1,193 matches
-
decît prin manevrarea directă și condiționată a lucrurilor. Doar dacă dăm relației lucru-cuvînt o accepțiune modernă (Noica, Wittgenstein), „lucrul” reprezintă începutul și sfîrșitul cunoașterii înseși. Este cunoașterea în esențialitatea sa. Intenția păstorului nu are un sens limitat, subsumat breslei și oralității, ci unul destinal, raportabil, e drept, la comportamentele mitice. Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu „nostalgie” în cosmicitate, de a redeveni congener
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
morții în general, atît ca literatură distribuită în diverse serii formale, ca structuri ritualice și simboluri consacrate, ca reglementări comportamentale, dar, mai ales, în privința ideologiei, a calității meditației angajate în problematica funerară și a existenței. Anonimul a preferat discursul în oralitatea lui vie; i-a dat coerența necesară și l-a făcut util pentru sine și pentru generațiile care l-au urmat. Fiecare s-a recunoscut, într-un fel sau altul, în marea poveste a morții. În lipsa unui text preelaborat, Nicolae
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
coloratură și chip modern studiilor de etnologie. Este o tendință mai generală ce se constată cu precădere la tînăra generație, realitate întîmpinată totdeauna de mine cu bucurie, îndeosebi în cadrul acestei rubrici. A devenit de multă vreme cunoscut faptul că fenomenele oralității nu trebuie abordate pe fragmente și nici unidirecțional, aplicîndu-se șabloane uniformizatoare, cum se proceda cu decenii în urmă. Doina, de pildă, poate fi (și trebuie) privită din perspectivă muzical-poetică, deci potrivit aspectului ei definitoriu. Cine o încadrează în sistemul mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în ce măsură conduce la confirmarea așteptată. Limbajul științific al savantului este conceptual și universal, o construcție artificială, convențională. Manevrarea lui nu creează dificultăți insurmontabile atunci cînd obiectul supus cunoașterii aparține aceleiași sfere de gîndire. Situația, se știe, se schimbă în cazul oralității. Aici limbajul nu iese din natură și se întemeiază pe un proces tipic de simbolizare, cunoaște o serie întreagă de „trepte”, de la intuiția difuză și mobilă la semnul fix, de la preconcept la concept-imagine. De altfel, culturile prealfabete nu se află
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și sudul, ieri, ca și azi, alfabetizarea și democratizarea sunt inseparabile. Se va spune că imaginea-sunet este și mai democratică, de vreme ce chiar și analfabeții au acces la ea. Asta înseamnă să uităm că societățile aristocratice vezi Sparta au favorizat mereu oralitatea, la fel de improprie regulii de drept ca și imaginea. Videosfera slujește aristocrația banului și dăunează celei academice. Ea retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tradus din Cesare Pavese, Dino Buzzati, Francesco Arcangeli, Anna Banti, Giacomo Debenedetti, Luigi Pirandello, Italo Rocco, Elio Vittorini. Ca prozator, C. este autorul a două volume. Romanul Seara, când se-nchide poșta... (1971) prezintă, într-un limbaj frust, impregnat de oralitate, o serie de scene tipice din viața unui târg oltenesc din apropierea Craiovei, pe fundalul întunecat al evenimentelor sângeroase generate de cel de-al doilea război mondial, culminând cu declanșarea și înăbușirea rebeliunii legionare din 1941. Volumul de povestiri De taină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
omului-copac (Mari poeți, copacii) deschizându-se spre zone ale misterului. Poemele din Fondul principal de sentimente (1978), Treizeci și cinci de poeme sub scut (1979), Răsunet peste țară (1985), croite din același „elan” al idealurilor „revoluționare”, au în comun discursul definit prin oralitate, refrene mobilizatoare, ton familiar, patetic, prezența lozincilor, a exclamațiilor și exortațiilor. Romantismul al cărui adept se declară S. este unul strict retoric: „Sinceritatea mea e-ades tăioasă / Ca lama unei săbii de Damasc/[...] Nedezmințit romantic viața-ntreagă / De tânăr sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
Servește ca antidot în cazul histrionismului, iar refuzul specialității poate fi luat și ca modestie teatrală, mefistofelică, un histrionism existențial [...]. Eseistul și criticul literar mimează chiar, în activitatea sa publicistică, pe simplul amator, dând paginilor lui scrise un aer de oralitate salonardă, în candoarea și fortuitul ce sunt proprii oricărei cozerii, deși tema s-ar părea că acuză cu totul altceva. [...] Ticuri stilistice care, fermecătoare sau poate tocmai de aceea, dau impresia de frivolitate la un om de cultură și profund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
