3,552 matches
-
ceva Învățasem la repezeală și În legătură cu operațiunile pe tastatura calculatorului, dar vocea sintetică aveam s-o Întîlnesc abia În 1997. PÎnă atunci, am redactat la ordinator tot felul de texte chiar fără asistența vocii, ceea ce e al dracului de complicat. Orbii din Occident și de prin țările din jur lucrau cu ajutorul vocii artificiale În MS-DOS Încă de pe la Începutul anilor ’80. Comunismul lui Ceaușescu, dacă m-ar fi prins cu un computer vorbitor pe masă, m-ar fi arestat cu siguranță ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, în Ioan 9, 25-33: șIudeiiț l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, în Ioan 9, 25-33: șIudeiiț l-au chemat a doua oară pe cel care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că omul acela e un păcătos. Acela a răspuns: Nu știu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, în Ioan 9, 25-33: șIudeiiț l-au chemat a doua oară pe cel care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că omul acela e un păcătos. Acela a răspuns: Nu știu dacă-i păcătos. Una știu: că orb fiind, acum văd. I-au zis: Ce ți-a făcut? Cum ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
25-33: șIudeiiț l-au chemat a doua oară pe cel care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că omul acela e un păcătos. Acela a răspuns: Nu știu dacă-i păcătos. Una știu: că orb fiind, acum văd. I-au zis: Ce ți-a făcut? Cum ți s-au deschis ochii? Le-a răspuns: V-am mai spus și nu ați ascultat. Ce vreți să auziți iarăși? Vreți să ajungeți și voi ucenicii Lui? L-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este, dar mie mi-a deschis ochii. știm că Dumnezeu nu dă ascultare păcătoșilor; dacă însă cineva este evlavios (theosebes) și face voia Sa, aceluia îi dă ascultare. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, nu putea să facă nimic. Scurt și atotcuprinzător! III Origen Interpretarea logion-ului se află în De principiis 1,1,3. Iată contextul teologic: Dumnezeu-Tatăl este „atoatețiitorul”, adică El penetrează toate entitățile universului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ioan 14,11). Dubla natură a lui Isus nu înseamnă dezbinare, schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă în acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
VI, 217; Contra lui Celsus V, 55), fără a o dezvolta totuși în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l în centrul celei de-a opta omilii. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-L uită, fiindcă le-a pus Tata o inimă în piept iar memoria inimii adică IUBIREA este singura care durează pentru totdeauna. De aceea, cred eu spuse floarea de "nu-mă-uita" toți oamenii merg în cer." Fiindcă IUBESC. Și NU UITĂ. Orbul ...Nimeni nu știa cine era și de unde venise. Toată lumea știa însă ce era. Sau așa credea că știe. Stătea acolo, lângă treptele bisericii și urmărea sau ți se părea că urmărește cu privirea pe cei care intră și ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de nicăieri, plină și dulce, delicată și unduitoare ca mireasma grâului lumina aceea era numai atunci și ca s-o mai vezi când nu era nimeni în biserică (ei, da ! mă strecurasem când nu era nimeni în biserică vezi că orbul știa și asta ?!) trebuia să te uiți mult, mult acolo unde preotul punea la loc sfânta ostie și, dacă-l rugai pe Iisus, uneori o puteai vedea din nou. Dar așa, toată lumea spunea : uite ce lumină dă vitraliul, ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mult, mult acolo unde preotul punea la loc sfânta ostie și, dacă-l rugai pe Iisus, uneori o puteai vedea din nou. Dar așa, toată lumea spunea : uite ce lumină dă vitraliul, ce frumos e ! Dar vezi tu, numai eu și orbul știam ce era cu lumina aceea. M-am bucurat că aveam acum un secret numai și numai al nostru și doar se știe, nimic nu leagă mai mult oamenii decât secretele... Eram tare mândră ! Eu și orbul (care acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
