1,583 matches
-
cinci într-o cutie de milă/ cu cu privirea singură, tristă, într-o zi/ tu vei coborî fruntea Soarelui palidă și rece/ să vezi ce minte ascunde sau - poate o vei dărui." (Fruntea Soarelui rece). Tehnica se păstrează și la optzeciști, unde aflăm aceleași alunecări dinspre banal spre un univers aparent absurd, sincopat: "A aruncat cu paharul de perete/ A strigat ospătarul:/ - Eu cu Gicu și Ion/ am băut un milion!/ Acum "Gicu și Ion" vine la mine/ sprijinit în baston
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu mai e loc de refugiu în transcedental pentru că acesta a fost cucerit de profan: "singurătățile serii cu cuțitele-n mână/ ne țin de urât" sau "se uită la soare ca la un hoț ieșit, ziua, din mine." (Panopticum). Poezia optzecistă va aduce chiar o celebrare a dispariției laturii metafizice a existenței "și coșul de fabrică era de cărămidă adevărată, nimic nu era metafizic și asta te excita/ cum îți lăsai sânul să radieze în amurgul de iarnă/ așa cum vibrează peste
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret." (Portret). Notațiile sunt scurte, există întotdeauna impresia de dialog. De altfel, trăsătura aceasta a stilului său evocă, la lectură, poezia optzecistă și nu numai (Florin Iaru în tradiția lui Caragiale e un adevărat maestru al dialogului), ca și conectarea textului poetic la un hipertext. Vom regăsi modalitatea aceasta de a contura parcă prin cuvinte un desen imaginar și la Mariana Codruț
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
coborârea în cotidian ("Luna zău, aș pune-o într-un cuier") și prin refuzul acceptării ordinii, nu atât a ordinii cosmice, cât a celei literare ("să nu se mai miște tradițional"). Intertextul parodic este desigur mult mai evident la scriitorii optzeciști unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea unor motive specifice codului literar înalt în registru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că suntem în mod inevitabil separați astăzi de acel trecut - datorită timpului scurs și istoriei ulterioare acelor reprezentări. Există un continuum, dar există, de asemenea, o diferență ironică"255. 6. Demetaforizarea Poezia modernismului se caracteriza printr-o metaforizare extremă. Poezia optzecistă marchează o mutație în modul în care este înțeleasă creația. Ceea ce implică o înlocuire a metaforei cu metonimia, prin aceasta din urmă înțelegând, în maniera în care delimitează termenul Eugen Negrici 256, și o modalitate de structurare a textului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pop, Ion, Poezia unei generații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973. Piru, Al., Poezia românească contemporană. 1950-1975, Editura Eminescu, București, 1975. Piru, Al. Panorama deceniului literar românesc 1940-1950. Piru, Al., Discursul critic, Editura Eminescu, București, 1987. Regman, Cornel, Dinspre "Cercul Literar" spre "Optzeciști", Editura Cartea Românească, 1997. Regman, Cornel, Cărți, autori, tendințe, Editura pentru literatură, București, 1967. Regman, Cornel, Selecție din selecție, Editura Eminescu, București, 1972. Ruja, Alexandru, Valori lirice actuale, Editura Facla, Timișoara, 1979. *** Scriitori români, coord. Mircea Zaciu. Editura Științifică și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.)", Alex. Ștefănescu, "La o nouă lectură: Geo Dumitrescu", în România literară, nr. 20/2004. 178 "Apar aici inclusiv procedee care ar putea fi considerate postmoderne avant la lettre: referiri la documente sau lucrări fictive, note în subsolul poemului, ironii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi considerat unul din precursorii optzeciștilor: „«Acum sunt»/ Un poem scris după toate poemele lumii/ o briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
și stăpân pe uneltele sale” sunt frecvent întâlnite în cronicile de întâmpinare la primul volum. Și celelalte se vor bucura de o bună primire, judecățile subliniind neechivoc originalitatea și singularitatea poetului atât în cadrul generației sale (’70), cât și în raport cu postmodernismul optzeciștilor. Totuși poetul a rămas cunoscut doar în cercuri restrânse. Viața cu mine, viața fără de mine exprima, încă din titlu, ambivalența proprie întregii literaturi scrise de autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
