645 matches
-
sonore pentru filmele "Inimă neînfricată" din "Apollo 13", ambele nominalizate la Oscar. Cel mai mare succes comercial și critic al lui Horner a venit în anul 1997 cu muzica filmului "Titanic". Albumul a devenit cea mai bine vândută coloană sonoră orchestrală din toate timpurile, fiind vândut în peste 27 de milioane de exemplare. La cea de-a 70-a ediție a Premiilor Oscar Horner a câștigat premiul pentru Cea mai bună coloană sonoră precum și Cea mai bună melodie originală pentru "My
James Horner () [Corola-website/Science/304147_a_305476]
-
rezolvarea într-un episod ulterior, acțiune urmată de o tranziție bruscă într-un ecran negru. Altele, în urma rezolvării unei intrigi, se încheie printr-o scenă liniștită. "Lost" prezintă muzică original compusă de Michael Giacchino, ale cărui compoziții sunt în principal orchestrale și conțin mai multe teme recurente pentru diferite evenimente și personaje. Coloana sonoră este interpretată de Hollywood Studio Symphony Orchestra. Compozitorul a dezvăluit că a obținut unele din sunetele folosite în serial cu ajutorul unor instrumente neobișnuite, de exemplu prin lovirea
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
de generic, compus de creatorul serialului, J.J. Abrams. Varèse Sarabande a lansat o coloană sonoră cu muzică din a doua serie "Lost" pe 3 octombrie 2006. Cântecele comerciale au fost folosite rar în serial, dată fiind coloana sonoră în principal orchestrală, iar când acestea apar, își au originea într-o sursă diegetică, adică sunt generate de acțiunea unuia dintre personaje. Exemple în acest sens sunt diversele cântece auzite la CD player-ul portabil al lui Hurley pe parcursul primei serii sau la
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
este albumul de debut al muzicianului englez Mike Oldfield, lansat în 1973. A fost primul album lansat de casa de discuri Virgin Records. Piesa a fost mai târziu orchestrată de David Bedford pentru versiunea "The Orchestral " având și trei continuări în anii '90: "Tubular Bells II" (1992), "Tubular Bells III" (1998) și "The Millennium Bell" (1999). În final, albumul a fost reînregistrat în întregime în 2003 odată cu aniversarea de 30 de ani de la lansarea originalului. Această
Tubular Bells () [Corola-website/Science/304252_a_305581]
-
stilul virtuos, de salon. “Parafraza” pentru pian poate servi drept exemplu de lucrare bazată, în linii mari, pe efecte aparente. “Parafraza” demonstrează înaltul nivel tehnic profesional al lui Neaga-pianistul. Creația lui Stefan Neaga: I gen Lucrări simfonice II gen Simfonii orchestrale III gen Amsambluri instrumentale IV gen Lucrări pentru pian V gen Lucrări vocale Insa nu este stiut de ce boala a murit
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
Mad Max Beyond Thunderdome" (1985). Actualmente retras oficial, Jarre a compus ultima să coloana sonoră în 2001, pentru filmul despre Holocaust, "Uprising". Din 2001 are o stea pe Walk of Fame din Hollywood. Jarre a compus în mare parte muzică orchestrala, dar a început să adauge și sintetizatioare în anii 1980. Coloanele sonore electronice ale lui Jarre din anii '80 includ "Fatal Attraction", "The Year of Living Dangerously" și "No Way Ouț". Câteva din coloanele sale sonore din acea perioadă includ
Maurice Jarre () [Corola-website/Science/312068_a_313397]
-
o dată în plus, că Izabela Tomița știe să dăruiască semenilor săi tot ce este mai bun din ființa sa spirituală, în consonanță cu sentimentul de apartenență la o lume a satului oltenesc. "Un maestru al sonorităților măiestrite, vrăjitor al aranjamentelor orchestrale, maestrul Nicolae Botgros a contribuit din plin la reușita înregistrărilor de pe CD-ul Izabelei Tomița, prin stilul plin de nuanțe infinitezimale al acompaniamentului oferit de orchestra „Lăutarii”, pe care o conduce. Piesele atinse de inspirația sa sunt în mod surprinzător
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
-se de îndrumarea profesorilor Mariana Ilie (pian), Florian Zamfir (teoria muzicii) și Alexandru Racu (acompaniament). Pregătirea muzicală o continuă la Universitatea de Muzică din București, unde studiază în paralel trei dintre secțiile acesteia: Compoziție, Dirijat de cor academic și Dirijat orchestral, fiind discipolul profesorilor: Ștefan Niculescu (compoziție), Dan Buciu (armonie), Dinu Ciocan (contrapunct), Valentin Gruescu (dirijat cor academic), Ludovic Bacs și Petru Andriesei (dirijat orchestră). În anul 2000 absolvă cursul de Studii Aprofundate (Master) - Stil și Limbaj Compozițional la clasa Ștefan
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
va fi preluat și de alți compozitori în creațiile lor, fără a impieta însă asupra rolulului predominant al orchestrei. Cuvântul simfonie derivă din grecescul "syn" ("împreună") și "phōnē" ("a suna"). În secolul al XVII-lea, termenul era folosit pentru introducerile orchestrale ale operelor ("sinfonia"), cantatelor, oratoriilor, pentru introducerile orchestrale ale ariilor, dar și pentru lucrările de ansamblu care puteau fi clasificate ca și sonate sau concerte. Factorul comun în folosirea variată a termenului a fost tratarea simfoniei sau sinfoniei ca o
