531 matches
-
large, dynamic and interactive cognitive complex. These images are developed as a result of I-world interactions and are not limited to visual or audible perception, but they are built on an entire social, cultural, cognitive and educational framework. A lively ontic complex independent of individual will is developed from the convergence of individual imaginations. Within this context the dyad individual-society turns into the triad individual - society - imagination where each entity are closely related to each other (symbiosis), but any other entity
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
explored as a whole, where two authors are mainly analyzed, Francis Bacon (idols) and René Descartes (skepticism), followed by methodical censorship analysis. The metaphysical censorship is also important that reorders the universe re-postulating the man at the center of the ontic and epistemic structure by Meditationes de Prima Philosophia. Rethinking the cosmos and the struggle between geocentrism and heliocentrism plays an important role in structured elements of censorship, being one of the most important elements thereof, both by the change in
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Humanitas, 1992. Țuțea, Petre, Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992. Țuțea, Petre, Problemele sau cartea întrebărilor, Iași, Editura Timpul, 1992. Țuțea, Petre, Reflecții religioase asupra cunoașterii, București, Nemira, 1992. Țuțea, Petre, Sistemele sau cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întreguri ontice, Iași, Editura Timpul, 1993. Țuțea, Petre, Filosofia nuanțelor, Iași, Editura Timpul, 1995. Țuțea, Petre, Scrieri filosofice, București, Editura România Press, 2006. Țuțea, Petre, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Editura Timpul, 2001. Țuțea, Petre, Omul. Tratat de antropologie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
își are logica ei: după ce Dumnezeu l-a făcut pe om și, mai ales, după ce Dumnezeu s-a făcut om, e rândul omului să se ridice, făcându-se Dumnezeu. Tot acest parcurs e marcat de tendința de creștere a statutului ontic al umanului. Să fie acesta rostul uitării divinului în procesul de secularizare? Gnosticism? Sfârșit de poveste și/sau încă o etapă în brâncușiana creștere- descreștere a lumii? Toate aceste întrebări pot fi puse fără strângeri canonice de inimă. Așa cum generos
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu); (4) semnificatul structural (sau sintactic, în sens strict) semnificatul propriu combinărilor de unități lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propozițiilor, cum ar fi: "singular", "plural", "activ", "pasiv" etc.; (5) semnificatul ontic valoarea existențiala atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunț, de pildă: "afirmativ", "negativ", "interogativ", "imperativ" etc. (Coseriu, 1973, pp. 136-137; cf. și Coșeriu, 1994b, pp. 66-70). 37 Aș fi putut adaugă o coloană și pentru sunet (son), în care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției / 198 5.1.3. Maxwell și propoziția Ramsey a teoriilor / 200 5.1.4 Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor / 202 5.1.5 Ladyman și forma ontică de realism structural / 205 5.1.6 Nu există nimic în afara structurilor / 207 5.1.7 Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor / 208 5.2. Răspuns la problema aplicabilității / 210 5.2.1. Problema aplicabilității ca problemă pentru realistul structural
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aceasta e intuiția care stă la baza pozițiilor lui Psillos și Worrall. Această intuiție devine, însă, plauzibilă doar dacă respingem explicațiile antirealiste ale succesului științei. Nici Psillos și nici Worrall nu fac acest lucru. 5.1.5. Ladyman și forma ontică de realism structural În fața dificultăților întâmpinate de realismul științific, Worrall propune drept cadru de scăpare o poziție de mijloc între realism și antirealism, care consta în obținerea unei poziții realiste mai modeste prin slăbirea pretențiilor de cunoaștere ale realistului tradițional
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