defectelor de gândire care se întâlnesc în aceste depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de această orientare, suportată, de asemenea, împotriva voinței sale. Élisabeth întrerupe școala, dar va întreprinde împreună cu mama sa demersuri eficiente pentru a se înscrie la o școală de secretariat unde a fost admisă; - în sfârșit, o problematică regresivă centrată pe oralitate: Élisabeth are crize de bulimie, mai ales atunci când se plictisește, mănâncă fără a fi capabilă să se controleze, până când nu se mai simte bine, devine greoaie și face manevre pentru a vomita. Se simte atunci vinovată că a vomitat și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sine, cu o centură de siguranță inebranlabilă. Chiar și lucrările de maximă importanță se cer, totuși, relativizate în spirit ludic; când mai glumeau între ei, cei doi spuneau că răscolesc văzduhul în căutarea trufelor antigravitației (inspirați, poate, întrucâtva și de oralitatea insinuată viguros în erotismul lor). Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un echivoc susceptibil, în vremurile noastre, să degenereze în conflict politic: care dintre cei doi era porcul și care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
copii, ghicitorile și proverbele le transcrie cu mai multă rigoare. Deși a abordat toate speciile prozei folclorice, basmele sunt cele care i-au asigurat popularitatea. I. recreează basmul, întocmai ca povestitorii din mediul folcloric, păstrând schema, formulele fixe caracteristice speciei, oralitatea, expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea Anghelescu). Personalitatea proprie transpare din intențiile moralizatoare, din tonul uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
culturale ne spun ceva, ne vorbesc, este la fel de veche ca și textul scris. Mai mult, de la Renaștere încoace și mai ales în cadrul Romantismului, s-a spus că ele exprimă pe creatorul lor și lumea acestuia. Această linie teoretică continuă tradiția oralității, care personifică textul, făcîndu-l să ni se adreseze și să ne vorbească așa cum ar face o persoană. In consecință, interesul teoretic și analitic s-a îndreptat asupra a ceea ce ne spun textele - în sensul conținutului mesajului - și asupra a cum
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mesajului - și asupra a cum spun ceea ce au de spus forma, stilul. Identificarea structuralistă paradigmatică a limbii cu formele și manifestările culturii pentru a face din acestea sisteme semnificante nu are acest sens. într-adevăr, camparînd structuralismul semiologic cu tradiția oralității nu putem înregistra decât o profundă discontinuitate, o ruptură. Ca tradiție trebuie să vedem în structuralism rezultatul a ceea ce McLuhan a numit alfabetizare, rezultatul impunerii, o dată cu generalizarea tipăriturilor, textului scris față de oralitate. Semiologia structuralistă nu se mai concentrează asupra textului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sens. într-adevăr, camparînd structuralismul semiologic cu tradiția oralității nu putem înregistra decât o profundă discontinuitate, o ruptură. Ca tradiție trebuie să vedem în structuralism rezultatul a ceea ce McLuhan a numit alfabetizare, rezultatul impunerii, o dată cu generalizarea tipăriturilor, textului scris față de oralitate. Semiologia structuralistă nu se mai concentrează asupra textului pentru a asculta ce spune acesta, ci pentru a vedea cum se constituie. Iar în această modalitate semiologică de constituire a textelor, forma, care nu mai reprezintă o anumită manieră sau stil
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
partizani transmisă prin memoria colectivă glisează așadar Între realitate și mit, fapt ce demonstrează că mișcarea de rezistență anticomunistă a avut un puternic impact În conștiința colectivă circumscrisă zonelor de activitate ale grupurilor. Degajările imaginarului popular din reconstituirea prin releul oralității a mișcării de rezistență rămâne În sarcina unor Întreprinderi istoriografice care ar trebui să-și asocieze particularitățile metodologice și interpretative centrate pe raportul dintre memorie și istorie. Acest raport este În fapt o confruntare dintre memorie și istorie care În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
