854 matches
-
texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu, Damaschin episcopul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
bronzului; „atributul esențial al călătoriilor solare este rapiditatea, astrul zilei fiind de aceea cal și călăreț totodată”. După G. Durand mișcarea temporală este cea mai importantă în simbolismul hipomorf solar, „calul e așadar simbolul timpului de vreme ce e legat de marile orologii ale naturii”. Caii sunt jertfiți lui Helios în insulele Rhodos și zeului solar scandinav Freyr. Eroul solar reface, așadar, întru totul arhetipul, transfigurarea sa în soare nu este simbolică, ci are toate caracteristicile mitice: „Și nu-i soare răsărit,/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că ele ar fi națională și industrială, nici măcar că sunt în număr de două; nimic nu exclude emergența unei alte revoluții. Ar fi deci o greșeală logică, o eroare, să adăugăm clivaje intuitive la paradigma lui Rokkan: nu transformăm un orologiu de precizie într-o mașină a lui Tinguely, aceasta fiind un privilegiu al artistului, nepotrivit discursului filozofic sau științific. În schimb, modelul poate fi dezvoltat respectându-i gramatica proprie prin adăugarea unei noi revoluții susceptibilă să-și exercite efectele de-
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Apoi s-a spus că numele ăsta, cu care oamenii au luat obiceiul să ne numească casa, putea să le placă turiștilor, așa că l-am adoptat. Când bietul meu soț s-a prăpădit, era o noapte cu lună plină și orologiul arăta o oră aiurea, ca de dincolo de timp, ceasul rău. Suferea de boala lui Pott soțul meu. Tocmai de-asta ne-am stabilit la Bugaz, aproape de sanatoriu." La etaj, oblonul unei ferestre deschise se balansează în voia brizei matinale. Brusc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fost reconstruită de Joséph Bonaparte, fratele împăratului Franței. În celălalt capăt al pieței, de unde începe strada Mayor, descopăr Casa de Correos - o poștă străveche, datând din 1768. Turnul din vârful edificiului are un ceas cu patru fețe - cel mai faimos orologiu al orașului. În fața lui se adună madrilenii, pe 31 decembrie, la bătaia gongului de la miezul nopții, pentru a întâmpina Anul Nou, cu focuri de artificii, râuri de șampanie și explozii de confetti, cum am văzut la televizor, când se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rit imuabil fixa locul fiecărui membru al familiei. Cei doi soți, François și Jeanne Mauriac, stăteau față în față, fiicele, Claire și Luce, pe partea tatălui, feciorii, Claude și Jean, pe partea mamei. O etajeră pentru veselă. Pe șemineu, un orologiu cu un îngeraș aurit deasupra. Bucătăria este cam rudimentară, dar solidă, cu ustensile grele. Salonul era inima Malagarului: aici se țineau consiliile de familie, erau primiți oaspeții. Ghida ne spune ce cărți a scris Mauriac stând la măsuța de lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceața densă a unei văi, până când nu se mai aude nimic. Se subînțelege însă că de dincolo, din lumea treziei poetului, gândirile îl urmăresc, ca o continuare a ideilor în planul nedeslușit al viselor. Dintre toate, se mai aude încă orologiul ticăind ca greier bătrân și răgușit, ca mai apoi să tacă și a mamei rugăciune -/ La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune249. Basmele povestite de Raluca în somnu-mi mă urmează,/ Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și cu mînile unite pe spate, c-o țigară lungă în gură a cărei independență era mărginită numai de buzele individului, se uita - dracu știe, cu interes ori așa numai la un portret a lui Dibici-Zabalkanski atârnat în afumatul părete. Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopții. Dionis se porni spre casă. Afară ploaia încetase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa, pe vârful degetelor trecu prin tindă și când ieși afară închise ușa după sine și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai patul e acelaș. Ciudat, gândi el, din minune în minune... eu nu mai știu ce se-ntîmplă cu mine. - Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui și sub această smălțuire diafană mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat; un orologiu zângănește încet și subțire în părete și prin mintea lui trec iute, turburi, amestecate, toate întîmplările abia trecute. Și toate îi păreau vise; mintea lui îi părea împrospătată, rece, clară față cu mintea care-o avuse înainte. Din jurul lui dispăruse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndătorire de-a însemna în ziarul tău tot ce ți se va petrece - memorii pe care le voi citi și eu. Lampa ardea între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, umbra mea se culcă pe patul de scândură acoperit c-un păier, iar eu îmi luai mantaua de-a umere, mă uitai, ieșind din casă, prin borta ușei la fata stăpânei din casă care tocmai se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe fețele amîndorora. Alături era o cafenea. Ploaia și frigul ce mă pătrunsese mă siliră să intru-n ea. Mirosul tutunului, eternul trictrac a jucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simțurilor mele amețite de ploaie și de frig. Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp, sună de 12 ori în limba sa metalică, spre-a da lumei, ce nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doua? Cine era! Doi dandy din cei mai corupți ai orașului, cari râdeau în convoiul mortuar, îmbrăcați cu pantaloni de călărie strâmți, cu veste vinete, cu legături roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care numai râsul nu era apt de a-l escita. Rătăcit, în neputință de - a-mi da cont de ceea ce cugetam și simțeam, urmării convoiul până la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trântii în pat și apăsai capul afund în perini, cu fața-n jos, abandonîndu-mă cu totul durerei celei mai crude. Cât oi fi stat astfel, în nesimțire mai mult, nu știu... când m-am deșteptat însă era noapte profundă, și orologiul vuia o oră după miezul nopții. Aprinsei lumânarea și, sărind la portretul sfârticat al Sofiei, începui a combina pânza... dar totul era în zadar. Lângă cămin era lemne multe și risipite. Le trântii în sobă și aprinsei un foc cumplit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spasmotic cu mâna o perdea albă... Va să zică era mort... Apoi nu mai simți iar nimic. După acest interval de întuneric, el văzu iar cei patru păreți tapisați cu flori albastre ale odăiei lui, părea că era în pat... că vechiul orologiu zângănește încet și monoton în părete... i se părea a vedea o umbră-n fereastă, împletind, și el auzea parcă ciocnirea andrelelor, și portretele din păreți se uitau la el atât de familiar... ca niște vechi cunoscuți de pânză... apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cocoarele, Înainte, La Steaua, inedite), I. Minulescu (O, nu te apropia de mănăstire), F. Aderca (In Amore), B. Nemțeanu, Barbu Lăzăreanu, la câteva schițe ale lui I. C. Vissarion (Ciorba de găină, Pozitiv), la traduceri fragmentare din proza lui Maxim Gorki (Orologiul), din Upton Sinclair (romanul Mocirla), Anatole France (Dl. Thomas), A. P. Cehov (Călătorul de la clasa I-a) și la transpunerea câtorva versuri de Heinrich Heine. A. St.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290566_a_291895]
-
Venera și Amor, simbolurile trag spre zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput ca un oratoriu liric, cu personaje-mituri (Henoch, Măturătorul, Tsicla, Corul, Corificul) și indicații solemn-patetice de regie: „zidurile plâng orologii oarbe”, „norii târăsc sigiliul marelui eros”. Și Costache Conachi folosea acest fel de colocviu liric pentru a defini „urgiile” amorului. Z. bate spre latura lui sacră, dar cu o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
2); bătrînețe (2); clipe clipă (2); dor (2); durere (2); efemer (2); efemeritate (2); eră (2); existență (2); favorabil (2); fuge (2); inexistent (2); insuficient (2); libertate (2); limitare (2); măsură (2); neprețuit (2); nevoie (2); ocupat (2); ora (2); orologiu (2); petrecut (2); pierdere (2); prețios (2); presiune (2); rapid (2); relativ (2); săptămînă (2); scump (2); scurs (2); școală (2); timpuriu (2); valoare (2); veșnicie (2); viața (2); abur; agitație; alocat; apreciere; ară; are; atenție; boală; cald; casă; călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o „ședință de terapie colectivă în care nici unul nu conduce, toți suntem pe canapeaua psihanalistului și polemizăm..." (Patapievici, într-un interviu din Dilema, 2002). Pe canapeaua cu pricina e o îmbulzeală vecină cu sufocarea, haosul e la el acasă, „Și orologiile bat - / Dar nimeni mai nu le ascultă / De vorbă multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
odată cu schimbarea la față a vremii milenare, meteorologie respirînd tainic, ca într-un oftat prelung și vai! costisitor pentru pămînteni, deținătorii uscatului de toate felurile. Neîndoielnic, climei din urmă cu patru secole nu i s-a asemănat zilelor și nopților orologiului invizibil, gigant, care a pus stăpînire, de atunci încoace, pe cadența timpilor mai de început. Anul 1601, față-n față cu 2001, este anul în care Shakespeare scrie "Hamlet". Autorului-actor îi place nespus de mult să compare viața cu teatrul
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
roșcatule, la etajul unsprezece unde stai? Motanul nu-și dezvăluie nimănui gândurile, în adâncul ochilor lui limpezi mai există o încăpere a cărei intrare e interzisă străinilor. Furnicarul de beton are ziduri de hârtie, peste tot se aude tictacul numeroaselor orologii și urletul ascensoarelor. Ca un briceag stricat, rupt, cobor din pat, mă apropii de fereastră, mă scarpin, casc, iar silueta mea plonjează brusc în pupilele motanului. Of, agitație dementă în ceruri! Întinderi de nori, cu diverse viteze se adună în
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
încolțeau atitudinile de mefiență și chiar de contrarietate în fața valorilor artistice consacrate. Murail postulează că agresivitatea materialului și complexitatea formei nu sunt suficiente pentru zămislirea operei muzicale. Este nevoie ca ele să fie judicios instrumentate, așa cum sunt orchestrate componentele unui orologiu, a cărui impecabilă funcționare depinde de finețea și precizia din execuția subansamblurilor. în cazul muzicii, funcționarea, adică veridicitatea ei, este condiționată de fidelitatea cu care un opus poate fi restituit de către interpreți. O restituire care, în ceea ce privește Tombeau pentru pian și
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica în aceste ramuri:/ Dintr-un copac într-altul numai țes/ Painjini de smarald painjinișul/ Cel rar de diamant - și greieri cântă,/ Ca orologii aruncate-n iarbă./ Și peste râul mare, de pe-un vârf/ De arbore antic țesut-au ei/ Un pod din pânza lor diamantoasă,/ Legându-l dincolo de alți copaci./ Prin podul străveziu și clar străbate/ A lunei rază și-nverzește râul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și Romanță); ca și interioare pitorești, purtătoare inerente de melancolie (Astralis) ori stilizări în gust medieval, la modă pe tot parcursul prelungitei belle époque (Decor și Cîntec de orologiu). Tot atîtea cărări înfundate, curînd părăsite. Unica temă centrală a poeziei sale se insinuează chiar și în piese de aparență simbolistă (Crinul, Lied, Berceuse, Romanță etc); titlurile înseși sunt suficiente pentru a sugera simbolismul constituit: „Oglinzi! adînci firide fără fund
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]