928 matches
-
om antediluvian renăscut”2. Știrile despre situația politică, militară și medicală asiatică apar ritmic În Albina românească Între 1838 și 1840. Cu ajutorul lui Honigberger, care se află la Iași În 18383, Albina devine și una medicală 4, și chiar una orientală. Între Iași și gazetele din Bombay 5, decalajul mediu dintre eveniment și receptare era atunci de circa patru luni6. Trebuie adăugat că Honigberger, după cum afirmă mai multe relatări, cunoștea bine limba română, pe care o vorbea la Brașov. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
veșnic, până la nesfârșit"844. Fig. 7.1 Devenirea umană în filosofia indiană Despre o succesiune de cicluri vorbește și Anton Dumitriu în lucrarea sa "Culturi eleate și culturi heracleitice"845. Autorul pune în evidență deosebirile dintre percepția occidentală și cea orientală asupra lumii 846. Ciclicitatea celor două tipuri de lumi, indiană și occidentală, poate fi imaginată astfel sub forma unor spirale ale evoluției sau involuției umane. Pare paradoxal, dar noi occidentalii chiar nu putem înțelege cum omul ultimei epoci poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
o furie de a lustrui albiile trecutului, îndîrjind dascăli și învățăcei în aventuri tot mai temerare în amonte pe firul istoriei. În căutarea originilor și a originalelor dispărute. Cu Perioada monastică, Albert Labarre își ia un lung adio de la Europa Orientală vlăguită oare? decadentă în sud (boala se ia!), neinteresantă, pînă la Napoleon, în, pare-se, încremenitele arii hiperboreice. În Occidentul carolingian noul nume al atelierului de copiat e scriptorium. Se poate spune că prefigurează o tiparniță de la mijlocul mileniului, lipsindu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și dintr-un presupus „izvod al Costăcheștilor”, atribuit lui Ștefan Pădure. Partea originală a cronicii se inspiră din cea a lui Radu Popescu pentru genealogia encomiastică a Ghiculeștilor și pentru unele domnii muntene. În mod inedit, textul încorporează documente oficiale orientale traduse de Amiras. La rândul său, letopisețul este unul dintre izvoarele unei compilații anonime păstrate în limba greacă, numită Cronica Ghiculeștilor, referitoare la istoria Moldovei dintre 1695 și 1754. Cronica urmărește, într-o succesiune evenimențială și portretistică, domnitorii pământeni și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
caracteristici. De exemplu, comparînd stilurile de predare din țări ce aparțin culturilor occidentale cu țări aparținînd culturilor orientale, am putea observa că stimularea gîndirii critice a elevilor de către profesori, de exemplu, este mai prezentă în culturile occidentale decît în cele orientale. Diferențele obținute pot fi atribuite fie proceselor de socializare, de mediu familial sau educațional, fie unor factori de natură genetică. Am putea compara, de exemplu, senzitivitatea interculturală între mai multe loturi de cetățeni români, respectiv de etnie română, maghiară și
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
inteligenți, 9/1933), ambii detronând idei înrădăcinate, concepte, mentalități curente etc. Rubricile mai importante sunt „Paranteze sincronice”, „Puncte”, „Carnet”. Publică poezie Emil Botta (Anotimp, Minerul, Centru, Comă), Al. Robot (Cerbii din liră, Nostalgie, Preistorie, Somn pe câmp, Romanță), Virgil Gheorghiu (Orientală, Luni, Vânătoare saxonă, Marea vânătoare), Horia Stamatu (Pastel, Oglinzi, Tombolă), Eugen Ionescu (Elegii), Simion Stolnicu, Ștefan Stănescu, Vasile Trotușan, Pericle Martinescu, Sabin Vania, Petre Boldur, Horia Groza, Gabriel Mavrogheni, Const. Munteanu, Aurel Chirescu, Constantin Micu, Corneliu Temensky, Ștefan Dima. Ieronim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
problemă a dependenței europene față de resursele rusești. După cum se poate vedea în imaginile de pe paginile următoare, făcând o comparație între rețelele de aprovizionare către Europa și cele către Asia, dezechilibrul este flagrant, cu atat mai mult cu cât și zona orientala a Rusiei este chiar mai bogată în hidrocarburi decât cea vestică. Analiza procesului de transport a resurselor rusești către piețele unde există cerere trebuie făcută la mai multe niveluri: acela de infrastructură de transport, relații cu statele prin care se
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
