626 matches
-
comuniste” sunt În bună parte moravurile și apucăturile, mai mult sau mai puțin, ale oricărei grupări politice care accede la putere, mai ales după o atât de radicală răsturnare a instituțiilor și oamenilor, când calea unor noi, abili și neîndurători oportuniști e deschisă larg, iar opinia publică e pur și simplu paralizată de schimbări atât de substanțiale și spectaculare. Nu, nu „oamenii cinstiți, harnici și dotați cu conștiință umană și civică” ajung la frâiele puterii, după ce, „odată la un secol se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Sud - lui „Mitică” - sau politicianului. Cât de departe, teribil de departe, suntem noi azi de acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală și de oportuniștii dintre cele două războaie, de poeții de mâna a doua și de impostorii „naivi”, nătăfleții oricărei națiuni care profesează credințe și idei de Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media sau din politică! -, față de cultura
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Schimbare!”, În sensul că „totul trebuie luat de la Început” sau, oricum, că „operele lăudate Înainte, ca și personajele culturale celebre trebuiesc Înlăturate, defăimate”, operându-se, În primă instanță, un amalgam, eficient În ochii multora, Între operele și autorii demagogi și oportuniști, fără o valoare notabilă și acei creatori care produseseră lucruri de valoare unică. La acest al doilea punct, se Înscriu, cu o energie și patos demn de alte cauze, pe de-o parte, naivii, iar de partea cealaltă, noii oportuniști
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oportuniști, fără o valoare notabilă și acei creatori care produseseră lucruri de valoare unică. La acest al doilea punct, se Înscriu, cu o energie și patos demn de alte cauze, pe de-o parte, naivii, iar de partea cealaltă, noii oportuniști. Nu, nimic nou, au existat În câmpul literar românesc, după 1900 și chiar și sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales din interiorul câmpului, zonei literare! -, elemente oportuniste; gloria literară, Înainte de al doilea război, ca și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și privilegiile de care se bucurau artiștii sub comuniști, i-au incitat pe nu puțini impostori să se „angajeze” În postura și În producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și azi, În noua libertate, cohorte de oportuniști, se pare, mai ales tineri, sub treizeci de ani, dar nu puțini și din generația interesantă a „anilor optzeci”, care dau din coate pentru a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor - o organizație de breaslă mult hulită și care, Într-adevăr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii oportuniști, veleitari, impostori etc.! Ar fi fost o prostie și o pierdere de timp, dar și de prestigiu, să mă amestec În această problemă a „falselor ierarhii de valori!”. Nu e treaba mea și apoi ar fi apărut ca o prestație
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
auzit o „tonalitate” a problemei, o sub-specie a ei, care afirmă că nu a existat, În această jumătate de secol de care vorbim, sub comunism, o reală „rezistență prin cultură”! Această afirmație se Înglobează iute În cele afirmate de „noii oportuniști” sau de „noii veleitari”, grăbiți să se instaleze pe scaunele pe care le consideră goale, dar rimează și cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe Călinescu În limbajul cel mai grosolan al mahalalei ceaușiste sau care cer „să fie arsă opera lui Nichita Stănescu”, care nu mai aparține nimănui, ci națiunii, ca patrimoniu spiritual, vor fi și ei Împinși la o parte când alți oportuniști de școală nouă, mai obraznici sau mai abili, le vor lua locul!... Dar... soarta noastră, a literaturii, a artelor, stagnează, dacă nu e marginalizată de-a dreptul. Iar lumea literară, săracă și mai ales confuză - deoarece nu-și imagina libertatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au fost reale și necesare, iar pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și scoriile unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei din „latura umanistă”, medici, arhitecți, profesori și pe artiști și scriitori, bineînțeles. Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente ținte ale numeroșilor oportuniști, ale viguroșilor carieriști ai „perioadei”. Eram în anii aceia un individ aproape singuratec, deși făceam sport „de performanță”, câțiva ani, la clubul „Metalul”, atletism, și păstrez calda amintire a antrenorului meu, Silviu Dumitrescu, duminecile urcam dealul Patriarhiei să ascult în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sacrificiu total (sacrificiu care include renunțarea la propria vocație, „sacrificiu” de care eu n-aș fi fost niciodată capabil, o recunosc!Ă, se pot înșela! Chiar dacă credința lor politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici, de oportuniști sanghinari, credința lor - mai bine zis, „nevoia lor de credință” - nu poate fi trădată, uitată! E poate sublimul epocii noastre, aceste legiuni de tineri scriitori supradotați și generoși cu ființa și destinul lor până la absurd - un tip de absurd, cel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am ieșit învingători în toate zonele de expresie artistică și literară. Nu modelul comunist, realist-socialist, ci „vechea estetică” ieșită din tiparele Renașterii și Europei moderne s-a afirmat plenar și a trebuit să fie înghițită și acceptată de ciracii și oportuniștii momentului politic. Mai mult, au apărut, în acești cincizeci de ani de confuzie și teroare ideologică, personalități culturale uriașe, care au produs opere ce vor fi cu greu egalate în libertatea de azi. Iar noi, scriitorii de atunci, care am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei naționale, culturale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
