618 matches
-
de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele "Mushaf 'Uthmăn" "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Șiiții (nume ce vine de la شيعة علي "šī‘at ‘ali" „partidul lui Ali”) urmașii partizanilor lui ’Ali , văr și ginere al profetului Muhammad, care încarnează legitimitatea casei profetului (ar.: أهل البيت"Ahl al-bayt") împotriva celor trei califi (Abu-Bakr, Omar și Osman) care au domnit în locul său și împotriva descendenților acestora. Șiismul duodeciman „cu doisprezece imami” pune accentul pe caracterul mesianic al acestor imami, autorizați să practice reflecția (ar.: اجتهاد "iğtihăd" „efort de a înțelege”) ceea ce-i îndreptățește să interpreteze Legea divină
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
în cadrul "războaielor ridda" care a adus Arabia centrală sub control musulman (633). Omar I (634-644), al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina și Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de Osman I , al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur. Califatul lui Ali a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
sub control musulman (633). Omar I (634-644), al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina și Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de Osman I , al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur. Califatul lui Ali a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea lui Osman , și a declanșat o luptă pentru
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur. Califatul lui Ali a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea lui Osman , și a declanșat o luptă pentru putere și primul război civil islamic condus de Mu'ăwiya, guvernator al Siriei. Când Alī, nepot al lui Mahomed, a fost ucis în timp ce se ruga la Kufa, Irak, Mu'ăwiya a fondat dinastia omeiadă
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
ortodoxe vechi, cum ar fi Sf. Pantelimon, Sf. Petka, Sf. mare mucenic Dimitrie, Sfânta Parascheva, biserica îngropată, ctitorie a lui Matei Basarab (toate datând din secolul al XVII-lea), o sinagogă evreiască (1894), o moschee și o bibliotecă a lui Osman Pazvantoglu, o secție de poliție tucească (secolul al XVIII-lea).
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre, ignorând faptul că acea zonă avea cele mai întărite și mai bine aprovizionate fortărețe turcești. Mai în amonte, exista o singură fortăreață bine apărată pe Dunăre, Vidin, care era apărată doar pentru că oamenii conduși de Osman Pașa se întorceau din războiul din Serbia. Campania rusă a fost mai bine planificată, dar s-a bazat mai mult pe pasivitatea turcilor. Inițial, rușii au trimis un efectiv redus de trupe; Dunărea a fost traversată în iunie de o
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
generalului Iosif Vladimirovici Gurko, urma să înainteze rapid spre Veliko Tărnovo și să treacă Munții Balcani, cea mai importantă barieră naturală între Dunăre și Constantinopol. După reușita traversării Dunării de către ruși, comandamentul otoman din Constantinopol i-a ordonat lui Gazi Osman Pașa să înainteze spre est de la Vidin și să apere cetatea Nicopole, aflată chiar la vest de locul traversării Dunării. În drum spre Nicopole, Osman Pașa a aflat că cetatea fusese deja ocupată de ruși și s-a îndreptat spre
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
După reușita traversării Dunării de către ruși, comandamentul otoman din Constantinopol i-a ordonat lui Gazi Osman Pașa să înainteze spre est de la Vidin și să apere cetatea Nicopole, aflată chiar la vest de locul traversării Dunării. În drum spre Nicopole, Osman Pașa a aflat că cetatea fusese deja ocupată de ruși și s-a îndreptat spre orașul Plevna, aflat într-un punct strategic la o intersecție de drumuri, în care și-a cantonat cei de oameni la 19 iulie (stil nou
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
aflat într-un punct strategic la o intersecție de drumuri, în care și-a cantonat cei de oameni la 19 iulie (stil nou). Rușii, aproximativ la număr sub comanda generalului Schilder-Schuldner, au sosit la Plevna la primele ore ale dimineții. Osman Pașa a organizat apărarea și a respins două asalturi rusești cauzând multe pierderi trupelor ruse. În acest moment, ambele părți erau aproximativ egale în termeni de număr de soldați, iar armata rusă era demoralizată de cele două eșecuri. Rusia nu
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
redutele din jurul Plevnei. Românii au reușit să cucerească reduta Grivița și să păstreze controlul asupra ei până la sfârșitul asediului. Asediul Plevnei (iulie-decembrie 1877) a avut succes doar după ce forțele româno-ruse au întrerupt rutele de aprovizionare ale turcilor fortificați. În lipsa proviziilor, Osman Pașa a făcut o tentativă de rupe asediul în direcția Opanez. În noaptea de 9 decembrie, turcii au ieșit în liniște, au întins poduri peste râul Vit și l-au traversat, atacând pe un front de și trecând de prima
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
