531 matches
-
dar tot mai clar adeverită de experimentele fizicii cuantice, ca și de intuiția marilor creatori de curente artistice și literare de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea tragică și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
învederează aceeași stare pe care Esrig își construise o întreagă poetică teatrală, făcând posibilă trecerea "pragurilor" și decodarea textului devine la Alexa Visarion condiția sine qua non de conversie a gândului creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee de interpretare complexă, unice în momentul reprezentației, puțin sau deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cea de-a doua pe date de tip thick (Geertz, 1975), pe complexitate și profunzime. În ceea ce privește căile de mijloc, Rotariu și Iluț (1999:24) arată că există numeroase complementarități și interferențe între cele două abordări, datorate faptului că la nivel "ontic, factorii obiectiv-structurali și cei subiectivi-ideologici (simbolici) se întrepătrund, ființează împreună și se condiționează reciproc"3. Spre exemplu, unul din modelele combinării găsirii unei căi de mijloc celor două poziții are la bază filosofia realismului critic a lui Bhaskar (1997; 1998
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
-ului în logică sau distribuirea prin împărțire a logos-ului / 59 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare / 68 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic / 78 1.4. Cercetare formală a relației predicative în ipostaza sa cea mai simplă, S este P, și a relației sale cu principiul formal și ne-formal al identității / 88 1.5. Sensul originar judicativ al speciilor cunoașterii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce condiții survine puterea "gândirii", "conștiinței", de a constitui ceva, de a înființa un "obiect", de a-l întemeia "conștient", adică prin ceva ce nu este sau măcar nu pare a fi posibil prin el însuși? Și care este riscul "ontic" al obiectului constituit astfel: capătă un sens "ontologic"? Și este acesta un "surplus" pentru el? Iată întreabări puse de alți filosofi contemporani, urmând și ei aporetica mai veche a filosofiei și, totodată, suspendând evidența de "obiectivitate" a obiectului, ca și cum aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de adevăr, adică se îndeletnicește cu ceea ce pentru ea este firesc, în acord cu propria natură. Abia în momentul în care logos-ul va fi distribuit fără a fi împărțit, deocamdată tuturor lucrurilor, nu doar transcendenței lor întemeietoare în ordine ontică și epistemică, se va ajunge la o poziție filosofică aflată la același nivel cu problema sofiștilor referitoare la natura obiectului cunoașterii, adică la temeiul determinat (!) al adevărului. În logica lui Aristotel se petrece acest "eveniment". E drept, statutul de eveniment
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
invers? Totodată, avem încă o dovadă a complexității fenomenului adevărului, chiar dacă este socotit ca fiind redus la ipostaza sa formală, aceea de adevăr-corespondență, complexitate care constă, de fapt, în aglomerarea spațiului judecății (însuși toposul adevărului de acest fel) cu sensuri ontice, lingvistice, logice, ontologice etc. ale aspectelor și elementelor judecății. Desigur, toate componentele acestei aglomerări trebuie interpretate în direcția unei înțelegeri a lor și a fenomenului adevărului. Problemele de mai sus au fost doar semnalate. Formularea lor ca atare și încercarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încercarea de a construi o soluție nu sunt posibile decât în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului. Dar ele trebuie, deocamdată, semnalate și încadrate într-o interpretare "istorică", deodată și "fenomenologică" în intenție, pentru că toate instanțele semnalate unele cu semnificații ontice, altele lingvistice, logice, ontologice reprezintă sensuri ale reconstrucției fenomenului de-naturării logos-ului sau formalizării sale, sensuri posibile printr-o conștiință a "relației de semnificare", cum ar spune Husserl, pe care o presupune fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea unui fapt istoric, ținta demersului o reprezintă reconstrucția (constituirea) unui fenomen a cărui interpretare nu se poate limita la reiterarea unor factori istorici, fie aceștia de natura logicului, onticului, lingvisticului, ontologicului, filosoficului ca atare etc. Dintre toate faptele amintite mai sus, ca fiind semnificative prin raportare la evenimentul constituirii logos-ului formal, întrebarea dialectică are, poate, potențialul non-judicativ cel mai consistent. Modelul ei se află în dialogurile lui Platon
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față de convențiile judicativ-constitutive, care este, în fapt, deschidere autentică dar nu și preeminent "formală" către sine și către tradiția din care el însuși face parte, cu înțelegerea sa zăbavnică. 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic Ce se întâmplă însă mai departe, date fiind aceste tematizări ale adevărului (înțeles, deja, ca adecvare sau corespondență între o enunțare și o stare de lucruri), ale cunoașterii și ale logos-ului? Aristotel așează problema adecvării cuvintelor la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adecvare sau corespondență între o enunțare și o stare de lucruri), ale cunoașterii și ale logos-ului? Aristotel așează problema adecvării cuvintelor la lucruri într-un orizont onto-lingvistic, sugerând, totodată, ideea că logicul nu este posibil decât ca "sinteză" între ontic și lingvistic. Din această perspectivă, logos-ul "sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate de la celelalte două orizonturi (care intră în sinteza sa), onticul (corespunzător "lucrului" sau ființării-simplu-prezente, preluate și prelucrate direct, prin ceea ce am putea numi acum intuiție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un orizont onto-lingvistic, sugerând, totodată, ideea că logicul nu este posibil decât ca "sinteză" între ontic și lingvistic. Din această perspectivă, logos-ul "sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate de la celelalte două orizonturi (care