acelorași recuperări și reconstituiri ale istoriei-realitate, pornind de la sursele de arhivă (cercetate de Institutul pentru Studierea Totalitarismului), de la depoziții și mărturii (În Analele Memorialului de la Sighet editate de Academia Civică), de la poveștile de viață sau extensia biografică a percepției prin oralitate a rezistenței anticomuniste (din cadrul Institutului de Istorie Orală din Cluj-Napoca), se poate articula un discurs coerent marcat de arhivă-memorie-oralitate și se poate susține un discurs public eufonic și de mare credibilitate și acuratețe asupra rezistenței armate anticomuniste. Parcursul marcat de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cristalizat doar după ce C. s-a hotărât să publice scrisorile trimise ei de Marin Preda între anii 1954 și 1958. Acum începe translația decisivă de la „cartea vorbită”, din convorbirile amicale, spre statutul scriptic al cărții, care păstrează ceva din însemnele oralității. Ceea ce îl seduce pe cel ce a provocat confesiunile sunt dezvăluirile fostei soții a prozatorului despre un Preda sfios și îndrăgostit, stimulat prin iubire să-și publice capodopera Moromeții, imagine care constituie punctul de pornire spre un excelent portret interior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
conversed together în Visionary forms dramatic which bright / Redounded from their Tongues în thunderous majesty, în Visions / În new Expanses, creating exemplars of Memory and of Intellect" (E: 258). 9. Profetism. Potrivit lui Hermann Gunkel, caracteristică principala a literaturii profetice este oralitatea (1987, p. 24). Această atitudine oratorica este modulata de enthousiasmos, iar Gunkel nu ezită să sublinieze că "[o]amenii asemenea profeților, care-și formulau gândurile în ore de mare inspirație și care, acum, le proclama, plini de emoție, sunt capabili
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca parte componentă a esteticii populare,ambele integrabile în estetica generală. Etnoesteticului ii sunt atribuite mai multe funcții teoretice și practice , de la constituirea categoriilor ca instrumente tehnice de apreciere, la studiul formelor artei , din punctul de vedere al sincretismului și oralității , iar mai apoi din perspectiva modalităților de distribuire a valorilor. Etnoestetica are la bază studiul axat pe geneză, structura și funcțiunea categoriilor esteticii populare specifice: tragicul , comicul , dramaticul , grotescul , burlescul „ din perspectiva comunității etnice ”, precum și modalitățile de cristalizare artistică a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ca simple proverbe metaforizante, unde comunicarea se face pe cale mediată, ci ca o relație directă subiect - obiect; nivelul comportamental vizează cultura și destinul artistului ca artist, pentru că ideea de cultură a individului lipsit de inteligență, neștiutor și incult trebuie redefinita. Oralitatea, cu ajutorul unor mecanisme bine instituționalizate, oferă posibilitatea de a asigura individului nivelul cultural de care are nevoie, un mediul socio-cosmic propice care să-i permită să devină un mic învățător în domeniul lui. Etnoestetica, că metodă de lucru, trebuie să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
proze unele note suprarealiste. Romanele Roșu, galben și albastru (1924), Corigent la limba română (1928), Bărbierul regelui Midas și 3 și cu Rezeda 4 (1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă). Tot în modernismul decadent se include erotismul exacerbat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
strînsă legătură cu evoluția argoului societății libere, din care se inspiră și pe care îl dezvoltă. Atitudinea față de limbajul argotic a trezit reacții contradictorii în lumea specialiștilor, unii lăudîndu-i expresivitatea, vivacitatea, inventivitatea și pitorescul, dar mulți criticîndu-i vulgaritatea, neglijențele stilistice, oralitatea subversivă sau originile asiatice, în special cele țigănești. Primul glosar de "jergon" a fost întocmit în Franța în 1554, pentru ca justiția să înțeleagă ce spun inculpații. Ceva mai tîrziu, celebrul Vidoq tîlhar angajat de poliție a alcătuit un dicționar de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
reactualizată original în cele două cărți. Există în ele și multă discursivitate, dar aceasta ilustrează doar aparent și în parte conformarea la imperativele oficiale ale poeziei pe înțelesul tuturor. „Muntean”, „bucureștean”, „Mitică” (așa cum i s-a spus), pentru D. agorafilia, oralitatea/locvacitatea, anecdotismul parabolic (uneori și numai tezist-didactic), dedublarea de tip ironic, cultivarea poantei etc. presupun un anumit spațiu de manevră și o plasmă în care această materie poetică poate să ia naștere și să se miște, dar și prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
sa lirică nu era una de împrumut și, cu atât mai mult, una conjuncturală: e de întrevăzut în ea spiritul tradiției. Cultul povestirii și al povestitorului vorbesc despre un prozator moldovean. Narațiunea urmează un curs domol al întâmplărilor, sub semnul oralității tradiționale, și numai din când în când al racursiului, al „ochiului” cinematografic, vădind amprente ale poeticii romanești a secolului al XX-lea. Tipologic, prozatorul aparține categoriei creatorilor rurali în literatură, a acelora care cred că „veșnicia s-a născut la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]