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
creațiile lor, fără a impieta însă asupra rolulului predominant al orchestrei. Cuvântul simfonie derivă din grecescul "syn" ("împreună") și "phōnē" ("a suna"). În secolul al XVII-lea, termenul era folosit pentru introducerile orchestrale ale operelor ("sinfonia"), cantatelor, oratoriilor, pentru introducerile orchestrale ale ariilor, dar și pentru lucrările de ansamblu care puteau fi clasificate ca și sonate sau concerte. Factorul comun în folosirea variată a termenului a fost tratarea simfoniei sau sinfoniei ca o parte dintr-un fragment mai mare dintr-o
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
având ca mentor muzical pe Vincenzo Galilei. Un exemplu îl constituie "sinfonia" cu care se deschide celebra operă "L'Orfeo" a lui Claudio Monteverdi (1607). Mai târziu, se stabilește o distincție clară între „simfonia” franceză și cea italiană. Spre deosebire de introducerea orchestrală a operelor franceze - "ouverture" (care urma schema propusă de Jean-Baptiste Lully, anume lent-rapid, uneori cu reluarea primei mișcări), "sinfonia" italiană (popularizată în special de școala muzicală din Neapole prin Alessandro Scarlatti, răspândindu-se apoi în toată țara) era caracterizată prin
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
schimbat (cunoscut astăzi drept „clasicism”) cuprinde un număr de reacții puternice la adresa esteticii muzicii baroce. Carl Philipp Emanuel Bach (1714-1788, fiul lui Johann Sebastian), Johann Gottlieb Graun (1702-1771) și Georg Christoph Wagenseil (1715-1777) aplică termenul de simfonie pentru o piesă orchestrală de sine stătătoare, împărțită - de regulă - în trei mișcări contrastante (reluând mai vechiul model oferit de italieni). Un rol important în dezvoltarea acestui nou fel de simfonie l-a jucat Școala muzicală de la Mannheim, conturată în jurul compozitorului și dirijorului Johann
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
dificil de a grupa uriașa creație simfonică în perioade deoarece similitudinile dintre simfoniile cronologice adiacente par adesea mai puțin demne de remarcat decât diferențele și individualitățile lor. În tinerețea sa, Haydn a lucrat pentru instituții mici, având la dispoziție forțe orchestrale modeste; acest fapt este reflectat în simfoniile sale timpurii . În această perioadă și în anii de după numirea sa la curtea Esterhazy din anul 1761, Haydn a compus în diferite feluri și stiluri simfonice mai mult decât în orice alt moment
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Mai târziu, excursiile la Londra din anii 1791-1792 și 1794-1795 au generat două serii a câte șase simfonii: nr. 93-98 și 99-104, care egalează celelalte grupări de simfonii în calități și le depășesc în amploarea concepției , recursul melodic, strălucirea magistrală orchestrală. Haydn a fost un inovator în toate direcțiile . Aproape fiecare simfonie conține o varietate de idei care sfidează clasificarea. Două proceduri recurente dar în continuă schimbare oferă puțină introspecție metodelor sale. În primul rând, prin tratarea frazei mai puțin ca
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
ani. Datorită contactului prietenos pe care l-a avut în Anglia cu J.C. Bach și Abel, Mozart abordează un stil componistic „italian”, având mișcări ritmice grațioase peste care fundalul său austro-german a adăugat profunzime armonică, subtilitate de frazare și virtuozitate orchestrală. Simfoniile timpurii ale lui Mozart se confruntă cu numeroase probleme de autenticitate și cronologie. Lucrările timpurii scrise în Londra și în Țările de Jos între anii 1764-1766 sunt alcătuite din trei părți, cea din urmă fiind în 3/8. Fiecare
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
este aclamat în epocă pentru mobilitate și neprevăzut. Structura primei părți este amplificată, conținând o dezvoltare mult mai consistentă, o repriză diferențiată de expoziție, în timp ce coda devine o secțiune de sine stătătoare ce conține epilogul discursului muzical. Beethoven mărește aparatul orchestral, în special în direcția instrumentelor de suflat, care în plus împart poziția „melodică” cu familia coardelor. Simfonia a III-a, „Eroica” (1803), ce reprezintă „debutul marilor epoci creatoare” (Romain Rolland), propune o primă mișcare lentă, dramatică, sub forma unui marș
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
prezintă o coerență remarcabilă ca gen, de la simfoniile timpurii ale lui Beethoven până la perioada mijlocie a simfoniilor lui Mahler. Identitatea genului se bazează în mare parte pe criterii externe de structură și mărime : compozitorii au desemnat simfonia ca o lucrare orchestrală pentru o orchestră de proporții medii sau mari , de obicei alcătuită din trei, patru sau cinci părți ( de obicei din patru). În partea I este de obicei utilizată forma de sonată, precedată de o introducere lentă; în partea a doua