Gârbea, Arta subtilă a refuzului, CRC, 1998, 8; Evelina Cârligeanu, „Salonul refuzaților”, TMS, 1998, 6; Carletta-Elena Brebu, „Salonul refuzaților”, ATN, 1999, 1; Andreea Deciu, Riscul gazetarului, RL, 2000, 10; Andreea Deciu, Alcoolul ca substanță metafizică, RL, 2000, 18; Bucur, Poeți optzeciști, 214-215; Dimisianu, Lumea, 484-487; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 106-109, passim; C. Rogozanu, Ce caută Șlapac aici?, RL, 2001, 18; Roxana Răcaru, Cartografii și (re)orientări critice, RL, 2001, 29; Magda Răduță, „Fără pereche”, OC, 2001, 47; Catrinel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
CUNOAȘTERE Nr. 19 Bogdan Crețu este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale, Editura Timpul, Iași, 2005; Matei Vișniec un optzecist atipic, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005; Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană. Editura Timpul, Iași, 2006; Utopia negativă în literatura română, Editura Cartea Românească, București, 2008. Ediții îngrijite: Marin Mincu, Polemos. Dulelul cu/ în idei, ediție îngrijită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iași) și editorial, în volumul colectiv Pauză de respirație (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu. A colaborat la „Viața studențească”, „Interval”, „Cuvântul”, „Dilema” ș.a. Poezia lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
a se fi împărtășit unii din alții. Mai târziu, Ioan Petru Culianu a bântuit ca un fel de cometă prin căutările mele intelectuale. Echinoxismul și revista Echinox au avut o importanță matriceală în ceea ce mă privește, în anii ’80; poezia optzecistă românească m-a stimulat și ea în sensul asimilării unei noi paradigme culturale. Recapitulând deci: viabilitatea unor modele depinde nu doar de corpusurile de idei pe care le reprezintă, ci și de structura interioară a receptorilor, a celor asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri controlat-inflamate, conjurând „triumful”: „Exersându-mi privirile/până ce n-ar mai arde decât/ triumful, strălucirea demnității mele de om liber. / O, și ce aripi pot închipui/ pentru a trece zidurile-aceste”. Apropiată de generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
și ce aripi pot închipui/ pentru a trece zidurile-aceste”. Apropiată de generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre lumina tiparului. Nu o aderență nemijlocită, ci o sensibilitate educată și generoasă a dictat, prin urmare, această acțiune, sporindu-i semnificația etică”. Poezia ei este mai degrabă șaptezecistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
1980, 14; Ciobanu, Opera, 215-217; Tartler, Melopoetica, 192-196; Grigurcu, Existența, 470-473; Al. Călinescu, „Luni dimineața”, CRC, 1988, 9; Coșovei, Pornind, 160-164; Andreea Deciu, O cronică a optimistului, RL, 1992, 15; Ierunca, Subiect, 137-140; Dicț. scriit. rom., II, 571-572; Bucur, Poeți optzeciști, 105-107; Popa, Ist. lit., II, 573-574. T.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica în sine sunt relevante în ce privește puterea de seducție a cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura, dicția și mizanscena. Autoarea ocolește formule romanești considerate optzeciste, așa după cum nu aderă nici la cele cultivate de unii prozatori nouăzeciști ori din generații mai tinere. În peisajul momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar putea fi depistate față de filonul abisal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
II.1963, Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1985) și a debutat editorial cu placheta Calmant pentru alter ego (1993), înscriindu-se, nu numai prin vârstă, ci și prin natura gândirii, imaginației și a expresiei, în rândurile optzeciștilor de factură postmodernistă. De altfel, Mihai Cimpoi remarca la un moment dat că „instabilitatea postmodernistă este zeița protectoare a poetului timid și totodată cinic, ironic”. SCRIERI: Calmant pentru alter ego, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Aspirație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288452_a_289781]
-
