1,729 matches
-
Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash. Obținem enormul infern de modă al lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile grele de catifea verde ale domnișoarei Evie iau foc. Abajururile iau foc. Mare căcat. Șifonul în care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și fără ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe Carlo Alberto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tata... Cantonul se afla lângă un pod de fier... Merișani e aproape de Curtea de Argeș. Acolo, la canton, am văzut trenul regal, de un albastru uluitor, fulgerat în viteza luminoasă, trecând spre Curtea de Argeș. Era de fapt un automotor cu două corpuri lucioase, orbitoare. Tatăl meu era impegat la Merișani. Apoi a fost detașat altundeva, cert e că ne-am mutat în sat, într-o curte în care proprietarul, un militar pensionar, sta cumva în valea curții, iar eu cu mama în dealul ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
în cea mai lungă zi a anului, când totul este deschis spre dragoste și viață. 25. Ana stătea rezemată de copacul de pe marginea din dreapta, singurul al marii șosele. Era îmbrăcată, încă, mireasă. Șoseaua era lungă, se pierdea într-un soare orbitor, departe, în altă lume, totul avea culoarea ireală a unei supraexistențe în care ai trăit cândva sau ai vrea să trăiești. Voalul atingea suprafața câmpiei, era o iarbă verde-aprins, mătăsoasă, lucitoare, cum a fost iarba grădinii edenice. „E noaptea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mângâiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zâmbetul, din aceeași noapte, nedeslușit ca și acum sau poate cu o anume deslușire secretă pe care mă făceam a n-o înțelege. - Dacă atunci, reluă ea, descătușându-mi mâna din palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în timp ce urcă scările avionului, repetând într-una, în limba chineză, salutul de întâmpinare pentru partenerul chinez. Nu aude nimic, dar dă din cap mințind-o că a înțeles ceea ce ea îi spunea în limba chineză. Avionul este de un lux orbitor, dotat cu toate facilitățile pentru un drum mai lung: sală de conferințe, băi, o mică bucătărie, sală de sport și chiar un dormitor, nefolosit însă din vremurile în care tatăl său conducea compania. John nu folosea niciodată dormitorul deoarece însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
trebui ca tinerii să-și aleagă partenerul ascultând nu numai de glasul inimii ci și de al rațiunii, pentru că ceea ce în perioada romantismului premarital pare a fi dragoste nemăsurată și eternă, se dovedește a fi în multe cazuri, un abur orbitor, care se risipește în scurtă vreme după căsătorie. Când familia se construiește numai după rațiuni economice există pericolul ca unul dintre parteneri să ajungă la înțelepciunea proverbului: Mai bine pâine neagră cu dragoste curată, decât albă ca zăpada și plină
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
poeții romantici au avut mare impact asupra conceptului de moarte. În 1770 Thomas Chatterton la vîrsta de 17 ani s-a sinucis folosind otravă, ceea ce romanticii au luat drept un exemplu viu de moarte prin alienare-moarte prematură în plin geniu orbitor [Alvarez 1972]. Tinerețea și poezia și moartea deveneau sinonime, fiecare dintre acestea fiind glorificate în scrierile lui Novalis și Jean Paul în Germania, René de Chateaubriand și Alphonse de Lamartine în Franța, și John Keats și Percy Bysshe Shelley în
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mai „facă sens”, să nu mai depindă de un centru unic, În care asociațiile decurg dintr-o logică ce scapă unui logos. Ca să vin mai aproape, În literatura română, cred că tot anarhetipic funcționează câteva din scrierile ultimului deceniu, de la Orbitorul lui Mircea Cărtărescu la Exuviile Simonei Popescu. Logica lor nu mai este constructivă, cosmoidală, este o logică a asociațiilor mnemotice, sinestezice sau de orice altă natură, inclusiv mitice, dar nu bazate pe un mit unic, ci pe fragmente de mituri
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
configurează Într-un sens unitar și final, există totuși unitățile mai mici de sens. Pe undeva, nu știu dacă nu cumva pe trupul mort al arhetipului nu se ridică niște copii arhetipali la fel de unitari. Mihaela Ursa: Puneai pe același plan Orbitor cu Exuvii ca exemple de rupere, de destrucție a textului. Mie nu mi se par a sta deloc pe același plan, chiar În afara oricărei judecăți de valoare, tocmai pentru că Exuvii ajung la anarhetip, la niște fulgurații de sens Între care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oricărei judecăți de valoare, tocmai pentru că Exuvii ajung la anarhetip, la niște fulgurații de sens Între care se Încheagă niște condiționări și niște tensiuni precum cele din norul de materie stelară-arhetipală pe care Îl dădeai ca metaforă a anarhetipului. Or, Orbitor este totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate, dincolo de calitățile ei evidente, o carte care devine pe alocuri prolixă pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși făcută necanonic, merge pe o structură care intră totuși În arhetip (În arhetipul copilăriei Înminunate, cu mirări și fascinații), În timp ce Mircea Cărtărescu, cu Orbitor, intră, prin pulverizarea intenționată a poveștii și prin acel puzzle de mituri, În structura de anarhetip. Din punctul de vedere al stilului, Într-adevăr, ambele proze țin, după mine, de un demers anarhetipic, chiar dacă autorii textelor nu au avut În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
