845 matches
-
de fabrici pentru a controla timpul de muncă al lucrătorilor lor. Istoricul Jacques le Goff remarca faptul că În felul acesta a fost introdus un nou și radicăl instrument pentru a-și afirma puterea și controlul asupra maselor. El scrie: „Orologiul comunității a fost un instrument de dominație economică, socială și politică folosit de negustorii care dominau comunitatea”45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să lucreze În ritmul impus de mașină, iar apoi să plece la timpul stabilit. Considerațiile de timp subiective nu aveau loc
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să lucreze În ritmul impus de mașină, iar apoi să plece la timpul stabilit. Considerațiile de timp subiective nu aveau loc În interiorul fabricii. Acolo, timpul obiectiv - timpul mașinii - domnea suprem. Orologiul a jucat un rol nou și important nu numai În fabrică. Burghezia i-a găsit o Întrebuințare În aproape toate aspectele vieții zilnice. Aceasta era o nouă formă de regimentare temporală, mai precisă și mai solicitantă decât oricare alta inventată
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și important nu numai În fabrică. Burghezia i-a găsit o Întrebuințare În aproape toate aspectele vieții zilnice. Aceasta era o nouă formă de regimentare temporală, mai precisă și mai solicitantă decât oricare alta inventată până atunci. Burghezia a introdus orologiul În case, școli, cluburi și birouri. Nici un aspect al culturii nu a scăpat neatins de acest nou și remarcabil instrument de socializare. Lewis Mumford a analizat această transformare În aprecierea timpului și a conchis: Noua burghezie, În birouri și magazine
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
atât timp pentru afaceri, atât pentru cină, atât pentru plăcere - totul măsurat cu grijă... Plăți la termen; contracte cu dată fixă; muncă măsurată În timp; pauza de mesă; din acest moment nimic nu era liber de influența calendarului sau a orologiului 46. A fi exact ca un ceasornic a devenit cea mai mare calitate În noua eră industrială 47. Fără orologiu, viața industrială nu ar fi fost posibilă. Orologiul a condiționat mintea umană să vadă timpul ca extern, autonom, continuu, precis
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fixă; muncă măsurată În timp; pauza de mesă; din acest moment nimic nu era liber de influența calendarului sau a orologiului 46. A fi exact ca un ceasornic a devenit cea mai mare calitate În noua eră industrială 47. Fără orologiu, viața industrială nu ar fi fost posibilă. Orologiul a condiționat mintea umană să vadă timpul ca extern, autonom, continuu, precis, cantitativ și divizibil. În acest fel, a pregătit calea pentru un mod de producție care opera conform unui set unic
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din acest moment nimic nu era liber de influența calendarului sau a orologiului 46. A fi exact ca un ceasornic a devenit cea mai mare calitate În noua eră industrială 47. Fără orologiu, viața industrială nu ar fi fost posibilă. Orologiul a condiționat mintea umană să vadă timpul ca extern, autonom, continuu, precis, cantitativ și divizibil. În acest fel, a pregătit calea pentru un mod de producție care opera conform unui set unic de standarde temporale. Metamorfoza naturii de la creația lui
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care opera conform unui set unic de standarde temporale. Metamorfoza naturii de la creația lui Dumnezeu la resursele aflate la Îndemâna omului, schimbarea În legea profitului, trecerea de la prețul corect la prețul pieței, Împreună cu apariția economiei financiare și introducerea orarului și a orologiului, toate acestea au transformat profund concepția despre spațiu și timp a europenilor. Contribuția americană la conceptul de spațiu și timp Noile concepte de spațiu și timp au migrat spre America cu primii coloniști. Dar În Lumea Nouă, programul iluminist a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eficienței moderne. Principiile sale de scientific management au fost Însușite de industriașii americani la Începutul secolului XX, iar puțin mai apoi de restul societății și au devenit baza pentru un etos al eficienței care avea să schimbe Întreaga lume. Dacă orologiul orașului a fost simbolul tranziției Europei Într-o nouă eră, cronometrul a devenit simbolul american. Folosind un cronometru, Taylor, a Împărțit sarcinile lucrătorilor În componente operaționale, iar apoi a măsurat fiecare activitate pentru a determina timpul necesar În condiții optime
