3,495 matches
-
nume îl uitase, care își făcuse o teorie proprie, marea teorie a vieții lui, „teoria orificiului”, care suna pe scurt astfel: venim pe lume printr-un orificiu, respirăm printr-un orificiu, ne hrănim printr-un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea cineva, mă uitam ceasuri în șir la cerul albastru de-afară. Doamne, cât demult iubeam atunci lumina! Vorba Călugărului, n-am avut niciodată chef să cobor în orificiul care ne predă neantului pentru Judecata de Apoi. Am preferat să mai adun păcate și să uit că le-aș putea plăti într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Casino, reprezentînd un luptător cu o parură de pene de vultur țînÎnd În mînă niște cărți de joc, flancat de două reprezentante sexy ale raselor asiatică și caucaziană. E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam, omule. Wakefield Îl pune pe bord. Diavolului s-ar putea să-i placă ceva din Gatobilis. — Fii binecuvîntat, omule. CÎteva ore mai tîrziu, Wakefield frînează În praful din fața unui han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și poezia...) inseparabile, iar angajarea României în război nu servește nici sentimentele, nici interesele naționale: „Război stupid cerut de cei ce-și închipuiau că vorbesc pentru rațiunea liberă și rece, pentru interesul pur; respins de cei cari respiră prin toate orificiile trecuturi istorice sau datorii romanțioase. Iar noi, chemați sub steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critică de la stînga. O „fiziologie” caricaturală a politicianului mic-burghez oferă — sub indicativul „Note“ — Ernest Poldy în Ionaș Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre chioșcul cu vederi, luminat de o lampă mică. Învârti stativul fără a privi imaginile expuse. Lucrurile vechi nu-l atrăgeau. Îl făceau să se simtă trist. Fioravanti privea ceva alb, viu În Întunericul acela. Apoi băgă o monedă În orificiul unei casete, și tabloul se lumină dintr-o dată. Atunci Își prinse capul În mâini și Începu a silabisi. Antonio se Întrebă ce putea să-i ceară lui Dumnezeu. Un om ca onorabilul Fioravanti, care avusese de la viață totul. Bani, sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața căreia se ivea ca o gaură de proiectil. Un orificiu viu care Îi aminti, În aceeași clipă și cu aceeași intensitate imaginea unei urechi sau a unui sfincter. Pana din eșarfa Emmei Îi rămase lipită pe obraz. — Mai puțini decât mi-aș fi dorit, și mai mulți decât erau necesari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei i se deslușea acum: iarba măruntă, bătută deasupra pământului, cărarea îngustă care ducea în sat, pădurea din zare, cerul și fluierașul mic din mâinile lui Pampu, care erau acum mâinile lui. Pe gât îi apăruseră două puncte mici, dureroase - orificiile prin care se strecurase înăuntru și pe unde ieșise să regăsească partea din sine rămasă afară. S-a ridicat într-un târziu, împins de gândul că întârziase cam mult, iar la conac îl aștepta treaba de pe lume, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân. - Ce-ai pățit, Pampule, ce te-a mușcat de gât? Ia, vino încoace să te văd mai bine. Cele două înțepături arătau acum ca niște cireșe mari, cu orificiile distinct conturate. Gongea apăsase cu degetul mare pe una dintre ele și aflase că nu erau dureroase. - Haide, stai jos, aici, pe pernele astea și spune-mi pe-ndelete cum s-a-ntâmplat. - Veneam de la Braniște. Zilele trecute, când am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească, să-l facă să lase din mână firul de busuioc pe care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce țâșnise afară pe cele două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca o bucată de gheață care începe să se topească, cu aceeași formă de fluture diform și uriaș. Și-așa a aflat că poate să iasă când vrea. Descoperirea aceasta l-a înveselit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și era sigur de gloria lui viitoare. Zogru era mulțumit. Voia să vină spre seară, când ieșea de la muncă, și să-l ducă în Buftea, când Giulia ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și înlemnise. Le-a privit într-o oglindă și s-a cutremurat: erau două mușcături mici, ca ale pacientei dinainte. Era speriat și intrigat, locul ăsta e un focar în care colcăie toate bolile, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se așeze, dar atunci a simțit cum iese din ea. L-a prins cu mâinile: era un copil pe care abia îl ținea cu palmele amândouă, cu ochii desenați, de parcă ar fi fost gravați în metal. Gura mică, un orificiu cât bobul de mazăre, s-a deschis sub ochii ei, lăsând să plece ultima suflare. Giulia privea copilul și i se părea că are nasul ei, deși era doar un nas abia conturat în carnea lipicioasă și învinețită, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
agonizând în sângele Giuliei. Cel mai mult s-a străduit să iasă și să evite o întâlnire cu Andrei Ionescu. Nici o clipă n-a pierdut speranța că ar putea să țâșnească afară. O aștepta să adoarmă și se opintea spre orificiul deschis, iar uneori ajungea să simtă aerul ori să aibă iluzia că îl simte. Viața în Giulia era destinsă. Era îndrăgostită de Andrei Ionescu, dar mai mult se simțea umilită de el și ar fi vrut să-l vadă îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