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
sfera socialului. Simfonia a VI-a, Pastorala, tratează relația omului cu natura și explorează potențialul exponențial al muzicii instrumetale într-un mod care variază de la vag la specific. Simfonia a VII-a evită pozițiile programatice dar explorează sonorități și ritmuri orchestrale cu o intensitate fără precedent. Simfonia a IX a lui Beethoven a fost cea care a redefinit acest gen. În urma acestor lucrări, simfonia nu a mai fost considerată doar o chestiune de divertisment ci un vehicul de idei morale, filozofice
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
din "Bolero" al lui Maurice Ravel iar în același an Procol Harum a scos single-ul cu influențe de Bach, "A Whiter Shade of Pale". Tot în 1967, Moody Blues au lansat "Days of Future Passed" care combina muzica clasică orchestrală cu muzica rock tradițională. Primul album al grupului Pink Floyd, "The Piper at the Gates of Dawn" conținea o compoziție instrumentală de aproape zece minute, în mare parte improvizată numită "Interstellar Overdrive". Până la sfârșitul anilor '60, multe trupe rock începuseră
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]
-
de la flautul piccolo la tubă și de la trianglu la harpă. În succesiunea tablourilor, Rogalski se dovedește expert șn combinațiile timbrale cele mai sugestive pentru creionarea personajelor iar imaginea de ansamblu este perfect încadrată stilistic prin alegerea procedeelor tehnice specifice scriiturii orchestrale. Muzica simfonică ("Frescă antică", "Două schițe simfonice", "Trei dansuri românești") și vocal-simfonică (balada "Iancu Jianu"), lucrări de cameră, muzică de film. - "Pastorală" pentru pian - "Berceuse" pentru violoncel și pian - "Piece" pentru violoncel și pian - "Historiette" pentru violoncel și pian - "Minuetto
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
Articolul se referă la orice melodie din seria de jocuri Tomb Raider. Instrumenația de bază pentru muzica din toate jocurile este de tip orchestrală, deși cu fiecare joc ea suferă mici modificări de stil. Aproape toată muzica a fost creată cu ajutorul tehnologiei electronice (sintetizatoare electronice și biblioteci digitale de compoziție muzicală), totuși muzica din este o excepție în serie find compusă pentru orchestră adevărată
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
firma Roland Corporation, de serie JV, dar având instalat pe ea un kit special pentru orchestră. Sentiment general: Antic și Mitic. Compozitor: Peter Connelly. Tema principală a celui de al 4-lea joc este o melodie electronică asemănătoare cu cea orchestrală cu influențe din muzica egipteană, notele muzicale ale compoziție fiind cele din tenele primelor trei jocuri dar complet reorchestrate. În timpul jocului se aud variații ale temei principale dar compuse cu instrumente diferite specifice fiecărui nivel din joc. Sentiment general: Militar
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
fost reorchestrate pentru acest joc. Compozitorii sunt Peter Connelly și Martin Iveson iar orchestra a fost dirijată de David Snell. Peter Wraight a ajutat de asemenea la realizare compozițiilor acestui joc, ajutându-i pe ceilalți cu experiența lui în aranjamentul orchestral. Sentiment general: Galez și Modern. Compozitor: Troels Brun Folmann. Al șaptelea joc din serie aduce un nou tip de muzică, care se schimbă după acțiunile Larei. Majoritate melodiilor sunt de gen rock alternativ. Genul acesta de muzică a mai fost
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
mai fost folosit și înainte în special la spoturile publicitare ale jocurilor și câteodată chiar și în joc. Chiar și la realizarea soundtrack+ului filmelor s-a folosit intens acest gen de muzică. Câteodată muzica are mici bucăți de muzică orchestrală amintind de muzica din vechile jocuri, dar acum în loc de a recrea atmosfera de orchestră el se folosște de o multitudine de ecouri pentru sunetele orchestrale. Melodia de început din joc începe cu câteva note din tema principală a primului joc
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
s-a folosit intens acest gen de muzică. Câteodată muzica are mici bucăți de muzică orchestrală amintind de muzica din vechile jocuri, dar acum în loc de a recrea atmosfera de orchestră el se folosște de o multitudine de ecouri pentru sunetele orchestrale. Melodia de început din joc începe cu câteva note din tema principală a primului joc, cu ajutorul unui instrument oriental numit duduk. Această temă este auzită deseori în joc, pe post de laitmotiv sau într-un motiv de trei note muzicale
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]