42. Pornind de la el, s-a ajuns să se folosească acest termen pentru a desemna și "contradicții" din planul realității. Or, nu realitatea este contradictorie sau antinomică, ci gândirea și exprimarea asupra realității. Ce anume corespunde contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45, ea fiind admisibilă doar ca o licență. La fel trebuie să privim și extensia hegeliană a acestui termen. În al doilea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deși a fost introdusă cu un sens destul de precis, ideea de antinomie a suferit un proces de "ambiguizare", fiind folosită în diferite sensuri, mai mult sau mai puțin apropiate de cel inițial: paradox, predicație contradictorie, opoziție conceptuală, contradicție dialectică, contradicție ontică. Unele dintre acestea se pot reduce la sensul standard. Celelalte trebuie privite ca sensuri secundare sau pur și simplu improprii, care întrețin cu sensul de bază doar un raport parțial. 3. Intențiile cercetării Spuneam la început că această cercetare se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antropocentrismul. Mai mult decât atât, dacă ne reamintim de gândirea vechilor greci, o asemenea etică poate admite chiar și sclavia prin reconsiderări la nivel ontologic. Altfel spus, teoria etică a virtuților poate fi compatibilă cu o ontologie în care demnitatea ontică a ființelor umane este diferențiată în funcție de anumite situări teoretice externe. Din punct de vedere utilitarist, așa cum am precizat deja, putem să luăm în considerare cazul ființelor capabile să simtă durerea și putem chiar să ne comportăm într-un fel anume
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
hermeneutica vizează înțelegerea a ceva ce nu este imediat accesibil, adică a unui sens înscris în opere, inteligibil - dincolo de conștiința intuitivă - pe căile cunoașterii reflexive, imaginea transparentă pune inaparentul în condiția manifestării, dar a unei manifestări de pasaj, fără față ontică. Ea nu este ca atare accesibilă, adică inteligibilă în modul în care sunt stratificările de sens ale imaginii poetice. Fulguranța sa nu reprezintă decât donația invizibilă a unui sens care își marchează dispariția, darul luminos al absenței. Faptul că trecerea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină a comprehensibilului confruntat nu cu survenirea ființei imaginii, ci cu pre-ființarea ei inimaginabilă. Înțelegem deci prin ființare nu vreo calificare ontică a ființei reprezentabile, ci dinamica (dynamis) potenței imaginale, starea de trecere prin transparența care se vede, ia forma unei imagini originare. Iar această trecere a începutului prin ceea ce semnifică înainte de a fi este imprezentabilă și nereprezentabilă, deși vorbim de o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse ale frumuseții; frumusețea transpare în inima luminii ca miez al unei arătări nevăzute, transparente
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla aici? Și apoi: sunt aceste imagini produse de o conștiință creatoare, reflectând o interioritate suficientă în propria-i imanență
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dan Damaschin 54. Cum e cu putință această pierdere de imagine, dacă nu prin întunecarea tuturor celor care sunt oglinzi ce reflectă sufletul? Dar nu despre obiecte ale naturii este vorba, nu de atestări ale exteriorității care - pierzându-și definiția ontică - privează conștiința de intenționalitate. Ceea ce se umbrește și se ruinează e conștiința însăși, în chiar esența manifestării: "O, grija de-a pururi adumbrindu-ți cugetul;/ de parcă ți s-a dat în pază sufletul/ somnambulilor. A început ruina inimii/ clarvăzătorului". Grija
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Oglinda/ care să adune lumina de soare - are doar forma/ vasului din care nu stă să o toarne nimeni " - absență a reflectării de sine fără de care lucrurile nu există în vederea altuia, nu au decât forma imanenței nemanifestate, nevăzute, fără consistență ontică. La rândul ei, privirea neoglindită în lucruri nu primește învestirea lor imaginală, "nu are adevăr", "este doar un păianjen orb", o privire suspendată în golul vizibilului (cf. Arachneisme, vol. Alte poeme nouă, 1986, în Mircea Ivănescu, Versuri, Editura Humanitas, București