pentru sacralizarea funcției imperiale. Practica și teoria divinizării, de sorginte greacă, trecute prin filtrul stoic (de la Cicero la Seneca), apoi prin cel creștin-timpuriu (și arian, la Eusebiu din Cesareea), vor fi și ele preluate de a doua capitală "romană", cea orientală (Benoist 149). Ceremonialurile organizate la Roma în timpul domniei lui Constantin I au avut totuși un caracter aparte, date fiind contextele în care augustul s-a reîntâlnit cu orașul și cu populus romanus. Doar trei manifestări publice de adventus pentru împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să se creștineze, afirmă și reprezintă problematica sacrului drept un pivot central în teoria și în exercitarea puterii, în strategiile instituționale politico-religioase, dar și în structurarea imaginarului. Discontinuu în unele aspecte fundamentale și coerent în altele, imaginarul puterii creștine din partea orientală a imperiului (mai ales după pierderea teritoriilor din peninsula italică) se modifică și se stabilizează treptat, de-a lungul unui întreg mileniu. Comentariul meu se va opri asupra planului oikonomiei creștine, dezbătut aprig în timpul crizei iconoclaste din secolele VIII-IX, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să negocieze termenii în care trebuie tradusă în practică teoria puterii creștine și de către cine (în medievalitatea românească, spre exemplu, cazul lui Antim Ivireanul, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu, este poate cel mai elocvent). Spre diferență de cazurile creștine "orientale", instituția clericală occidentală a căutat să tranșeze dreptul la autodeterminare în raport cu instituția basileică încă de la scrisoarea adresată împăratului Anastasius de către papa Gelasio I (în 494). Nucleul ei teoretic este dat de afirmarea separării celor două puteri universale, cea a Ecclesiei
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
târziu chiar la pretenția de substitut a figurii christice (cum lasă să se întrevadă și perioada iconoclastă). Noțiunea complexă "rege−preot" este prezentă în Cărțile Sfinte și reprezentată de numele-reper ale credinței vetero-testamentare. La întemeierea statului creștin, basilëìa orientală (imperiul) și hiérosynè (sacerdoțiul) au fost cu mult mai bogate în semnificații și mai bine încadrate politic în partea orientală decât în occident. Îmbinarea lor s-a bazat pe simbolismul "însemnelor" puterii, pe ritualul sacru al "întâlnirii" autocratului cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spuneam, de mișcarea monahală și de formarea unor noi baze doctrinale ale rezistenței ortodoxe, dar și de reacția violentă a populației Constantinopolului (care, în spiritul vechiului drept romano-bizantin de veto, și-a întărit opțiunea pentru formele pure ale credinței creștine "orientale", manifestându-se partizan, precum în perioada crizei icoanelor). Aceste răspunsuri la politica imperială pro-unionistă - vagă în secolul XIV, presantă în XV -, care au și cauze extra-doctrinale, au solicitat din plin tradiția locală antică; din nou, "de-socializând" filosofia timpului, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fost și mai ridicat. Naziștii au provocat moartea a aproape zece milioane de civili, din care 7.400.000 în teritoriile ocupate și 2.200.000 în deportare, printre care 2.825.000 de evrei din URSS și din Polonia orientală sovietizată. în Gulag*, procentul de mortalitate a atins 20% pe an și un milion de deținuți și-au găsit moartea aici în anii 1942 și 1943. La acestea se adaugă și pierderile indirecte, legate de supramortalitatea în spatele frontului (foamete, epidemii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zilele noastre; tot așa cum era firesc să se păstreze partea cu adevărat „nouă” a unei cronici universale. Pentru partea „contemporană”, Victor a folosit ca surse atât scriitori occidentali cât și orientali, însă evenimentele din istoria Bisericii, mai ales a celei orientale, capătă o tot mai mare importanță în raport cu cele din istoria politică. Și orizontul geografic este destul de restrâns pentru că scriitorul se focalizează îndeosebi asupra propriei patrii și în al doilea rând asupra Constantinopolului căruia, de altfel, Africa îi aparținea încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
are obsesia revenirii personajului de care se teme, are friguri, este bântuit de vedenii. Întoarcerea popei Iancu produce un dezechilibru în viața hangiului Stavrache. Alte narațiuni sunt inspirate din motive folclorice (La Hanul lui Mânjoală, Calul dracului, Abu-Hassan) românești sau orientale sau din opere ale literaturii universale. Caragiale tratează fantasticul cu umor (atmosfera intimă, magică, sugestivă (La Hanul lui Mânjoală), culoarea locală a Bucureștiului la începutul secolului al XIX-lea. În tinerețe, Caragiale a publicat în reviste satirice Ghimpele, Claponul și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
său se deplasa spre o poezie abstractizată, intelectualizată (I. Barbu, Camil Petrescu), o proză de inspirație citadină și analiză psihologică ( Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), un teatru problematizant, de inspirație mitică (L. Blaga). E. Lovinescu sublinia că nu influența orientală este benefică pentru noi și că orice progres al culturii române e un produs al contactului cu apusul. Sincronizarea a însemnat mai întâi o imitație care pornește de sus în jos, și care a dus la adaptarea, asimilarea și internalizarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de către cei care nu sunt alergici la aceste produse. Poziția corpului în timpul automasajului trebuie să fie cât mai relaxată și mai comodă iar îmbrăcămintea cât mai lejeră. - Zonele reflexogene ale mâinilor Tratamentele cu ajutorul mâinilor se bazează pe vechea teorie neconvențională orientală potrivit căreia energia curge în organismul uman de-a lungul meridianelor și poate fi influențată prin intermediul a mii de puncte aflate pe învelișul cutanat. Majoritatea zonelor reflexogene se găsesc pe ambele mâini, doar zona inimii și respectiv zona ficat-veziculă biliară
