540 matches
-
un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu-mi aminteam că înainte să fi privit vreodată așa. Rânjea, spun bine, gura lui era o tăietură adâncă, nu i se vedeau decât dinții, dar era el.(...) Din gură lui ieșea o duhoare grea, dar ochii lui erau necruțători.” Onomastica să este simbolică. După cum observa Cornel Ungureanu, prefixul are două posibile semnificații ,,anti-” însemnând în sanscrita ,,față de”, ,, în prezența” lui iar personajul este dominant - sau o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou al negației, este funcționar al certificatelor de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
registrul grandorii, într-o stilistică care cores- punde generic hiperbolei, cu alte cuvinte devine accesibilă deformărilor. În Tempora, naratorul, un martor deloc inocent și evi- dent interesat al înregistrării unui destin excepțional, urmărește cariera studentului în drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă chiasmul unei dereglări de scală, prin altoirea de un ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat pe trunchiul comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat pe trunchiul comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul, ordinarul cotidian față de care eroul se situează în ruptură. Chiar onomastica probează din start un dezechilibru de scală, în măsură să proiecteze o imagine deformată a unei figuri fracturate. Cervantes înregistra în cuplul Don Quijote - Sancho Panza un dezechilibru prin alăturarea a două sisteme de măsură, cel estetico-fantasmal al cititorului de cărți
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cititorului de cărți care transfigurează banalul, îl redimensionează hiper- trofiat la scara grandioasă a ficțiunilor reprezentative, și un exponent al banalului, Sancho Panza, care înregistrează ficțiunea cu o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub semnul grandorii și care revendică suflul epopeii acolo unde sunt construite astfel de caractere. Pe scala Drăgă- nescu, în schimb
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru masă - Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia”. Ieșirea din minister se face într-o triplă calitate, ca și cum ar exista un proces de multiplicare a unui cuplu unit până la indistincție prin relațiile familiale, afective, administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește rudenia cea mai intimă la Caragiale. Degeminarea conține de fapt un principiu de multiplicare, de inflație a coincidențelor, menită să golească de sens orice articulare identitară. Cel de-al doilea fapt bizar scapă iar ușor la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
naratorul nu ne spune nimic despre vreme - ci în afara lui ca un semn al apartenenței la un corp comun, corpul funcționarilor publici. Umbrela nu aparține niciunuia, dar îi reunește pe amândoi în același dispozitiv, din care fac parte biroul, rudenia, onomastica și relațiile personale. Avem o dublă mișcare, una de dila- tare prin multiplicare a unor coincidențe și o mișcare de recul, de resorbție a celor două personaje în unul și același exemplar cu două fețe, asemeni doctorului Jeckill și a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie maro de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai. Ne Îngrozeam când trebuia să ne felicite de zilele de naștere și de onomastică, sărutându-ne pe umăr, după obiceiul iobagilor. Cu vârsta devenise de o zgârcenie patologică, Îndeosebi În privința zahărului și a dulcețurilor, și de aceea au intrat treptat În vigoare, cu aprobarea părinților mei, alte reguli domestice, ținute În secret față de ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l urmăream cum coboară din lungul vagon de dormit internațional, s-a uitat la mine și a spus: „Cât de palid și urât“ (jaune et laid) te-ai făcut, sărmanul meu băiat!“. Când mi-am sărbătorit cea de a cincisprezecea onomastică, m-a luat deoparte și mi-a comunicat, În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hoinare ale trecutului. Îmi place să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte de 21 spre 22 mai am realizat, cu un soi de tristețe, de frustrare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și a vorbit cu sculptorul ieșean Lucian Smău, „care a realizat opera artistică în condiții minunate”. Bustul a fost amplasat în curtea Bisericii „Sf. Toader” din Stulpicani și a fost dezvelit în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, onomastica nefericitului mitropolit, în prezența unei mulțimi de stulpicăneni și autorități locale și județene. Ceremonia propriu-zisă a fost deschisă, după intonarea imnului național, de către primarul din Stulpicani, dl. Vasile Ostanschi, care a anunțat că pe lângă consilierii locali ai comunei, participă, ca
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
acceptat și s-a lăsat la voința lui Dumnezeu: «Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască în această Operă a ta, să coste orice sacrificiu». «Episcopul meu» Don Calabria i-a îndrăgit pe toți episcopii diecezei de Verona. Își amintea de onomasticele lor și de aniversările consacrărilor lor episcopale. Adesea în registrul Sfintelor Liturghii găsim intenția de rugăciune pentru episcop. Nu a permis niciodată critici sau plângeri publice despre activitatea lor. Pentru el, sentire cum Ecclesia (a fi unit cu Biserica) se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un poet cu totul debil. Mai vrednic de amintit este I. Pop-Florentin (1843-1936) pentru nuvelele sale de un romantism negru, delirant. Imaginația fără frâu cu care încearcă să umple golul istoric merită o mențiune. Decebal aduce imagini fioroase și o onomastică inedită dacică: Pelasgion, Bizeniu, Torid, Gilil, Dieg, Eusir, Midon, Terant, Zenor, Alastor, Zimbrura, Dava, Mira, Nivi, Pertanta. Tuhutum e tabloul Ardealului cvasi-fabulos în momentul năvălirii maghiarilor, Zoa-Zuirvan, istorie orientală cu centrul de gravitate în Iran. N. GANE Deși a scris
