cartof și este o poveste destul de stranie și ciudată, nu știi cine va aproba prostia asta care n-are nici ilegaliști care lipesc manifeste În epoca burghezo-moșierească și nici tineri care se duc pe un șantier să construiască un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aici Încolo urci la Paloș Ardeal. Ai fost chemat la un Revelion la Rupea, cu magnetofonul și role de muzică. Rolling Stones, Beatles, Aphrodite’s Child cu Demis Roussos, Cliff Richard. Te-a aia slăbănoaga aia de la cineclub, aia cu „omulețul”. Personalul se avântă În tunelul lung care aproape nu se mai termină, ce-ar fi dacă s-ar prăbuși dealul, dacă acum ar fi sfârșitul lumii și ai rămâne strivit ca o fosilă și nimeni nu te-ar mai scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apa sărată. În dreptul picioarelor, pe nisip, se opri, adusă de ape, o jucărioară făcută dintr-un cartof de mâna vreunui copil. Ea Îl ridică, Îl puse În palmă, și Petru, de acolo din Înălțimi, avu revelația că el este acel omuleț minuscul care se odihnea rece și ud În degetele ei fine. Se coborî aproape de ea, Îi văzu buzele tremurându-i ușor, apoi auzi cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
palmă, și Petru, de acolo din Înălțimi, avu revelația că el este acel omuleț minuscul care se odihnea rece și ud În degetele ei fine. Se coborî aproape de ea, Îi văzu buzele tremurându-i ușor, apoi auzi cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul de cartof, și o auzi Într-adevăr, vorbindu-i lui: De ce aștepți? Pe cine mai aștepți? Sau poate tu ești așteptarea Însăși? De unde ghicise ea de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
omuleț minuscul care se odihnea rece și ud În degetele ei fine. Se coborî aproape de ea, Îi văzu buzele tremurându-i ușor, apoi auzi cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul de cartof, și o auzi Într-adevăr, vorbindu-i lui: De ce aștepți? Pe cine mai aștepți? Sau poate tu ești așteptarea Însăși? De unde ghicise ea de așteptare, de unde știa ea de așteptare, și se bucură, nemaiputând să nu-și trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-l știe, și se bucura că poate să aibă și alte amintiri. Dar el o iubea ca pe o soră, de aceea Îi spuse femeii aproape cu duritate: Eu o iubesc pe femeia aceea. Degetele fine și calde atinseră omulețul. Când eram mică, mă jucam cu omuleți de cartof. Luam un cartof, Îl curățam, Îi făceam ochi, nas, gură și, la urmă de tot, urechi. Ca să audă muzica. Tu ești un omuleț de cartof, tu ești tot un omuleț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]