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Europenii erau și mai puțin Înclinați să introducă eficiența În sfera personală, socială și culturală. Aceasta din nou se datorează modului diferit În care europenii și americanii concepeau manipularea spațiului și timpului În era modernă. Europenii erau mai atrași de orologiul orașului, poate fiindcă Îl vedeau ca o modalitate de a sincroniza relațiile umane. Era un fel de a orchestra comportamentul colectiv al comunității. Americanii erau mai atrași de cronometru, deoarece, fiind constant productivi, le oferea prilejul unei mai mari considerații
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se peste el (Amilcar Barca); unui ceasornicar numeroasele orologii din prăvălia „La țanc” nu îi mergeau după ora exactă, ci după „infailibilul său auz muzical” („Astfel bătăile lor decalate-ntre ele/cu diferențe de clipe, de minute sau ore,/se completau,/se intercalau,/se suprapuneau inegale,/mai scurte,/mai
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Umorul reformei, reforma umorului, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Petru Poantă, Două debuturi: Mircea Opriță și Cornel Udrea, ST, 1972, 13; Victor Felea, Debuturi poetice la Editura Dacia, TR, 1972, 25; George Pruteanu, „Cu alte cuvinte...”, CRC, 1975, 36; Dana Dumitriu, Orologii și ceasornice, RL, 1975, 38; Nicolae Prelipceanu, Poezie și umor, TR, 1979, 16; Dumitru Obreja, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, CL, 1979, 7; Valentin Tașcu, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, „Făclia”, 1979, 10 213; Virgil Nistor, „Duminică la
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
exil/ o poartă mai puțin/ o iubire mai puțin /[...] / Astăzi s-a întors/ anotimpul în care ar fi trebuit/ iarăși să intrăm/ prin portalul de piatră și lumină/ blândă privirea ne-ar fi fost/ tandră mângâierea răcoroaselor coame/ astăzi toate orologiile orașului/ s-au prăbușit în infern” (Exiluri paralele). Celălalt tip cunoaște o dezvoltare centrifugă în spirală, adunând în jurul unui pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici nemișcat/ Pentru că stau înlemnit în acest
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Venera și Amor, simbolurile trag spre zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput ca un oratoriu liric, cu personaje-mituri (Henoch, Măturătorul, Tsicla, Corul, Corificul) și indicații solemn-patetice de regie: „zidurile plâng orologii oarbe”, „norii târăsc sigiliul marelui eros”. Și Costache Conachi folosea acest fel de colocviu liric pentru a defini „urgiile” amorului. Z. bate spre latura lui sacră, dar cu o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
Un cimitir Spoon River regăsit, repus în drepturi, resacralizat. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Poeme, București, 1957; Pietre kilometrice, București, 1963; Miracole, București, 1966; Alte poeme, București, 1968; Arheologie blândă, București, 1968; Melancolii inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
București, 1981. Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 273-276; Nicolae Manolescu, „Pietre kilometrice”, CNT, 1963, 16; Georgescu, Păreri, 240-243; Felea, Dialoguri, 226-237; Felea, Reflexii, 116-121; Sorianu, Glose, 134-137; Rusu, Utopica, 203-207; Nicolae Manolescu, Poezia sentimentală și ironică, CNT, 1970, 26; Ion Pop, „Orologiul”, ST, 1970, 8; Constantin, Despre poeți, 116-119; Felea, Poezie, 138-144; Sorianu, Contrapunct, 100-102; Caraion, Duelul, 155-159; Ciobanu, Panoramic, 52-59; Grigurcu, Teritoriu, 219-225; Călinescu, Fragmentarium, 121-123; Poantă, Modalități, 232-235; Raicu, Structuri, 358-361; Ciobanu, Critica, 73-78; Cristea, Un an, 124-127; Felea, Secțiuni
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
suspectam mai sus, și o cădere jenantă în mrejele himerei nondirectiviste de la începutul secolului XX. După el, controlul ar fi, în exclusivitate, „inchiziția” curriculumului modern, „stafia care bântuie curriculumul” (ghost which haunts the curriculum): Controlul nu este numai stafia din orologiul curriculumului (the ghost in the clock of curriculum) - pentru a folosi o metaforă predominant modernistă, o metaforă mecanică -, ci e și stafia cu care actualmente aleargă ceasul curricular 184. Ceea ce propune Doll jr. este de-a dreptul amuzant: exorcizarea acestei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1955; Alex. Wedding, Chemarea ghețarilor, București, 1956; Ludwig Renn, Trini, București, 1957; Montesquieu, Scrisori persane, București, 1957; Iannis Ritsos, Poeme, București, 1958 (în colaborare cu Iannis Veakis); Menelaos Ludemis, Un copil numără stelele, București, 1959 (în colaborare cu Dimos Rendis), Orologiul lumii bătea miezul nopții, București, 1961 (în colaborare cu Iannis Veakis), Zile zbuciumate, București, 1963 (în colaborare cu Ian Halliannis); Dido Sotiriu, Morții așteaptă, București, 1961 (în colaborare cu Iannis Veakis); Charles Lamb, Eseurile lui Elia, pref. trad., București, 1973
