971 matches
-
puternic, azi,peste atacurile toate,sunt anonimul descoperit,ușor, de voi.... VIII. PATRIA SUNTEM NOI, de George Pena , publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Noi ne-am născut pentru a pute suferi, pentru a răbda ca iarba osânda verii; ne-am născut fiind mare nevoie de noi, era nevoie de încleștarea durerii. Noi ne-am născut pentru a putea suferi, pentru iubire, pentru dreptate și viață; cu scăpărări ascunse din ochii fierbinți am ațâțat foc de căutare în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
am născut pentru a putea suferi pentru patrie, copii si chiar iubită; emoțiile noastre puzderie-n frumusețe vor înflori mâine, în timpuri de elită. Citește mai mult Noi ne-am născut pentru a pute suferi,pentru a răbda ca iarba osânda verii;ne-am născut fiind mare nevoie de noi,era nevoie de încleștarea durerii.Noi ne-am născut pentru a putea suferi,pentru iubire, pentru dreptate și viață;cu scăpărări ascunse din ochii fierbințiam ațâțat foc de căutare în dimineață
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Dar Iisus Hristos este mai presus de orice erou din istoria lumii: El și-a asumat prin moartea Lui, ridicarea păcatului omenirii. Iată cum formulează autorul această Jertfă Supremă: „Iisus nu moare moartea Sa. El nu poartă moartea ca o osândă în sine. Așa cum a luat asupra Sa păcatul altora, așa ia și moartea altora. Moartea altora a trebuit să o ia Iisus asupra Sa pentru că a luat păcatul lor. Păcatul atrage după sine moartea. Suferința lui Iisus reprezintă suferința deplină
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
există decât tăcere și întuneric, el nu va ști niciodată că s-a înșelat. Dacă în schimb cel necredincios e cel care se înșeală, fiindcă Dumnezeu există, dar se declară ateu, atunci el va suporta o veșnicie efectele necredinței sale” (osânda iadului). Despre Muncă s-au pronunțat diverși scriitori, sociologi, filozofi și oameni politici. Iată ce spune filozoful D.D.Roșca: „Munca, pentru cei ce se dăruiesc, poate fi un adevărat izvor de fericire, întocmai cum creatoare de fericire sunt pentru alții
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
veghind tăcere. Sunt aspru ger sau cânt de lire, Pictat în flori, răsfrânt în șoapte, Pastel de umbre, vis, iubire, La ceas târziu, în miez de noapte. Sunt inorogul fără splina, Neostoit, prin haz sau pătimi, Clepsidra vieții mi-e osânda, Lud, amalgam de râs cu lacrimi. Plutind prin cer în legea firii, Eu sunt și Gândul și Puterea! Gust din izvorul nemuririi Stropi de divin, sorbind Ideea. Șlefuitor de vers și minte, Aed, rătăcitor că vântul, Pășesc vetust în Nouă
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]
-
și veșnică odihnă!”. Asta aș spune tineri-lor: să vă gândiți cu tot dinadinsul la fericirea veșnică! Există două situații - tertium non datur (o a treia nu mai există): ori viața veșnică pentru cei care au împlinit poruncile lui Dumnezeu, ori osânda veșnică pentru cei care nu au trăit după voia lui Dumnezeu și au făcut voia vrăjmașului. Pe aceștia o să-i aștepte diavolul, după cuvântul: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
Domnița Ralu, regia Dinu Cocea, „Zestrea domniței Ralu” (1971) - Domnița Ralu, regia Dinu Cocea, „Săptămâna nebunilor” (1971) - Domnița Ralu, regia Dinu Cocea, „Cu mâinile curate” (1972) - Charlotte, regia Sergiu Nicolaescu, „Nu filmăm să ne-amuzăm” (1975) - Lucia, regia Iulian Mihu, „Osînda” (1976) - Magda Pârâianu, regia Sergiu Nicolaescu, „Revanșa” (1978), regia Sergiu Nicolaescu, „Ultima noapte de dragoste” (1980), regia Sergiu Nicolaescu, „Dumbrava minunată” (1980), regia Gheorghe Naghi, „Cuibul de viespi” (1987) - Jenny Valeriu / Amy Andronache, regia Horea Popescu, „Detectiv fără voie” (serial
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
mă biciuie cu frig, Secunda-i nesfârșită, un dureros exil Zadarnic înverzesc și numele tău strig, Căci ce-ți ofer din ram îți pare vis steril. În lumea din cocon mă-ntorc fără putere Aici n-ajunge dorul nici veșnica osândă, Un înger mă așteaptă în colțu-i de tăcere Să îmi hrănească visul și inima flămândă. Referință Bibliografică: Lumea din cocon / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII, 22 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Rodica
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
ucisese pe {EminescuOpXI 446} părintele său și se cununase cu mumă-sa. Aflând de la oracolul din Delfi că țara e bântuită de ciumă din cauza acestei crime nemaipomenite, pe al cărei autor nu-l știa, a pronunțat cu mare furie o osândă energică asupra autorului... asupra sa însuși. Astfel îi vezi pe roșii căzând într-o adâncă furie când își condamnă vorbele și faptele lor proprii. Sânt momente de taină în viața oamenilor, când ei se sperie de ei înșii, când descopăr
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
