2,454 matches
-
să-i spună o vorbă dulce bătrânului dar se opri imediat. Își dădu seama că ochii lui Calistrat nu mai luceau. Acum arătau la fel ca ai oricărui om. Nu însă acesta era motivul tăcerii sale. Norul acela devenise acum opac, semănând cu o sferă neregulată. Se desprinsese de gura minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent. Încet, ceața prindea a se rări, mai ales acolo unde loviturile se abăteau mai des după care începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca niște lumînări În vînt. Pe străzi nu se zărea nici țipenie, iar bezna creată de pana de curent se răspîndi cu un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare. Noaptea deveni opacă și impenetrabilă, iar ploaia - un lințoliu de abur. „Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț...“ O luai la goană pe Ramblas În sus, cu un singur gînd În minte: Clara. Bernarda spusese că Barceló era plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amintire persoanei care avea să se întrebe „De ce?“. N-am impresia că ar putea să-l uite complet. Culorile erau atât de stranii, încât e greu să descrii în cuvinte ce emoție tulburătoare îți provocau. Erau nuanțe sumbre de albastru, opace ca un bol sculptat cu multă finețe în lapis lazuli și totuși cu un lustru fremătător care sugera palpitațiile unei vieți misterioase; și erau nuanțe vineții, oribile, ca pielea crudă și intrată în putrefacție, și totuși cu o pasiune strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sufletul lui Amory. — Da, bine, sigur că-ți pasă. Ești Îndrăgostită lulea de Froggy Parker. Știe toată lumea. — Nu, nu sunt. (Foarte șoptit.) Tăcere, În timpul căreia Amory exulta. Era ceva fascinant În legătură cu Myra, așa cum stătea Închisă aici, confortabil, ferită de aerul opac și rece de afară: Myra, o grămăjoară de hăinuțe, cu șuvițe de păr bălai ieșind Îmbârligate de sub căciulița pentru patinaj. Pentru că și eu sunt Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spăla păcatele cu tergiversarea cercetărilor. În plus, ochiul pătrunzător de femeie va vedea lucruri pe care el nu le vede. Și în plus de tot, ea îl cunoștea pe Popa, ar fi văzut neverosimilul din poveștile lui Nexus. În spatele oglinzii opace, doamna Popa aștepta cu emoție să-l vadă pe răpitorul soțului ei. Horațiu intră cuminte și se așeză pe scaun. Doamna Popa se apropie de oglindă până se lovi cu burta de ea. Își scoase ochelarii de citit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și nimic nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi imaginam diverse locuri, și toate erau spații de o infinită puritate, cuprinse de o senzație de caldă intimitate. Vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare Îmi erau atât de amorțite Încât atunci când se atingeau de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una câte una și că fluidele corporale deveneau un fel de spumă. Fiecare particulă a acestei spume era cât se poate de moale și de fină și cuprindea toată căldura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a măsuței se reflecta candelabrul suspendat de tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe line, ca trompele de elefant. Lumina se revărsa din globurile În formă de flori de culoare crem. Ovalul mesei era tăiat dintr-o bucată groasă de sticlă. Picioarele, dintr-un metal auriu, Înnegrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
susținut cu lumea matematică germană. Personal mă consider un reprezentant al programului de la Erlangen, al acestei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuit Discursului Metodei sau Reformei însăși. Specializării strâmte ori tehnicității opace, de dinainte de Erlangen, se substituie un ecletism luminat. El continuă adâncirea fiecărei teorii în parte, fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi zâmbetul sprințar, ce-ascunde al meu gând, Opac pentru acei ce-n van, să-l înțeleagă viața-și vând. Dezmiardă-mi trupul frământat de o tainică chemare, De dorință subjugat și de parfum de lăcrămioare. Supune-mă și fă-m-a ta, acum ori niciodată, Îți dărui toată
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
-mi vorbeai la urechea-aia bleaga te rog să nu mai faci asta niciodată privește cum plânge prin colțuri lumină ne-arată cu degetul a noastră e vina răspunde tiberiu zi de ce taci cum să contruiești un imperiu cu oameni opaci pe care plumbul îi trage în jos păcatele mele păcatele tale după legea atracției universale în loc să fim ușori cum e fulgul ne ducem la fund că noi suntem vulgul că ăsta e omul că ăștia sunt ohmii vezi de ce refuză