intră în sinteza sa), onticul (corespunzător "lucrului" sau ființării-simplu-prezente, preluate și prelucrate direct, prin ceea ce am putea numi acum intuiție, dar de mai multe feluri, "sensibilă", "categorială", "eidetică") și lingvisticul (corespunzător "cuvântului", propoziției, inferenței). De asemenea, problema adecvării devine principala problemă logică, iar adevărul termenul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lingvisticul (corespunzător "cuvântului", propoziției, inferenței). De asemenea, problema adecvării devine principala problemă logică, iar adevărul termenul care va semnifica și adecvarea dintre lucru și cuvânt, dar, în primul rând, corespondența dintre (stările de) lucruri și cuvintele legate ca sinteză între ontic și lingvistic nu va mai avea un înțeles ontologic dominant, așa cum a avut la filosofii prearistotelici, ci unul propriu-zis logic (adică, întâi, formal sau constitutiv și, apoi, normativ sau regulativ). Adevărul aristotelic va fi, cumva, și adecvare între lucru și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv și, apoi, normativ sau regulativ). Adevărul aristotelic va fi, cumva, și adecvare între lucru și cuvânt, dar, înainte de toate, corespondență între enunțare (cuvinte legate) și faptul la care aceasta se referă (o stare de lucruri). Logos-ul sinteză (între ontic și lingvistic) este orizontul potrivit adevărului corespondență (între starea de lucruri și enunțare). Date fiind acestea, adevărul nu constituie o problemă acolo unde avem cuvinte izolate, din motiv că acestea înfăptuiesc o adecvare de la sine față de "lucrurile" la care se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
senzații la "obiect". E drept, tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lucrului însuși, care presupune o deschidere a acestuia concomitentă cu deschiderea "noetică", în stare a-l prelua și prelucra. Acesta este motivul pentru care "tema" lucrului are nevoie de un orizont tematic: acesta este reprezentat de ceea ce am numit "ontic". Dar și "tema" cuvântului are nevoie de un asemenea orizont: este vorba despre ceea ce am numit "lingvistic". Așadar, pe de o parte, atunci când vorbim de adecvare și corespondență între lucruri (stare de lucruri) și cuvânt (enunțare) se află temele propriu-zise
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre ceea ce am numit "lingvistic". Așadar, pe de o parte, atunci când vorbim de adecvare și corespondență între lucruri (stare de lucruri) și cuvânt (enunțare) se află temele propriu-zise: lucrul și cuvântul, iar pe de altă parte, orizonturile lor tematice: onticul și lingvisticul. Aceste orizonturi tematice sunt suficient de încăpătoare pentru anumite "acte constitutive" și pentru corelativul lor, "obiectele intenționale"; perspectiva aceasta, doar indicată aici, este cea care poate oferi un răspuns coerent problemei despre relația onticului cu lingvisticvul în "logic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte, orizonturile lor tematice: onticul și lingvisticul. Aceste orizonturi tematice sunt suficient de încăpătoare pentru anumite "acte constitutive" și pentru corelativul lor, "obiectele intenționale"; perspectiva aceasta, doar indicată aici, este cea care poate oferi un răspuns coerent problemei despre relația onticului cu lingvisticvul în "logic", dar nu oricum, ci după regulile reducției judicative a judicativului constitutiv. Pe acest fond de stabilire a sensurilor tematice pentru lucru și cuvânt (și pentru ontic și lingvistic), s-ar cuveni încă o precizare, referitoare la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea care poate oferi un răspuns coerent problemei despre relația onticului cu lingvisticvul în "logic", dar nu oricum, ci după regulile reducției judicative a judicativului constitutiv. Pe acest fond de stabilire a sensurilor tematice pentru lucru și cuvânt (și pentru ontic și lingvistic), s-ar cuveni încă o precizare, referitoare la diferența dintre judecată și propoziție (enunțare), cu atât mai mult cu cât în contextul "logicii noi" (simbolice), fenomen care, din perspectivă fenomenologică, reprezintă o reformalizare a logos-ului, numai propoziția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
leagă cuvintele corespunzătoare stărilor de lucruri pe care le desemnează. Faptul acesta este, acum, limpede, fiindcă judecata ne-a apărut deja ca sinteză a enunțului cu starea de lucruri corespunzătoare și topos în care se întâlnesc, în sensul unei sinteze, onticul și lingvisticul; pe de o parte, întâlnirea acestora face cu putință "gândul" (de natură reprezentațională sau noetică, așadar "logică") și corespondența sau lipsa de corespondență dintre elementele prinse în sinteză, adică valoarea de adevăr. Se cuvine, acum, încă o precizare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau neadecvată lucrurilor, într-un mod strict formal (este sau nu este bine formată, respectă sau nu anumite reguli de compunere, de formare, se așează sau nu în anumite relații "logice" cu alte propoziții), în vreme ce judecata (sens predominant logic, așadar ontic și lingvistic, totodată) cea care așează în "sinteză" propoziția și lucrurile (enunțarea și stările de lucruri, mai bine zis) la care cuvintele acesteia se referă poate fi adevărată sau falsă.31 Adevărul este o "categorie" logică, aparținând judecății, dacă este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății, dacă este înțeles în sens de corespondență; și este, în contextul la care fac referire. În plus, cum precizam mai sus, el trebuie gândit ca valoare de adevăr. Ambiguitatea sistematică specifică adevărului plasarea lui fie la nivelul judecății (sintezei onticului și lingvisticului în logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la care fac referire. În plus, cum precizam mai sus, el trebuie gândit ca valoare de adevăr. Ambiguitatea sistematică specifică adevărului plasarea lui fie la nivelul judecății (sintezei onticului și lingvisticului în logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie ca exprimare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înainte de orice, cuvânt esențial (în sensul precizat mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]