th' empyreal bounds,/ Hîș quadrature, from thy orbicular World [...]." ("Aicea vei domni că un monarh;/ Acolo nu domneai; acolo încă domnească-nvingătorul tău,/ Așa cum hotărît-au sorții bătăliei, plecînd din/ Lumea Nouă, cea din care s-a izgonit prin propria-i osînda,/ Cu tine de acum nainte-mpartă domnia/ Peste lucrurile toate ce despărțite sînt prin hotarele-Empyreului,/ Cetatea Lui pătrată, de-a ta orbiculara Lume.") "Cetatea cea pătrată" aparține, așadar, lui Dumnezeu, în vreme ce "Lumea orbiculara" aparține lui Satan. 77 (ÎI, 169) TRIUNGHIURI, CUBURI
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acuzată că iubește un “asasin” Hélène răspunde indignata că acesta este în realitate nevinovat. Rezumat : Gaston a fost recapturat de Cruciați. În ziua execuției numele său este declarat lipsit de onoare și încep preparațiile pentru a se aduce la îndeplinire osânda. Gaston își pledează inocentă. Din istoria operei După experiență londoneză fericită cu opera I Masnadieri, Verdi accepta o comandă a Operei din Paris care urma să se reprezinte în toamna aceluiași an, 1847. Neavând timpul material necesar pentru a compune
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge din osânda singurătății morale se face resimțită. Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu are nimic În comun cu marea Învălmășeală omenească: „Totuși, nu-mi scăpase din vedere că uneori ar fi dat să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
corespunde o culoare. Acum, în urmă, m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea ultimul volum poartă titlul Scântei galbene. Roșul e sângele, e viața zgomotoasă. Nu vreau să-ți fac teorii. Urăsc definițiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune: metafizica culorilor.” Și mai departe, despre modelele lui literare: „Cât privește despre mine, am fost și rămân un poet al decadenții, fără a pierde nici grandoarea versurilor unui Vigny. Dintre confrați, n-am înțeles nici poezia
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul ce-l sângeră-n obraz”, martirul și călăul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ai săi, 1958, Patru condamnați la moarte, 1959, Prânzul de duminică, 1962, Martiriul Sfântului Sebastian, 1969, Miresele, 1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
șapte zile, București, 1960; Tereza, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1961; Prânzul de duminică, București, 1962; Facerea lumii, București, 1964; Jurnal, București, 1966; ed. 2, București, 2003; Atac în cer, București, 1966; Măștile lui Goethe, București, 1967; Labyrintul, București, 1967; Osânda soarelui, București, 1968; Vânzarea de frate, București, 1968; Teatru, București, 1968; Foamea de spațiu, București, 1969; Martiriul Sfântului Sebastian, București, 1969; Princepele, București, 1969; Jurnal în China, București, 1970; Cu o torță alergând în fața nopții, București, 1972; Caietele Princepelui, I
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
și pîn-acuma. [ROMAN] Acolo lângă strană tu n-ai vorbit cu ea? [BOGDAN] Tu o văzuși acolo... eu nu... O draga mea! De-ai știi tu ce fumoasă-i, ce dulce e, ce blîndă! Și când gândesc... bolnavă? O Roman! ce osândă. [ROMAN] Dar nu-i bolnavă tare... o doare capul... [BOGDAN] Dară... Tu știi că de atâta ea poate ca să moară. ROMAN (rîde apart) Ei! nu spun eu... Ia spune, Bogdane, cu temei Cum s-a-ntîmplat în cale s-o vezi întîi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe lângă tine, Dar să mă-mbete vecinic cereștile lumine Din ochii tăi... Cum sfinții privesc pe Dumnezeu {EminescuOpVIII 107} Au mai lăsa tu, Anna, să te privesc mereu? Pierdută pentru mine, zâmbind numai să treci Și eu să-mi știu osânda, să te iubesc pe veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind, Zâmbirea gurei tale să fie al meu crez Purtând în suflet moarte, tu vesel să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl purtarăți, Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, În loc de-a sparge capul năpârcei sub picior Voi ați crescut-o mare și astăzi vă zugrumă. Spun popii de-o vecie unde orcare vină Găsește-a ei osândă, și binele răsplata. Și mii, timizi de frică și de-o speranță vană, Trec înșelați pe lângă izvoarele vieții. {EminescuOpVIII 270} Iar dacă nu, lințoliu, piroane de sicriu Răsplată sunt virtuții! Răbdarea cine-o are tîrască-se-nsetat, Voi soarbeți picătura de timp
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acum sun-atît de greu? {EminescuOpVIII 470} CHALKIDIAS Aș dori, frumoasă Las, ca să fii în locul meu. LAIS Eu, în locul tău, desigur că n-aș tremura de fel Ca să scutur a robiei lanțuri grele de oțel. Precum fuge osânditul de la locul de osândă, Hărțuit de-o plebe crudă, de pieirea lui flămândă, Și abia ajunge-n templu, adăpostul de scăpare, Aș fugi și eu de-a sorții prigonire-atît de mare Alergând în brațul morții ca altar mântuitor. CHALKIDIAS Ție-ți pare foarte lesne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
silințe pentru a împăca parțiiile și-și impuse sacrificii în chiar cercul familiei sale. El permise să nu se îngăduie îngropăciunea bisericească a tatălui său chiar; încuviință escluderea mumei sale de la {EminescuOpXIV 136} Serviciul divin pe câtă vreme nu va fi iscălit osânda soțului ei; el dete voie de-a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]