DOMUL de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364577_a_365906]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CUVINTE ȘOPTITE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte șoptite Cuvintele par ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de a fi ei înșiși sinceri cu ei cu mine cu întregul plec departe de scurtăturile timpului îndes într-un
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
mă trezesc, și nu ești lângă mine! Ah! Ce dor m-a cuprins, și ce durere sufletească, Totul e pustiu, și fără tine-i goală-a noastră casă. Stau la fereastră în speranța că am să te zăresc, Geamul e opac și prin el nu pot pe tine să te privesc; Și până azi, toate lucrurile parcă s-au și învechit De când pe la casa noastră tu nu ai mai venit. De ce atâta liniște în zadar, și de ce atâta haos? Toate s-
SCUMPĂ CASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363963_a_365292]
-
cu totul, ar fi fost pierdută. În fond, nu era prea mult de mers. Își îndreptă spinarea, își puse cu grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu mai orbecăia prin bezna opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu aude. Își astupă
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
bărbat scoase repede telefonul mobil și formă 112. Circulația fu întreruptă și toată lumea aștepta ambulanța. Sofica zăcea într-o baltă de sânge cu o gheată scoasă din picior, într-o poziție de-a dreptul ciudată. Avea ochii deschiși și privea opac spre biserica unde se ducea în fiecare zi la cerșit. - A murit!, spuse cineva apropiindu-se de trupul inert. Câțiva trecători își făcură cruce, iar alții, ieșiți de curând din biserică, aprinseseră lumânări pe marginea bordurii. Sofica murise într-o
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Îți vine greu să înșiri toate acestea, darămite să le vezi. De fapt, clement și pudic, Nemeș te lasă doar să le zărești prin ceață. Artă lui este să arate infernul indirect, camera de filmat urmărind mereu față rigidă și opaca a lui Saul, pe care nu i se citesc sentimentele sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede că prin pâcla, în schimb gemete, vaiete, țipete, scrâșnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmta
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ASCULTĂ-MĂ! Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului E scurtă calea între rău și bine Și când ești lacom, cerul ți-e opac. Averi, oricâte ai, sunt tot puține, Și-n semenii ce n-au, lovești buimac. Să plece-n lume! Valea! Cine-i ține? Te-nverșunezi și-adaugi: Sunt sărac! E scurtă calea între rău și bine Și, când ești lacom, cerul
ASCULTĂ-MĂ! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363436_a_364765]
-
ai, sunt tot puține, Și-n semenii ce n-au, lovești buimac. Să plece-n lume! Valea! Cine-i ține? Te-nverșunezi și-adaugi: Sunt sărac! E scurtă calea între rău și bine Și, când ești lacom, cerul ți-e opac. Aș vrea să fac balanța să încline, Cu Trinitatea gândul să-ți împac, Să știi că bogăția nu-i copac La care sufletul să se închine, Când pierde calea între rău și bine. Referință Bibliografică: Ascultă-mă! Olguța Trifan : Confluențe
ASCULTĂ-MĂ! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363436_a_364765]
-
Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Copacul-chitară (În memoria Tatianei Stepa) S-a mai frânt un copac. Păsări mii și-au luat zborul să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac. Foșnet calm, tânguit din țărână răzbate și copacul-chitară, drumul ultim străbate. Doar o cruce din el, timpul poate să scoată unic semn, amintind, dureroasa lui soartă. Am crescut ( lui Adrian Păunescu) Am crescut în umbra unui gând din copilărie. M-
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
porți mândre și înalte. Focul arde în soba cu limbi de balaur. Dode își ia ochelarii cu ramă galbenă, se așază pe fotoliu și deschide cartea de basme. Și castelul alb avea aripi de pasăre măiastră. Era o vreme cenușie, opacă, numai bună de spus povești. - Și în fiecare noapte, castelul se ridica peste câmpia de argint a lunii. Copilul se urca pe genunchii bunicului, privind poza cu castelul care zboară cu aripi cețoase de luna. O bătaie in ușă. Tresar
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]