regimului. (De observat, cu această ocazie, grosolănia de apreciere a celor de la Europa liberă, o doamnă, printre altele cu un nume foarte sonor, care îl băga în aceeași oală pe autorul romanelor În absența stăpânilor și Animale bolnave cu ultimul oportunist cultural. Dar, cum în faza finală a ceaușismului nu puteai folosi în poezie cuvinte damnate precum „noapte” sau „moarte” sau „întunerec”, așa, se pare, noi, tinerii de atunci care încercam - și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care el a fost un „campion absolut”. Nu știu cum s-ar fi comportat el în noua realitate socială a României după revoluție, după ’89, dar nu cred că ar fi îndrăznit a alătura de numele prietenului său, Breban, epitetul de „oportunist”, cum a făcut-o N. Manolescu într-un articol în România literară (articol inclus apoi într-o carte!Ă și la câteva săptămâni după ce același N. Breban se reîntorsese în grabă, în martie ’90, din exilul său parizian, bucuros de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică, părăsiți nu numai de lumea „din afară”, dar și de propria lor organizație - din ’85, Uniunea Scriitorilor încetase de fapt, statutar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dragul meu, este marea noastră valoare și nu putem să-l atingem cu un fir de pai!”. Iată, adeverită încă o dată și trecând toate frontierele, vorba pe care, se pare, i-ar fi aruncat-o Arghezi, tânărului, sclipitorului și insolentului oportunist care era T. Popovici: „Ehe, tinere, una spui - alta fumezi!”... (Probabil, junele fuma Marlboro...Ă. Sigur, toate acestea erau încă departe în anii când mă pregăteam să-mi public primul roman, acesta a fost însă prima și ultima oară când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care am cunoscut-o. Azi e obiceiul din partea unor scribi tineri și grăbiți de a-și face un nume cu orice preț (fascinația, azi, este a mass-mediei de ziar sau de sticlă!Ă de a o arunca, împreună cu impostorii și oportuniștii epocii, la „coșul de gunoi al istoriei literare”; se înșală, în vremuri normale, ea ar fi fost o figură de prim-plan! Dar, chiar și așa, vivacitatea ei psihologică, generozitatea cu care se apleca asupra textelor unor necunoscuți, admirația ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Spiegel, la sfârșitul anilor ’70, Tito, văzut ca un comunist liberal, avea vreo 2.000 de deținuți politici, iar Ceaușescu 700-800. Idiosincrazia față de Ceaușescu a luat proporții atât de catastrofale încât aproape nimeni - cu excepția câtorva care sunt taxați drept foști oportuniști! - nu mai are calmul analitic de a deosebi părțile pozitive ale conducerii fostului dictator - și ele au existat, cu duiumul, mai ales în prima perioadă a „domniei sale”! - de cele cu adevărat dăunătoare, paranoide! Dar... nu cumva e vorba, în rezistența
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în istorie, în samavolnicii, minciuni grosolane, calomnii, torturi psihice și fizice, furturi și crime, perpetuate în masă?! Până unde poți și trebuie să urmezi, să-ți urmezi propriile idei atunci când la modul evident ele sunt puse în slujba ticăloșilor, a oportuniștilor gregari și când, în numele acestor idei sfinte”, sunt răscolite în indivizi pulsiunile cele mai elementare, mai primitive, mai nocive comunității, membrilor ei și tradiției ei formatoare?! Am insistat asupra acestor „false probleme”, dacă vreți - și falsitatea lor este nu ușor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
critici, cum eram noi, un prozator de succes stabiliza simțitor din punct de vedere social reputațiile noastre in statu nascendi. Mai ales noi, „noi” cei patru care purtam cu toții „vina!” părinților noștri, a stirpei noastre, victime născute și „comode” pentru oportuniștii viguroși și primitivi ai vremii. (Și pentru acest lucru, într-unul din interviurile date mai târziu, am afirmat că, într-un fel sau altul, noi, intelectualii de vârf, sub comuniști, eram „evreii acelei vremi”: victime judecate, condamnate dinainte, ținte ușoare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
O contradicție in adjecto pentru un sistem și o ideologie colectivistă, comunistă, nu numai „antisovietică”, dar și profund anti-leninistă. Probabil, în ultimă instanță, paranoia puterii de care era posedat tot mai evident - generos și pervers alimentată nu numai de unii oportuniști locali, interni, dar și de unele mari state care, la modul cinic, așa cum procedează de altfel imperiile, îl foloseau pe „micul și îndărătnicul om” nu numai pentru a adânci fisurile din lumea sovietică, ci, mai ales, pentru a avea un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii oportuniști ai literelor române, de la Stancu (țineți minte acel titlu gros din Gazeta literară - „N-am auzit de Pasternak”, când partidul bolșevic al URSS l-a obligat pe acesta să respingă premiul Nobel!?Ă la tinerii lupi, un Dan Deșliu, Frantz
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literați se puteau exprima mai mult sau mai puțin liber, Eugen Barbu, prozator consacrat, șeful celei de a doua reviste literare a U.S., membru în Biroul Uniunii etc., discutându-se „influența nefastă” a Europei libere, „discuție” propusă de unul dintre oportuniștii de moment sau poate chiar de unii activiști prezenți, de la c.c. sau de la „Municipiu”, se ridică și, pe un ton în aparență glumeț, spune: - Ce să ne mai batem capul, tovarăși, cum de sunt atât de bine și la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-o, de a se retrage din „primul front” ideologic, încercând prin unele prietenii literare moderate (cu M. Preda și Ali etc.Ă, dar mai ales înconjurându-se de tineri de talent, să „atenueze” ravagiile pe care le făceau cenzura și oportuniștii literari. De tineri mai ales din „grupul oniric” condus de Țepeneag și de Dimov, din care mai făcea parte și poetul surrealist și „claunul” literar talentat Vintilă Ivănceanu (care prin ’66, odată, la ieșirea de la un cinematograf din centru, mi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]