scriitor al modernismului. Îl invoc ca unul dintre mulți alții tocmai pentru că Îmi permite să realizez un contraargument În oglindă. În altă ordine de idei, Îmi pare rău că trebuie să spun că mie mi se pare că și În Orbitor, și În UBUcurești există un arhetip clasic, ce funcționează ca la carte. În ambele cazuri autorii fac tentativa de a-și fixa un punct de reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
există un arhetip clasic, ce funcționează ca la carte. În ambele cazuri autorii fac tentativa de a-și fixa un punct de reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dacă nu este posibil a defini un demers care să izoleze fascinația În sine ca fenomen, indiferent dacă obiectul ei este real sau nu. În sfârșit, apropo de exemplele sau contraexemplele pe care le dădeai, și anume că UBUcurești sau Orbitor pot fi, dimpotrivă, analizate arhetipal. Problema pe care o ridici În fond este cu câtă acuratețe poate fi pus diagnosticul unui anarhetip, din moment ce permanent există riscul ca cineva să identifice un scenariu arhetipal pe care cel care susține că e
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
chiar În valoarea lui, tocmai pentru că e mai limpede. Or, impresia mea este inversă. Primul roman este mai bun decât al doilea, de departe. Aș merge chiar mai Încolo spunând că Claustrofobul este mai bun decât al doilea volum din Orbitor, dintr-un motiv foarte simplu: are stil și este vorba de acel stil estetic care are complexitate Îndeajuns de puternică pentru a crea o lume credibilă, profundă, care nu este limpede la nivelul unei singure dimensiuni, cum ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este vorba de acel stil estetic care are complexitate Îndeajuns de puternică pentru a crea o lume credibilă, profundă, care nu este limpede la nivelul unei singure dimensiuni, cum ar putea fi cazul În Hidra. Iar spre deosebire de volumul doi din Orbitor, are coerență. Mihaela Ursa: Aici atingem un alt punct nevralgic, pentru că, deși În privința judecății de valoare lucrurile sunt cât de cât clare, când luăm În calcul doar textele artistice, unde operăm la nivel estetic, o teorie anarhetipală am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a finitudinii și a failibilității, acestea fiindcă, pe de o parte, nevoia de un altul Îmi semnalează insuficiența funciară a ființei mele singure (sau, dacă vreți să spunem cuvinte mai mari, nu Însă nelegitimate - incapacitatea de a persista În lumina orbitoare a creației 2), iar pe de altă parte, fiindcă, generat de nevoia mea perpetuă de confirmare, apelul meu către celălalt nu se va vedea niciodată pe deplin satisfăcut În această intenție primară a sa. Niciodată răspunsul semenului meu nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Anca Hațiegan: Și mie mi s-a părut că Humboldt lasă În aer problema creației. El pune foarte mult accent pe autonomia creației; or, tu observi foarte bine că nu poți să reziști prea mult, ca artist, În lumina asta orbitoare a creației, total rupt de celălalt, și ai mereu nevoie să te Întorci printre oameni, printre muritorii de rând. Nu cred În autosuficiența demiurgică. Dimpotrivă, cred că artistul tinde cel mai mult spre celălalt, spre semenii săi. Cornel Vâlcu: Din
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
repere și de certitudini. Nominalismul duce la război contra idealismelor, el acționează asemeni calului troian în istoria filosofiei oficiale... Definind adevărul ca pe un moment într-o mișcare, atrăgând atenția asupra fluxului care durează vreme îndelungată și nu în apogeul orbitor al clipei, Montaigne inventează, în felul lui, dialectica modernă. în același timp, el numește un anume moment pentru folosința hedonistă a timpului, un îndemn la trăirea clipei și la umplerea ei cu densitate. S-a afirmat, în mod eronat, că
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plac, el asociind vârsta fragedă cu lipsa defectelor, dar și a voinței, femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru a apărut târziu în mintea lui Ianuarie, ca un fel de orbitoare revelație: i-a luat în posesie deplină întreaga rațiune.”885 Bătrânul decrepit își dorește cu ardoare mariajul ca pe un fel de sprijin pentru slăbiciunile fizice ale vârstei, a căror gravitate nu o recunoaște totuși, și ca pe o salvare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]