1,583 matches
-
prea originale. Ceea ce reușeșete de minune Ilie Constantin în această carte este să surprindă l'air du temps din poezia românească a perioadei curpinse între sfârșitul celui de-al doilea război mondial și începutul deceniului nouă al secolului XX (poezia optzecistă a adus, în viziunea lui, o schimbare radicală de paradigmă și, de aceea, nu face obiectul acestui studiu). Foarte interesantă este metoda de lucru a eseistului. El nu încearcă să radiografieze peisajul literar din perspectivă cronologică, precum în istoriile literare
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
eternitate pentru sinucigașii sublimi posedați sfîrtecați de idei și de viziuni rug infernal pentru imbecilitatea omenirii/ parfum de iasomie peste conștiințele și inteligențele în putrefacție avansată" (capodopera maximă). E o maree a fanteziei ce îneacă referințele sociale, poetica stradală, minirealismele optzeciștilor și devansează, abia atingînd-o, preferința pentru naturalismul crud al douămiiștilor. Șirul opulent de metamorfoze ce ni se propune cu generozitate nu are doar semnificația unei practici de poetică, ci și cea a prefacerii realului în ireal, aidoma unei răzbunări ontologice
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
al Pieței; în interiorul Sistemului și în marginea contestării lui; în Universitate și împotriva "Fabricii" universitare; în manualele școlare și împotriva felului în care manualele școlare deformează tânăra generație. Chiar inaccesibile lui Discursilă, Recenzilă și Grăbilă, rețelele textuale ale autoarei post-"optzeciste" rămân impure prin mixajul lor întotdeauna convenabil, oportun. Nu există o linie discursivă în care principiile enunțate să fie desfășurate și realmente asumate. Când contextul se schimbă, se modifică automat și principiile, puse pe hârtie la fel de bățos. Deontologia este pliabilă
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Căpușan, Doina Curticăpeanu, Sergiu Pavel Dan, Vasile Fanache, Sara Iercoșan, Octavian Șchiau, Ion Șeuleanu, Silvia Tomuș. Șaizeciști sau șapteziciști activi încă la catedră (cu una sau două excepții) sunt: Mircea Muthu, Ion Pop, Cornel Robu, Ion Vartic și Vasile Voia. Optzeciști și nouăzeciști, implicați profund și polemic în actualitatea literară, sunt: Ștefan Borbély, Ioana Bot, Corin Braga, Sanda Cordoș, Laura Pavel, Gheorghe Perian, Horea Poenar, Călin Teutișan, Mihaela Ursa - și mai ales pe umerii lor va cădea povara schimbărilor necesare în
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
mai cotează și cine mai contează?) Bursa debuturilor din intervalul 1990-1999. Răspund, în două numere, Sanda Cordoș (Trei serii de debutanți), Liviu Antonesei (Anii nouăzeci - mai ales anii recuperărilor), Paul Cernat (O literatură a decompresiei), Nicolae Bârna (Anii '90, ai optzeciștilor întârziați) și Daniel Cristea-Enache (O nouă literatură). Iar cu debuturi editoriale importante, receptate ca atare de toți repondenții, figurează câțiva, nu mulți scriitori intrați deja în "reflexele" criticii și chiar în conștiința publicului. Vreți să știți cine sunt aceștia? Chiar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9091_a_10416]
-
și volume de eseuri, critică literară și traduceri, ale căror titluri și texte sunt scrise totuși cu majuscule atunci când e cazul (spre a sublinia, probabil, raționalitatea criticului): La răspântia scriiturii, eseuri, 1996; Pe aceeași Arcă, critică literară, 2001; Sistemul modei optzeciste, critică literară, 2004. Destinul a făcut ca poetul, până recent mulțumit de cărarea liniștită a livrescului, să aibă parte, la spitalul parizian Avicenne ("spitalul franco-musulman cu intrarea în formă de moschee") de șocul trezirii la realitate. Și, odată cu loviturile primite
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
depășească pe Bob Beamon, ci să-l ajungă din urmă sau măcar să se apropie de performanța lui. Într-o situație asemănătoare mi se pare că sunt poeții de azi, care par, toți, demodați în raport cu Nichita Stănescu. În zadar zâmbesc, ironic, optzeciștii, considerând că au ca atu inalienabil faptul că s-au născut după extraordinarul poet. S-au născut după, dar scriu ca și cum s-ar fi născut înaintea lui. Priviți de foarte sus, ei par absorbiți de o stranie activitate de pregătire
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