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
minciună. Centrii motivației sexuale Pentru stabilirea integrală a diagnosticului medicina alopatică (occidentală) se servește de un număr de metode și de tehnici ce sunt cu atât mai performante, cu cât dotarea cu aparatură medicală este mai înaintată spre deosebire de medicina ecologică (orientală de sorginte), aceasta folosește experiența multimilenară transmisă scriptic sau oral, intuiția, flerul etc. În așa fel, medicina contemporană (dominant alopatică la nivel oficial) utilizează metodele medicinii ecologice pentru tratament, numite și terapii asociate, când nu și le însușește întrutotul tehnologic
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
lumini, culori și sunete ale unei delte superbe. Înconjurată de munți, care își înălțau amenințător vârfurile, Marea Sarmatică a fost izolată, fiind forțată să se retragă în interiorul Eurasiei. A lăsat în urmă ape sărate care ne scăldă și astăzi Europa Orientală și Asia Centrală: Marea Aral, Marea Caspică și Marea Neagră, care reprezintă cel mai important rest al ei. Și totuși geologia i-a rezervat Mării Negre un destin fericit, ferind-o de spectrul solitudinii absolute în care și-a trăit soarta Marea Sarmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să ne fi scufundat Dunărea. Pentru a ocoli cea mai mare parte a segmentului balcanic, dinspre Bosfor s-a putut dirija o rută, care a trecut prin spațiul românesc. Accesibilitatea, în acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul litoralului Mării Negre. Ajungând în Dobrogea, existau posibilități de a pătrunde în ținuturile noastre. Fie traversând vadul de la Isaccea (Noviodunum), pentru a avansa spre Bugeac, de unde se desfășura priveliștea descumpănitoare a stepelor nesfârșite. Fie întorcând spre vest, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
celtice în vest și nord. De aceea, poate că exista și o percepție nuanțată diferită a anticilor cu privire la stăpânitorii ținuturilor noastre, reflectată inclusiv în numirea acestor triburi. În triunghiul carpatic, trăiau dacii, pe latura lui meridională geții, iar pe cea orientală carpii. În Evul Mediu, munții au influențat într-o manieră similară destinul limbii române, din al cărei trunchi unitar s-au desprins ramuri viguroase. Din munți, au izvorât frumoase graiuri, care au curs de o parte și de alta versanților
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
S-a refugiat în zone inaccesibile invadatorilor ori plătindu-le bir. Furtuna slavă, care s-a abătut asupra Balcanilor, a avut suficientă putere pentru a provoca discontinuitatea teritorială a spațiului latin. Migrația slavă a separat definitiv ramura occidentală de cea orientală a romanității. A rupt vechile legături cu Noricum și Reția unde, astăzi, doar în estul Elveției și nord estul Italiei mai subzistă retrase graiurile reto romane (cele mai apropiate de limba română și care formează o veritabilă punte spre italiană
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spre Plovdiv. 131 Dovada asimilării constă în puternica similaritate etnografică a bulgarilor din nord, de la Vidin la Silistra, cu muntenii și oltenii. Practic, întâlnim aceleași dansuri, ritmuri și costume populare care, spre est, în Dobrogea, capătă o amprentă mai puternică orientală (turcească, mai ales). 132 De pildă, ne referim la: Reni (care provine din latinescul renie / arina nisip și înseamnă grindurile de nisip), gârla Repedea, care leagă lacul Ialpuh de Dunăre, culmile deluruoase Malu Mare, Pietroasa sau numele cursurilor de apă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Murnu, R.M. Nicolau, Petre Florescu, Gabriel Drăgan, Nicolae Dobre. Lui Tudor Arghezi i se tipărește o proză poetică intitulată Târla. Se publică un scurt fragment, transpus în aromână, din Amintiri din copilărie de Ion Creangă, precum și două texte (sub titlul Orientale) de I.L. Caragiale. În sumar mai intră studii și articole de Dimitrie Gusti, Ion Goskin (Despre literatura macedoromână), Gr. L. Trancu-Iași și sunt reproduse două fragmente din volumul Românii nomazi de Theodor Capidan, apărut la Cluj (1926). În 1932 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]
-
entității politice romane. Principiu unificator relativ totuși, dacă ținem cont că această credință comună provine din două izvoare diferite. Europa occidentală și Scandinavia aparțin credinței romane, care a pătruns, vehiculată de germanism, și în Ungaria și Polonia. Din contră, Europa orientală și lumea slavă din Balcani și-a luat religia și civilizația din Bizanț 1. În felul acesta au luat naștere două "Europe", ale căror destine vor fi permanent diferite. Dar aceasta nu are importanță. Dincolo de numeroasele diferențe, principiul unității sălășluiește
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]