numai eu și orbul știam ce era cu lumina aceea. M-am bucurat că aveam acum un secret numai și numai al nostru și doar se știe, nimic nu leagă mai mult oamenii decât secretele... Eram tare mândră ! Eu și orbul (care acum părea în lumina amiezii chiar el înveșmântat în lumină) aveam secretul nostru. Și m-am răsucit repede pe călcâie să fug să spun tuturor ce aflasem de la el. Dar m-am auzit strigată. Am rămas pe loc. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că știe și ce-am făcut la școala (tocmai mă bătusem în parte cu... ei, dar toată clasa ne luaserăm la bătaie, e drept că oarecum eu începusem, da'... de ce mă trăsese de păr... n-are rost să povestesc, doar orbul știa ca și cum ne văzuse...). Încă o dată, m-am auzit strigată. M-am așezat la loc și așteptam... cu inima cât un purice. Dar de data asta, întrebarea era și pentru mine : "Cum s-a uitat astăzi Iisus la voi?!" Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un purice. Dar de data asta, întrebarea era și pentru mine : "Cum s-a uitat astăzi Iisus la voi?!" Ne-am uitat și noi unul la celălalt, da' ce să spunem ! Cum, adică, să se uite Iisus la noi ?! Și orbul a continuat : Dacă vă dă să mâncați trupul Lui și să beți Sângele Lui, nu credeți că-L interesează și mai ales știe tot ce faceți voi ? Și, atunci, cum de credeți că nu se uită la voi ?!" Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se uită la voi ?!" Asta-i bună ! mi-am zis. Mă uit mereu în biserică, dar n-am văzut ca Iisus să-și ridice ochii de pe crucifix și să se uite la mine ! Nu așa, nu așa ! mi-a răspuns orbul, ca și cum mi-a ghicit gândul. Când iei Sfânta Împărtășanie, uită-te la preot și ai să vezi, prin ochii lui, privindu-te Iisus. Atunci, prin ochii omului, se uită la tine Iisus cu ochii omului și privirea Tatălui. Și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzut plecând. De atunci, L-am văzut pe Iisus uitându-se mereu în ochii mei... Uneori, are ochii preotului, când iau Sfânta Împărtășanie. Altă dată, ochii părinților mei, uneori, ochii celor cu care mă întâlnesc... dar întotdeauna are ochii acelui orb care știa sufletul tuturor, fiindcă în ei se adunase tot Cerul. Și atunci mă uit la cer și-I surâd. Ca să știe că-I mulțumesc și că-L iubesc pentru lacrimile Lui, pentru sângele Lui, pentru Trupul Lui, pentru bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot ce era de văzut... să știți că de multe ori mă gândeam să mă pierd și eu așa, în lume, să nu le mai fiu alor mei o gură în plus, că de ! cine se mai uită la un orb care cerșește... oameni săraci pe la noi, oameni triști... asta-i tot... s-ar putea sfârși... doar și eu văzusem tot ce putea fi mai frumos pentru mine... și aș putea să plec mulțumit... Dar cine știe ? Mâine, când o să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce vrei ne-a dat și de mâncare pe săturate când îl ascultaserăm ziua întreaga și nu aveam nimic la noi de-ale gurii, ți-aduci aminte, doar eram împreună și nici El n-avea..." zicea unchi-mio. "Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau să găsesc piatra care face aur. Izbucni într-un râs care se rostogoli până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul de Crăciun 131 Lumânarea păstorilor 136 Povestea mea 141 Întâmpinarea 145 Coroana 150 În cer și pe pământ 162 Numele Lui e Iubire 181 Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înconjurat de mediocrități. Numai lipsa concurenței te poate înălța vizibil peste ceilalți, dându-ți putere. Iar lucrul acesta nu-mi spune că tu nu-l știai! Așa a fost dintotdeauna până acum și așa va fi mereu; numai dacă ești orb cu totul, nu-ți poți da seama de asta! - Așadar, pe lângă faptul că scrii o literatură nepotrivită, care am aflat acum că va fi și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
însemnându-te, așa ai spus chiar tu, animal între miniaturi sidefate. Femeile lor plutesc în fața mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Toxino, mie să-mi spui adevărul, nu umbla la vene subțiri, știu că îți este ușor, dar te rog să mă lămurești, cum ești legată de acel individ, când umbli liberă și intri unde vrei tu. -Cum? parcă ai fi orb, de ce trebuie să fiu neapărat legată ? Vorba vine... Dar ia stai puțin ce parcă tu ai ochi pentru una ca mine? -Bine, bine, acum m-am lămurit și te cred, dar... -Ce mai este? m-a întrebat Toxina ofensată. -Păi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]