1,499 matches
-
vindecarea, ce face apel la o emoție spontană sau provocată. Acest punct de vedere remaniază un întreg domeniu al patologiei și, în final, însăși concepția medicală, fapt care l-a determinat pe Bernheim să afirme că „boala nu este o ontologie, un lucru străin implantat în organism; starea anormală sau patologică nu este opusă stării normale sau fiziologice. Sănătos sau bolnav, corpul viu ascultă de legile biologiei; elementele, țesuturile, organele reacționează și funcționează după aceleași legi”. De aici rezultă că „boala
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
structura vagă și de progresia nonlineară, focalizată pe stil și pe secvență, iar nu pe partea de divertisment/ acțiune. Nuvela amplă care dă titlul culegerii, cea mai cunoscută a autorului, speculează confuzia între realitate și proiecție mentală: un exercițiu de ontologie solipsistă cu influențe din Philip K. Dick și Solaris al lui Stanislaw Lem, citat explicit în corpul textului. Altă piesă de mai mare întindere dezvoltă conceptul „invaziei” Pământului de către o populație fantomatică, alcătuită din făpturi de ceață, imaginând o poveste
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
care „nu poate să lase în umbră o îngrijorare profundă față de una din scăderile precumpănitoare ale timpului nostru”. În capitolul Structurologie, examenul critic vizează și doi gânditori români: Ștefan Lupașcu și Constantin Noica. Nou itinerar (1968), intitulat inițial Pentru o ontologie a culturii românești, este primul volum de eseuri, studii și articole scrise și publicate în limba română. Cartea - „o adevarată împlinire pentru cultura noastră în exil” (Mihai Cismărescu) - cuprinde texte apărute în cea mai mare parte în paginile revistei „Destin
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Genova, 1981; La confesión de las ideas en el mundo de la comunicación, Barcelona, 1982; Introducción a la ontología de la cultura, Madrid, 1983; Autobiografie, Madrid, 1985; Breviario de cultură, Madrid, 1985; La otra căra de la libertad, Madrid, 1985; Anabasis, Cuenca, 1987; Ontologia culturii, îngr. și postfața Dumitru Matei, tr. Sarmiza Leahu și Gruia Novac, București, 1987; Proces umanismului, îngr. Adela Becleanu Iancu, tr. Alexandru Ciolan, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfața Alexandru Tănase, București, 1987; De Lorca a Ezra Pound, Madrid, 1988; Estetică e
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
lumea nu poate fi receptată și studiată ca o realitate în sine. Această perspectivă integrativă e mai puțin comodă pentru o mentalitate predispusă spre fărâmițare și cere o reconsiderare principială a concepției noastre despre lume, care permite articularea cosmologiei cu ontologia într-un cadru ce relaționează conștiința cu realitatea. Fragmentarea este o consecință a felului nostru rutinat și rigidizat de a ne raporta la lume. Conform noii fizici, noi construim lumea mentalizând-o. O mentalizăm ca pe ceva misterios, vizibil, omniprezent în
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
explicitare”); pentru „conștientizare” este adecvat termenul Dasein, care la Dilthey semnifică ființa empirică prezentă a unei persoane sau a unui lucru (în opoziție cu Sosein, care desemnează ceea ce este ceva, structura sa). La Heidegger însă, Dasein devine conceptul central pentru „ontologia fundamentală”, însemnând simultan esența și sensul, adică fenomenologia (în accepțiunea lui Heidegger, fenomenologia este însăși existența „dezvăluită”, ontologia). 112. Termenul lui van Manen Lifeworld traduce conceptul de Lebenswelt („lumea vieții trăite”) lansat de Wilhelm Dilthey în Die geistige Welt. Einleitung
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a unui lucru (în opoziție cu Sosein, care desemnează ceea ce este ceva, structura sa). La Heidegger însă, Dasein devine conceptul central pentru „ontologia fundamentală”, însemnând simultan esența și sensul, adică fenomenologia (în accepțiunea lui Heidegger, fenomenologia este însăși existența „dezvăluită”, ontologia). 112. Termenul lui van Manen Lifeworld traduce conceptul de Lebenswelt („lumea vieții trăite”) lansat de Wilhelm Dilthey în Die geistige Welt. Einleitung in die Philosophie des Lebens (1911), pe care l-a folosit și Husserl în Ideen zu einer reinen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
demonstrează Markova, are o natură opozițională, aceasta este furnizată de evoluția istorică a unui fenomen dat - sursă de tensiuni și conflicte. Elaborată științific, ea pătrunde curând în gândirea comună. Unele themata sunt adânc „îngropate” în individ și implicate cultural, formând ontologia sensului comun. Individualismul european modern, de exemplu, a cunoscut o astfel de evoluție, construindu-se dintr-o asemenea archethemata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și posttotalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, comunicare și disciplină