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
despre iubire, moarte, ispită și frustrare, în reverberația unei melancolii potențate de motive recurente: toamna, noaptea, vântul, ploaia, ceața, configurând un sugestiv peisaj al reveriei: „Noapte de toamnă și vânt / Pe străzi / Frunze multicolore. / Stele și lună.// În dormitor, un orologiu bătând, / Gând confuz.// Curge timpul spre / Nicăieri. / Până la iarnă e doar un pas” (Noapte de toamnă). Dualitatatea se accentuează în Viața, un ecou (2002), unde își găsește expresia o lume interioară tensionată, marcată de interogații. Pentru P. poezia înseamnă, înainte de
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
prin percepția misterului sau, uneori, prin exaltarea eului liric adolescentin în fața spectacolului naturii. Trecerea timpului, marea, iubirea, amintirile sunt teme predilecte, dar poetul reușește arareori să depășească nivelul unui reportaj liric, al unei banale descrieri peisagistice sau al simplei confesiuni. Orologiul din oglinzi (1975) continuă linia marinelor și a eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită, oarecum, și de întoarcerea dinspre prezentul percepției către trecutul amintirii. Lirismul se interiorizează, în căutarea unui peisaj lăuntric semnificativ, dar
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
se amestecă regnurile, senzațiile, amintirile - ca într-un haiku elaborat, iar peisajul (păsări, flori, copaci, dealuri, zăpada, ploaia) se transformă într-un fel de jurnal al tuturor zilelor, un jurnal de impresii cvasidepersonalizate, opacizate, vizionare. SCRIERI: Nebuloasa crabului, București, 1968; Orologiul din oglinzi, Cluj-Napoca, 1975; Despre melancolie, București, 1981; Lira meditativă, Târgu Mureș, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Nebuloasa crabului”, TR, 1968, 21; Dumitru Micu, „Nebuloasa crabului”, GL, 1968, 26; Ion Pop, Zodia crabului, ST, 1968, 5; Marin Mincu, „Nebuloasa crabului
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
melancolie, București, 1981; Lira meditativă, Târgu Mureș, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Nebuloasa crabului”, TR, 1968, 21; Dumitru Micu, „Nebuloasa crabului”, GL, 1968, 26; Ion Pop, Zodia crabului, ST, 1968, 5; Marin Mincu, „Nebuloasa crabului”, TMS, 1968, 5; Petru Poantă, „Orologiul din oglinzi”, ST, 1976, 5; Iorgulescu, Scriitori, 109-110; Poantă, Radiografii, I, 302-304; Lucian Raicu, Pledoarie pentru simțuri, RL, 1981, 31; Moraru, Textul, 123-127; Ulici, Lit. rom., I, 215-216; Cornel Moraru, După o lungă absență, VTRA, 1998, 10; Aurel Pantea, Imagini
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
a scris și piese într-un act, nepublicate. SCRIERI: Gânduri, București, 1943; Balada lui Gheorghe Doja, București, 1949; Balada locomotivei 2211, București, 1949; Cântecele patriei, București, 1957; Dimineață de vară, București, 1964; Amfore, București, 1970; Sub cer senin, București, 1971; Orologii, București, 1974; Printre cântece și flori, București, 1977. Repere bibliografice: Cristea, Teleorman, 436; Popa, Ist. lit., I, 940. D.Mc.
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
conducere al cărei delegat este Donar Munteanu. Se anunță reapariția „Literatorului”, marcându-se astfel și apartenența celor prezenți în paginile P. la grupul din jurul lui Al. Macedonski. Colaborează N. Țincu, Mircea Demetriade, Cincinat Pavelescu, Al. Macedonski (Epigraf, Inscripție pe un orologiu, Oh, suflete orb), Al. T. Stamatiad (sub pseudonimul Alexandru Adrian), Iuliu Cezar Săvescu, D. Karnabatt ș.a. Mircea Demetriade traduce din Verlaine (Cântecul toamnei), iar Al. Macedonski din Victor Hugo (Dervișul). Donar Munteanu semnează medalioane despre Al. Depărățeanu, Ion Kalinderu, C.
PLEIADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288848_a_290177]
-
zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de trei scîndurele?! Acesta să fie oare monstrul despre care s-a spus cîndva pe un ton atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]