noi ceilalți având alte preocupări: să sunăm din clopoțel sau să tragem buhaiul. Dacă nu știți ce este un buhai, vă spun eu: un cilindru din lemn sau metal, acoperit la unul din capete cu piele de oaie; printr-un orificiu anume confecționat, se introduc fire din păr din coada calului. Legate bine, acestea se trag cu mâna din partea cealaltă a cilindrului. Fac un zgomot puternic și, de multe ori, stăpânul casei, politicos, ne invită să renunțăm la atare „huruială” să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dulap, zecele era tot acolo, sus, între cele două vene, cea roșie și cea albastră, și atunci, în timp ce ținteam, aveam în continuare în fața ochilor mulajul, și degeaba am încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui Vasököl, și atunci, când am apăsat prima oară pe trăgaci, am știut că glontele va lovi exact acolo, între ochii lui Vasököl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cea albastră, și atunci, în timp ce ținteam, aveam în continuare în fața ochilor mulajul, și degeaba am încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui Vasököl, și atunci, când am apăsat prima oară pe trăgaci, am știut că glontele va lovi exact acolo, între ochii lui Vasököl, iar dacă am fi fost în Vestul Sălbatic, atunci ar fi murit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Bancă. Un om, talpa iadului, Procopie ăla! L-am lăsat, că mă termina. Eftimie, ăsta de-al doilea, nici nu-l simțeai. Dar curvar, săracul. Ridică neputincioasă brațele, săltându-se ușor și pe vârfuri. Încercă să-și vâre capul pe orificiul geamului de la ghișeu. Șopti, ușurată: - L-am lăsat până la urmă și pe Eftimie. Ce să fac, nu mai puteam nici cu el. Era chestie de demnitate, oricâtă diplomație era în mine. Eu dormeam în bucătărie, că acolo îmi plăcea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
c-au venit copiii sau nepoții sau cine o mai fi să revendice toate alea ale lor. Maestrul Pârțângău le știe mai bine, că are și el cauze de-astea pe rol. Îi făcu semn oficiantului să vină mai aproape de orificiul ghișeului. Îi șopti, conspirativ: - P-ormă, nu spui că ai lui s-au schimbat? Pe timpul comuniștilor, că au prins și din poamele astea, au dat-o pe țâul simplu, proletar. Să n-avem nici noi, copiii, nici ei, probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
1997c, p. 58. 25. Buda (comuna Oșești), județul Vaslui a) Dealul Bisericii: pe ultimele prelungiri ale Dealului Bisericii, de lângă marginea estică a satului, pe stânga Pârâului Stavnic, s-au găsit fragmente ceramice și o margine de cazan, prevăzută cu un orificiu, din secolele X-XI. Cercetare C. Cihodaru, 1933; verificare M. Petrescu-Dîmbovița, 1955. Materialul se află la Institutul de Arheologie Iași. Bibliografie: Petrescu-Dîmbovița, Dinu, Bold 1957, p. 11 (fig. 4/5; fig. 5); Coman 1980c, p. 203, nota 6; Teodor 1997c, p.
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să vorbesc din cauza bucăților de carne care s-au înghesuit în diferitele colțuri ale gurii mele, în spațiile dintre dinți și dintre măsele, între gingii și membranele interne ale cavității bucale, ba chiar și în gît, undeva în cele două orificii prin care respir cu greu. Din cînd în cînd răspund la cîte un salut, zîmbesc în jurul meu, fără îndoială am un statut social important, sunt o celebritate, probabil că la un moment dat urmează să țin o conferință. Vocea mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în energie. Curățarea este într-adevăr spectaculoasă; nici o metodă nu poate egala postul negru. Și aceasta, deoarece, în timpul unui astfel de exercițiu eliminăm mai multe substanțe reziduale decât producem. Toxinele cele mai îndepărtate se apropie de organele excretoare și de orificiile de eliminare. Cantitatea de toxine eliberată în timpul postului negru este atât de mare încât anumite persoane se simt foarte rău în primele zile. Efectele pot fi de ordin fizic și psihic. Dar merită chinul de a trece peste aceste prime
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
Factorul numeric și cel spațial par foarte specifice, factorul numeric nefiind corelat decât cu problemele aritmetice, iar cel spațial cu testele spațiale (de tipul desenului tehnic). La polul opus, observăm că diversele teste senzorio-motorii (asamblarea, plasarea rapidă a pivoților în orificii, compararea instrumentelor) nu sunt deloc sau sunt slab corelate cu cele cinci aptitudini majore. Concluzie Această concepție despre o inteligență, acoperă realități diferite a fost dusă la extrem în teoria „inteligențelor multiple” de Howard Gardner (1993), care propune șapte forme
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
explică impactul medicamentelor și al drogurilor. Na+ Canale ionice Na+ Vezicule Neurotransmițători Receptori K+ Membrana axonului Terminația axonului și butonul sinaptic Spațiul intersinaptic Neuron receptor Mecanismele ionice ale influxului nervos (pompa de sodiu) și acțiunea neurotransmițătorilor La capătul axonului, un orificiu (văzut la microscopul electronic) conține vezicule ce par să explodeze de-a lungul membranei în spațiul intersinaptic. Analizele chimice și farmacologice au demonstrat că aceste vezicule eliminau mici molecule care, asemenea unor chei, intrau în centrii receptori (mari proteine pe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mușchilor ciliari, pentru a determina variația convergenței (acomodării). De exemplu, dacă obiectul este aproape, cristalinul se va bomba, pentru a face mai mică o anumită imagine. În fața cristalinului există o „diafragmă” formată din mușchi circulari - irisul -, care dă culoarea ochilor. Orificiul format de iris este pupila; deși pare neagră, în realitate ea nu este decât o gaură; pupila se micșorează atunci când luminozitatea este prea puternică (pentru a nu arde retina), iar în condiții de penumbră se mărește. Concluzie De structura globului
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]