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Voiculescu, contemporanul nostru, 1997, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, 2000, V. Voiculescu și contemporanii lui, 2004, ultimele semnate de Florentin Popescu. La cele menționate se adaugă: Vasile Voiculescu, poet isihast de Constantin Miu, 1998, De la comunicare la cuminecare, Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu de Delia Pop, 2000, dar și Biobibliografia vastă alcătuită de Aurora Alucăi, tipărită la Imprimeria Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași, în 1988. Integrala prozei literare (1998) și V. Voiculescu, Integrala operei poetice (1999
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nr. 15/9 aprilie Pillat, Ion, Tradiție și literatură, Casa Școalelor, 1943 Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi, Editura Eminescu, București, 1981 Plămădeală, Acad. dr. Antonie, Rugul Aprins, Sibiu, 2002 Pop, Delia, De la comunicare la cuminecare. Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Umbria, Baia Mare, 2002 Pop, Marius, Vasile Voiculescu peregrin prin veac, Editura Litera, București, 1984 Popescu, Florentin, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Editura Sport—Turism, București, 1984; ed. II—a, revizuită și adăugită, Biblioteca Județeană
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și consistență. Desigur, poemul Luceafărul este cel ce dă măsura cotei de vârf și în acest sens revenirea constantă asupra discutării lui este întru totul îndreptățită. "Luceafărul spune domnia sa constituie o sinteză de spații fizice și corespunzător sufletești, rezumând sferele ontice posibile în concepția umană. Aceste spații desfășoară o impresionantă suită de planuri tensionale, a căror mișcare coregrafică metamorfozează variate stări spirituale, și sunt chemate să delimiteze antinomic două sfere existențiale: absolutul și cotingentul". E exprimată aici ideea pe care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reabilitării sferei contingentului omenesc în raport cu lumea fantomatică a ideilor omenești", ca în nenumărate alte poeme ale sale. O altă întrebare, în prelungirea celei dintâi, este cea referitoare la preferințele autorului și a opțiunii cititorului pentru una dintre cele două condiții ontice. Examinând lirica, în genere, eminesciană și, evident, poemul Luceafărul, George Popa se vede îndreptățit să afirme că Eminescu "dă mărturie faptului că preferă ruinele fierbinți ale arderii umane efemere pustiului descarnat al supratemporalității stelare". Norocul despre care se vorbește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
naționale și universale", relevându-se ca o "cuprindere a Ființei în tot Întregul ei de către un poet care caută adevărul, acesta ducând la ființare", adevărul fiind "un adevăr ontologic". Eminescu se constituie ca "paradigmă a Totului românesc, a unui summum ontic". Dedus de aici, lirismul eminescian oferă în primul rând muzicalitatea, concepută "ca mijlocul cel mai eficient de a coborî în zonele abisale ale ființei". Sunt trecute în revistă diverse comentarii ale înaintașilor (T. Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
hierofanie, cratofanie, ontofanie serie accesibilă gândirii omului medieval, dar nu și omului de azi , pentru care ocultarea semnificațiilor simbolurilor arhetipale și interdicția accesului la mit provoacă marea criză ontologică a lumii moderne (Noica identifică sase tipuri de maladii culturale și ontice : Catholita, lipsa generalului și a principiilor sub amenințarea ideologiilor, Todetita, adică nevoia de-a regăsi individualul, Horetita, adică absența determinațiilor și falsificarea valorilor, Ahoretia, Atodetia, Acatholia - adică refuzul individualității, nepăsarea și "moartea transcendenței”, iar Guénon avertizează asupra pericolelor invaziei civilizației
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
generale a formelor vizuale la alt sistem sociocultural subiacent, pentru care cel dintîi constituie un cod de comunicare”. „Iconicitatea e ... o chestiune de grad", iar „simbolizarea ... este supozabilă ca o chestiune de grad (calitativ) continuu" , este saltul către un plan ontic superior, trecerea la „raționalitatea semnificantă” . Simbolul este deci o punte de la treapta ontică inferioară la cea superioară, iar trecerea e numai în acest sens, nu și invers. în altă ordine de idei, „simbolul nu este decît fixarea unui gest ritual
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]