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
celalt printr-o nuanță de oarecare rezervă mai mare. Dar, de asemenea, întregul București circula în zilele hotărâte. În salonul d-nei Oteteleșanu n-am intrat, pe când în salonul prințului Grigore Suțu veneam în vizită de două ori pe an, la onomastice. Protocolul era cunoscut. Prințul Grigore Suțu, un om mărunțel cu mustăți lungi și arnăuțești, acum încărunțite, cu tipul clasic al grecului din caricatură, întotdeauna elegant, primea în picioare în cel dintâi salon, aproape la ușa holului, pe toți vizitatorii. Și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
chef de scris, spre seară am reluat munca de „cap limpede” la revistă. Nimic deosebit în paginile citite, în afară de cîteva reflecții ale lui Mihai șora despre o etică a iubirii celuilalt (aproapelui). *Care din zile merită a fi sărbătorită: cea onomastică sau cea a nașterii? Are numele de Constantin legătură cu ceea ce sînt, cu felul meu de a fi? Da și nu. Mă numesc Constantin pentru că așa îl chema pe nașul. Dacă l-ar fi chemat Vasile, mi-ar fi fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cred că i va lăsa să se spintece până acolo unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia dintre ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poate scrie. Dar și atunci, mintea sa continua să scrie: la prima, la a doua, la a treia mână.” * Vitalitatea lui Sorin ne uluise, nu o dată. Putea fi, parcă, simultan, În mai multe locuri, la o expoziție, un concert, o onomastică, dovedindu-se, invariabil, În fiecare dintre aceste Împrejurări, un avid, deplin cunoscător și consumator al evenimentului. Și, de necrezut, continua, când oare, truda scrisului la roman, la recenzii, la eseuri. Devora cărțile abia apărute la București și Timișoara, și Paris
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
degetele cu chibritul tremură Încă mai mult. Când pipa nu stătea umplută, n-avea putere În deget să preseze tutunul rebel. Cum putea astfel de persoană să fie primejdioasă?” Chick evocă sarcastic manierele mondene ale savantului Grielescu care ține minte onomasticile fiecăruia, zilele de căsătorie și alte tandre aniversări, sărută mâna cucoanelor și le trimite trandafiri, se apleacă să le aranjeze scaunul, aleargă să deschidă ușa, are grijă de aranjamentele cu maître d’. Toate sunt, de fapt, legate, Însă, mai curând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte (1988), se deschide cu o justificare amplă a autorului asupra materiei „domestice” a pieselor, prelucrată într-o cheie metaforică - a privirii - izvorâtă din obsesiile picturale ale lui Ion Țuculescu. Personajele din prima piesă, cu onomastică transparentă, ajung să se constituie într-un parlament al păsărilor domestice care pun în scenă toate aberațiile de limbaj, însoțind astfel uzura inevitabilă a unei căsnicii. Primele cronici ale spectacolului cu această comedie subliniau influența lui Teodor Mazilu. Cealaltă comedie
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei Redonnet simulează o inocență pe care nici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ecologie demographique, Etudes et documents balkaniques et mediterraneens, 14, Paris. Coteț, P. (1989). Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată. București: Editura Ceres. Fișa localității Fetești, Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană de Statistică Ialomița, 2002. Iordan, I. (1983). Dicționar de onomastică. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Manuilă, S. (1938). Recensământul general din 29 decembrie 1930. București. Martonne, Emm de (1902). Recherches sur la distribution géographique de la population en Valachie, Buletinul Societății Române Regale de Geografie, XXIII, București. Mihăilescu, V. (1922). Studiul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ca ... preotul Vasâle. Concluzionând, cercetătorul afirmă că numele atestate în catagrafii ilustrează caracterul tradițional și ortodox al antroponimiei țărănești, evoluția sa spre maturitatea numelui dublu: prenume și nume de familie (vezi și Mircea Ciubotaru, Comuna Vulturești, Studiu de istorie socială. Onomastică, Casa Editorială Damiurg, Iași, 2003). Biserica în pagini de tradiționalism Prins într-un astfel de „joc", consăteanul meu Vasile Ghica din Priponești-Tutova, își explică originea numelui său, susținând, undeva, că pleacă de la popa Gică, „un fervent apărător al drepturilor răzeșilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de mediatori care nu sunt decât pseudo-mediatori și care nu mediază nimic), această lipsă de spațiu tranzițional fac ca orice identificare (și integrare) să fie concepută în modalitatea ființei înghițite, devorate, digerate: integrarea ca nimicire de sine. Klamm, dacă urmăm onomastica, înseamnă și a se crampona. Ca zeu al căsătoriei, el este cel al legăturilor și are legătură cu această cramponare (sich-an- die-Mutter-klammen-ul despre care vorbea Bowlby)578. Deleuze și Guattari au evocat în schimb faptul că legătura devorează, gândindu-se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]