Tudorel Urian Rareori, în ultimii ani, am citit un roman românesc cu satisfacția oferită de cartea lui Horia Ursu, Asediul Vienei. Surpriza este cu atât mai mare cu cât numele acestui autor optzecist (n. 1948) nu îmi era din cale afară de familiar. În 1988 a publicat o carte care s-a bucurat de comentarii elogioase (Anotimpurile după Zenovie) și... cam atât. După aproape douăzeci de ani apare acest roman care combină tradiția literaturii
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
Daniel Cristea-Enache S-a discutat destul de mult, în ultimii ani, despre necesitatea apariției unui nou tip de proză: una mai puțin ermetică și autoreferențială, reducându-și la cote acceptabile simbolistica și refăcând pactul cu lectorul. Aceasta fusese de fapt promisiunea "optzeciștilor" postmoderniști, deseori făcută, dar mult mai rar ținută. După 1989, toate condițiile erau propice: o altă realitate, enorm diversificată, își aștepta scriitorii și cititorii care să o descifreze. Am rămas cu așteptările. În locul unei normalizări a câmpului literar, asistăm la
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar și fără duritatea naturalismului "nouăzecist" (explorată în volumul scabros intitulat Cheta la flegmă), Dan Lungu s-a specializat, treptat, într-o literatură adresată în egală măsură comentatorilor și consumatorilor. El a înțeles, printre primii, acest lucru extrem de simplu, apăsat
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
pentru a experimenta pe propria piele viața "de-a curmezișul", pentru a descoperi că, de multe ori, năzdrăvănia, gluma, sarcasmul și satira sunt leacurile cele mai potrivite pentru pararea prejudecăților. Cânticele mârlănești îl așează pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur ea e în egală măsură pentru tinerii care de mult nu mai prizează dulcegăriile, pentru părinții descuiați și, nu
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
mai mult cu proza, Mariana Codruț a revenit la poezie, domeniu în care își câștigase o bună notorietate pe la mijlocul anilor '80. Cărțile sale mai noi, în poezie sau în proză, sunt, până la urmă, o reverberație în timp a literaturii generației optzeciste. Lecția textualistă nu a fost uitată, montura intertextuală mai provoacă jocurile minții, aluziile culturale dau savoare cotidianului. Există, pe de altă parte, în versurile Marianei Codruț și o tentație a socialului - mai ales în varianta antisocială -, a omului pe cale să
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
acest tip de joc intelectual (a ghici persoanjele livrești care se întrezăresc în spatele unor oameni reali întâlniți accidental) excită imaginația și poate da, uneori, substanță poemului. Pentru Mariana Codruț este un bun prilej pentru a face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale și intertextualitatea erau la ordinea zilei. Combinația dintre oamenii tranziției și personajele mai mult sau mai puțin celebre din cărți este întortocheată, precum mintea unui intelectual care a trecut prin textualism: "niște cărți pe rafturi închipuim
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la un punct. Mai întâi că nu orice poet intră în spotul de lumină al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul cel mai întins îi este rezervat lui Eminescu, la care scriitorul "optzecist" se raportează în mod constant. Semnificativ pentru transformarea poligonului de parafrazare textuală în bază de piramidă canonică este cântul al șaptelea, în care Manoil ajunge într-o "domă urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
care se găsește însă matricea întregii proze viitoare a Norăi Iuga, sare în ochi. Se poate spune că Săpunul lui Leopold Bloom oferă varianta brută, nerafinată, a pastei epice, devenite marca înregistrată a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
este întoarsă într-o Carte care, fără s-o justifice, o absolvă. Ioan Lăcustă dă Textului o accepțiune aproape mistică, înțelegându-l nu ca pe un produs de inginerie prozastică, un repertoar de convenții afișate (ca la o parte din "optzeciștii" noștri), ci, dimpotrivă, ca pe o creație (re)generatoare, o lume de hârtie în care eul profund al scriitorului respiră liber. Coborârea în Text înseamnă înțelegerea Lumii prin care, până acum, am rătăcit bezmetici. "O Lume pe care, coborând, o
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