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
poartă dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în vuietul vremii, unde se abandonează declarat elementul circumstanțial, ocazional, în favoarea unei viziuni
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
secundarului sau, folosind terminologia autorului, o teorie a „colateralului” însuflețește acest univers: neșansa, nenorocul, boala, degradarea, oroarea, răul interior, moartea - ca premise „pozitive”, ca modalități de a accede la valorile opuse. Discursul poetic se constituie astfel în discurs al unei ontologii. De aceea, analogiile cu simboliștii francezi, cu moderniștii E.A. Poe ori T.S. Eliot, cu poeți precum Emil Botta, Virgil Mazilescu, Cristian Popescu, raportările la optzecism și nouăzecism nu spun prea mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
rezonabilă a unui chip care își păstrază familiaritatea, chiar dacă măruntaiele îi sunt roase pe dinăuntru de un vierme ipotetic - ronțăit care declanșează declicul speculativ. În cea de-a doua secțiune - Planetarium - exercițiul imaginativ este total. Prozatorul inventează o serie de ontologii alternative construite pe aer, obturând aproape complet circuitele semantice care fac recognoscibilă, coerentă și confortabilă realitatea curentă. Totuși, fie că extrapolează date ale unei realități (cvasi)familiare, fie că proiectează arhitecturi cu totul stranii, textele au ca referință constantă și
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
treia Europă” ș.a. Focarul criticii lui P. îl constituie relația dintre personaj și persoană (fie aceasta o entitate reală sau o individualitate fictivă), raport pe care autorul îl abordează, de regulă, cu instrumentele naratologiei, secondată uneori de psihanaliză, sociologie sau ontologie. Astfel, studiul Marin Preda - timpul dialogului analizează opera de tinerețe a prozatorului, în care criticul vede nu atât o vârstă biologică, cât „o anume stare de creație”, concretizată în nuvele și în Moromeții, scrieri unde descoperă un „timp al dialogului
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
tip de existență, I-II, București, 1977; Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc, București, 1977; Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, 1980; Orizonturi la început de veac, București, 1982; Motive literare românești, București, 1983; Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985; Despre stiluri, București, 1986; Lumini perene. Retrospecții asupra unor clasici români, București, 1989; Excurs prin literatura lumii, București, 1990; Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994. Traduceri: Epicur, Lucrețiu, Texte alese, introd. C.I. Gulian și Marcel Breazu, București
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
144-162; Marcea, Varietăți, 314-317; Simuț, Diferența, 188-192; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 187-199; Grigurcu, Între critici, 110-112; Corbea-Florescu, Biografii, III, 146-159; Martin, Singura critică, 85-107; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 82-94, passim; Mircea Martin, Un tratat de ontologie a stilurilor artistice, VR, 1987, 10; Vasile, Conceptul, 249-250; Lovinescu, Unde scurte, I, 392-394; Nicolae Florescu, La despărțirea de Edgar Papu, RL, 1993, 14; Mircea Popa, Edgar Papu - erudiție și valoare, TR, 1993, 15; Ioana Bot, Despre iubire și umilință
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în materie, altă lucrare, Fictional Worlds (1986; în versiune românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții subțiri și provocatoare. Ficțiunea
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Al. Zub, Vasile Pârvan. Biobibliografie, București, 1975; Balotă, Arte, 241-255; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române, București, 1976, 269-287; Vartic, Spectacol, 12-32; Al. Piru, Vasile Pârvan, MS, 1978, 2; Micu, Lecturi, 168-177; Mircea Anghelescu, Pârvan, scriitorul..., T, 1980, 6; Virgil Catargiu, Ontologia istoriei la Vasile Pârvan, București, 1980; D. M. Pippidi, Variații pe teme clasice, București, 1981, 200-212; Virgil Catargiu, Condiția umană și idealul etic în concepția lui Vasile Pârvan, București, 1982; Virgil Catargiu, Vasile Pârvan, filosof al istoriei, Iași, 1982; George
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
pe traseul devenirii poeziei românești. P. a fost și un teoretician remarcabil, interesat de punctele nodale ale studiului literaturii și propunând adesea soluții îndrăznețe și ingenioase. De altfel, multe din preocupări sunt convergente cu - și uneori independente de - investigațiile de ontologie și semantică a ficțiunii demarate de critica americană în deceniile al șaptelea și al optulea. Conceptul central al teoriilor sale este acela de „model cosmologic”, pe care îl construiește combinând date din filosofia culturii a lui Lucian Blaga și din
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