Negoițescu, Scriitori contemporani, 284-287; George Achim, Între Biedermeier și jazzificare, PSS, 1995, 8-11; Ioan Moldovan, Locus amoenus, F, 1996, 7-8; Alexandru Pintescu, „Incantări & descântări clujene”, PSS, 1996, 8; Pop, Pagini, 213-220; Borbély, Xenograme, 131-133; Poantă, Dicț. poeți, 122-125; Bucur, Poeți optzeciști, 123-126; Dimisianu, Lumea, 386-392; Grigurcu, Poezie, II, 112-116; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 170-173; Pop, Viață, 261-265; Dicț. scriit. rom., III, 191-192; Popa, Ist. lit., II, 498; Gheorghe Grigurcu, Globalismul poetic, RL, 2003, 43; Dicț. analitic, IV, 644-645. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
1995; Ion Vartic, Privire asupra Cercului Literar de la Sibiu, în Ion D. Sârbu, Scrisori către bunul Dumnezeu și alte texte, Cluj-Napoca, 1996; Petru Poantă, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Cluj-Napoca, 1997; Cornel Regman, Dinspre „Cercul Literar” spre Optzeciști, București, 1997, 83-101, passim; Ovid S. Crohmălniceanu, Klaus Heitmann, Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane, București, 2000; Micu, Ist. lit., 340-344; Nicolae Balotă-75, APF, 2000, 1-2; Lucian Valea, Generația amânată, Cluj-Napoca, 2002, passim; Gabriela Gavril, Cercul Literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
de cucută”, „Polemos”, „Eseu”, „Cronica literară”, „Interviu”, „Biblioraft”, „Istm”, „Univers”, „Fiction & Co.” ș.a. Peisajul liric se împrospătează, mai vechilor colaboratori (Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Grigurcu, Ioan T. Morar, Simona-Grazia Dima) adăugându-li-se voci impetuoase, provenite din perimetrul optzecist și chiar nouăzecist: Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Nicolae Coande ș.a. Suflul novator și nevoia populării „petelor albe” se simte și în proză, fiind recuperați autori exilați, ce se aflaseră până în acel moment sub embargou politic: Paul Goma, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
sub embargou politic: Paul Goma, cu un fragment din Patimile după Pitești, în numărul 11/1990, dedicat în întregime universului carceral, Dumitru Țepeneag (Pont des Arts), Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Matei Vișniec, Sanda Golopenția-Eretescu. O proză ce respiră libertatea nonconformismului optzecist publică Gheorghe Crăciun ( Chiar ăsta era cuvântul: Degas!). Alte texte aparțin lui Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Al. Călinescu, Dan Hăulică, Mihai Șora, Petru Creția, Dan Petrescu, Luca Pițu, Gabriel Liiceanu, Sofia Arcan, Florin Bănescu, Anamaria Beligan ș.a. Livius Ciocârlie colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
din SUA, remarcându-se în acest sens interesul constant pentru studiile de gen, pentru feminism, ideologiile minorităților - sexuale, etnice etc. -, pentru dialogul intercultural. Ideologia de facto a publicației e derivată din strategiile de (auto)omologare, sub umbrelă postmodernă, a fenomenului optzecist, valorizat în opoziție explicită sau implicită cu generațiile anterioare (cu unele excepții, printre care sunt de amintit reprezentanții Școlii de la Târgoviște, acceptați ca precursori, sau personalități singulare, precum Gellu Naum). Din această perspectivă, O. c. poate fi desemnat, nu fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
reprezentanții Școlii de la Târgoviște, acceptați ca precursori, sau personalități singulare, precum Gellu Naum). Din această perspectivă, O. c. poate fi desemnat, nu fără un rest semnificativ, ca oficios al Editurii Paralela 45, specializată până la un anumit punct în publicarea literaturii optzeciste. Ca formulă de structurare, revista intră în polemică cu rubricarea fixă în funcție de criterii exterioare („Literatură română”, „Literatură străină” etc.), proprie revistelor românești. O bună parte a materialelor este dispusă de regulă în „dosare” privind o temă, o personalitate, un eveniment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
limbaj și de pe urma experienței lui V. Dar în chipul cel mai direct opera lui a acționat în sens stimulativ, dacă nu modelator, asupra avangardiștilor din anii ’30, unii activi și după 1944 (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a.), precum și asupra generației optzeciste. Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]