Daniel Cristea-Enache Dacă pe terenul prozei postmodernismul "optzecist" este o experiență clasată, depășită în varii direcții de Petru Cimpoeșu, Mircea Cărtărescu sau regretatul Ioan Lăcustă, în spațiul mai redus, dar mai dens al poeziei el reprezintă încă o platformă artistică viabilă. Epica suportă periodic injecții de viață, de
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
dens al poeziei el reprezintă încă o platformă artistică viabilă. Epica suportă periodic injecții de viață, de realitate nouă, adaptându-și formele și registrele la scheme succesive, diferite, de configurare socio-culturală. Lirica (fie ea și aceea ironică și biografistă a "optzeciștilor") are un grad mai mare de autonomie și indeterminare. Ea evoluează în răspăr și chiar în afara modelelor oficiale, creându-și propriile culoare și sisteme auto-centrate. Prozatorii veritabili pot coagula o școală și o direcție; poeții adevărați, nu. Punându-i alături
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
efortul autorului de a-l fi scris. Ezitările, răsucirile, întreruperile, reluările rup, aparent, structura poeziei, reconfigurând-o însă într-un plan de autenticitate superior. Puterea sentimentelor "diurne" și forța pulsiunilor obscure se sprijină pe o scriitură dezasamblată. Pe scurt, poetul "optzecist" nu scrie frumos. Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă a altor autori fanteziști, de la cosmic la comic. La câțiva centimetri
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
care i-ați creditat? - Și da, și nu. Există o seamă de scriitori care au schimbat fața literaturii basarabene, apărând la edituri românești de top, cum este Polirom și Cartea Românească, uneori mai și producând câte un mic "scandal cultural". Optzeciștii și "douămiiștii" basarabeni - două cohorte, împărtășind stiluri și viziuni diferite, și care nu conviețuiesc neapărat armonios nici la nivel interpersonal, cum se întâmplă și aici, în țară - posedă un semn distinctiv comun: aderența la modernitatea și postmodernitatea literaturii române. Automat
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
anii '90, cu cel iscat - în aceeași perioadă - în breasla scriitorilor din România. - Există o dialectică a literaturii, o înnoire a formelor artistice, care naște inevitabil coliziuni între generații. Ele sunt firești și benefice pentru sănătatea unei culturi. În România, optzeciștii au putut să intre în prim-plan, în deplină măsură, abia după 1989. Acum, ei sunt cei contestați de scriitorii mai tineri. Ceea ce mă face un pic melancolic. Nu acesta a fost idealul nostru: să contestăm în numele celor ce vor
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
-le? În condiții de libertate e simplu să negi, să dai cu tifla, chiar să jignești - nu riști nimic. Singura exigență, după mine, este ca discuțiile să se poarte pe un ton civilizat, să excludă atacul la persoană. Cred că optzeciștii sunt primii care să înțeleagă asta. Or, ceea ce am văzut, de pildă, în revista "Vatra", în anumite perioade - atacuri înverșunate dintr-o parte și alta - m-a uluit și m-a oripilat. O plăcere a desființării aproape patologică era servită
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Stelaru, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mihail Crama, Tudor George, Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu, Constantin Abăluță, Sorin Mărculescu, prozatorii Alexandru George, Radu Petrescu și alți câțiva - a căror biografie și a căror operă nu au nimic de-a face cu comunismul. Optzeciștii au și ei o decență exemplară în a nu se lăsa contaminați de comunism în nici un fel. Nu dau decât câteva exemple: Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Gabriel Chifu, Ioan Groșan, Nichita Danilov, Liviu Antonesei, Ion Mureșan
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
Contrapunct", nr. 30), Mircea Cărtărescu se arată îngrijorat de faptul că literatura se va scinda, din cauza politicului, între cei care sunt pro și cei care sunt contra guvernării. Cazul generației optzeci este și el unul special. La începutul anilor '90, optzeciștii sunt printre aceia care aleg mai degrabă jurnalismul decât partidul, care vor alege să nu se implice imediat în USR, înființând în schimb o editură proprie și o revistă, iar peste câțiva ani și o asociație a scriitorilor, ASPRO. Sistemul
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]