bazează pe o disociere justă a regimurilor discursive practicate de autor: „Schimbarea la față este mai distructivă decât toată opera metafizică fiindcă are alt statut ontologic. Și anume, pentru opera metafizică a lui Cioran funcționează convenția auctorială și estetică, deci ontologia operei de artă și a creației; când el scrie, de pildă, că dacă ar ajunge la putere primul lucru ar fi să-și lichideze prietenii, nu înseamnă că Cioran [...] și-ar fi strâns de gât prietenii; e o frază fantasmală
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
și în străinătate. Este căsătorită cu criticul literar Marin Mincu. Cu excepția liricii, autoarea își semnează textele cu numele Ștefania Mincu. Desfășurată într-o tonalitate gravă, uneori abstractă și transportând o emoție puternic spiritualizată, poezia scrisă de P. focalizează coliziunea dintre ontologie și discurs. Prima carte, Cum eu..., indică o amplasare în zona (neo)modernismului, între Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Hieratismul și rusticitatea se asociază în serii alegorice dezvăluind o tratare solemnă a mitului, iar fabula e turnată în imagini evanescente
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
majoră”, în jurul căreia gravitează celelalte teme; deși veridică, observația poate fi aplicată în cazul oricărui poet romantic. Alte cronici și studii din aceeași carte relevă însă o incontestabilă evoluție la P., care se deplasează acum dinspre semiotică și psihanaliză către ontologie și hermeneutică. Rezultatul acestei reorientări este și amplul eseu Miorița - o hermeneutică ontologică (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor), care propune o reinterpretare a baladei dintr-o perspectivă estetico-filosofică, în linia Heidegger-Gadamer-Ricoeur- Vattimo. Ideea centrală, potrivit căreia corpusul mioritic ar abrevia o
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
maniera în care procedăm în activitatea numită „științe sociale”. Sper că mă veți scuza că nu sunt filozof de meserie. Dar, după părerea mea, se pot pune două întrebări critice: ce și cum putem cunoaște prin știință? Prima întrebare reprezintă „ontologia”, iar cea de-a doua „epistemologia”. Răspunsurile la fiecare întrebare sunt diverse, dar putem să le aproximăm prin categorii dihotomice. Lumea, așa cum o distingem prin știință, este fie accesibilă percepțiilor noastre, fie construită de către mintea umană. Putem cunoaște lumea fie
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
legea Învățământului care Îi poartă numele demonstrează ce efecte benefice poate aduce o implicare lucidă În reformarea și modernizarea normativă ale spațiului social când Își aliază o perspectivă sociologică de abordare. Dacă mai adăugăm și lucrările lui D. Drăghicescu despre ontologia socială și determinismul social, avem alți parametri de signifianță ai aportului românesc la constituirea sociologiei ca disciplină, instituție și profesie. Din zona profesionalismului nu poate lipsi cofondatorul empirismului sociologic european - D. Gusti, care, alături de Ferdinand Le Pley și H. Tourville
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și măsura unică pentru sensibilitatea filosofică a unui suflet căruia a fi și a nu fi îi apar nespus mai bine orchestrate”, căci „feeria ființei, la noi, spune astfel mai mult decât gravitatea ființei, sumbră și apăsătoare, a mai tuturor ontologiilor. Iar o asemenea feerie este cu totul alta decât feeria, sumară și doar artistică, a Mioriței, ca să intrăm în ordine cu noi înșine.” Paradoxul este că acest gânditor, al cărui demers constant pare să fie unul de separare radicală între
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
al ființei, București, 1978; Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, 1978; Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, București, 1980; Devenirea întru ființă, vol. I: Încercare asupra filosofiei tradiționale, vol. II: Tratat de ontologie, București, 1981; Trei introduceri la „Devenirea întru ființă”, București, 1984; Scrisori despre logica lui Hermes, București, 1986; Cuvânt împreună despre rostirea românească, București, 1987; De dignitate Europae, București, 1988; Istoricitate și eternitate, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1989; Rugați
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
44; Ion Coja, Constantin Noica, RL, 1979, 52; Dan C. Mihăilescu, Cu fața la cuvânt, ST, 1980, 1; Constantin Barbu, Realitatea lui întru, R, 1980, 10; Constantin Crișan, Un roman filosofic de Const. Noica, ST, 1980, 11; Paleologu, Ipoteze, 7-67; Constantin Crișan, Ontologia lui Constantin Noica, VTRA, 1983, 2; Apolzan, Aspecte, 264-267; Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, București, 1983; Steinhardt, Critică, 238-241; Andrei Pleșu, Între filosofie și înțelepciune. Însemnări despre Constantin Noica, ATN, 1985, 5; Gabriel Liiceanu, Filosofia și paradigma feminină a auditoriului
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]