de și trecând de prima linie a tranșeelor rusești. S-au dus lupte la baionetă, niciuna din părți nereușind să obțină vreun avantaj. Profitând de avantajul numeric, rușii i-au împins în cele din urmă pe turci înapoi peste Vit. Osman Pașa a fost rănit la picior de un glonț rătăcit, care i-a omorât calul, și s-au răspândit zvonuri că ar fi murit. Turcii s-au văzut în cele din urmă împinși înapoi în cetate, pierzând 5000 de oameni
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
rătăcit, care i-a omorât calul, și s-au răspândit zvonuri că ar fi murit. Turcii s-au văzut în cele din urmă împinși înapoi în cetate, pierzând 5000 de oameni și cauzând 2000 de victime rușilor. A doua zi, Osman s-a predat, lăsându-i garnizoana și sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez. El a fost tratat onorabil, dar mulți dintre soldații săi au murit ca prizonieri mărșăluind prin zăpadă. Cei mai grav răniți au rămas în urmă în spitalele
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
pentru trecătoarea Șipka. Gurko a atacat de mai multe ori această trecătoare și a reușit în cele din urmă să o preia. Otomanii au depus multe eforturi pentru a recupera această trecătoare, cu scopul de a putea trimite întăriri lui Osman Pașa la Plevna, dar fără succes. În cele din urmă, Gurko a condus o ofensivă finală care a eliberat trecătoarea Șipka de trupe otomane. În Caucaz, și anume în Georgia și Armenia se afla o forță rusească formată din aproximativ
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
suprapunerilor și alegerea între declarațiile contradictorii, el a emis un singur cod legal, care are grijă să nu încalce legile de bază ale Islamului. Când Legile Kanuns au atins forma lor finală, codul de legi a devenit cunoscut ca Kanun-i Osmani, sau "legile otomane". Codul juridic al lui Soliman a durat mai mult de trei sute de ani. Suleiman a dat o atenție deosebită situației supușilor creștini care au lucrat pământul spahiilor numiți Rayas. "Codul de Rayas" a reformat legislația care reglementează
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
din data de 27 septembrie până la data de 14 octombrie 1529, când Soliman I s-a retras cu pierderi însemnate. Cifra pierderilor este încă controversată, ea variind între 20.000 și 40.000 de soldați turci căzuți în luptă. De când osmanii de origine turcă și-au consolidat în 1354 o bază militară în Galipoli, și până la sfârșitul secolului al XV-lea, aceștia s-au extins în cea mai mare parte a sudului Europei. Au zdrobit și ocupat Imperiul Bizantin, au ocupat
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
O avangardă de 20.000 de călăreți otomani avea rolul de a zdrobi rezistența populației locale. La data de 27 septembrie, Viena era complet încercuită. Oastea otomană însuma circa 250.000 de soldați și era alcătuită din 80.000 de osmani, 6.000 sârbi (renegați din armată de Zápolya) și 6-8.000 moldoveni, pe lângă numeroși călăreți din Anatolia (spahii), 20.000 de ieniceri. Drumurile desfundate din Ungaria au împiedicat însă transportul tunurilor grele, reușind numai transportul a 300 de tunuri ușoare
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
până la 150.000 de soldați), având și puțin noroc în această izbândă neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care iernează la Edirne ("Adrianopol") (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal. Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comandă ostii turcești. Mai tarziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Tară Românească sub Șerban Cantacuzino. Numai când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
Poiana, apoi secvențe din trecerea Dunării. În tablouri succesive ne sunt prezentate bătăliile de la Plevna și Grivița, situația tragică din Valea Plângerii și din spitalele de campanie, în care regele și regina împart medalii muribunzilor, căderea Plevnei și predarea lui Osman. Înspre final, Peneș se întoarce acasă decorat, o companie rusească întâlnită pe drum dându-i onorul. Filmul se termină cu prezentarea unor secvențe reale, filmate la parada militară din 10 mai 1912, ca o punte peste ani. În lumina cercetărilor
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
descoperite încă două scene: întâlnirea de la Poradim dintre Carol și țarul Alexandru al II-lea și ostilitățile româno-turce. Lipsesc însă fragmentele în care erau evocate debarcarea pe malul turcesc, cucerirea redutei Grivița I, o ambuscadă română, urmărirea unui convoi turcesc, Osman comandând armata sa la Plevna, moartea căpitanului Mărăcineanu, înlocuirea steagului turcesc — capturat de soldatul Grigore Ioan — cu cel românesc, pus de Peneș „sus, sus, pe parapete”. De asemenea, s-a stabilit existența unor fragmente filmate, care la montaj au fost
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
moartea căpitanului Mărăcineanu, înlocuirea steagului turcesc — capturat de soldatul Grigore Ioan — cu cel românesc, pus de Peneș „sus, sus, pe parapete”. De asemenea, s-a stabilit existența unor fragmente filmate, care la montaj au fost eliminate din film (întâlnirea dintre Osman și Carol pe un drum, plecarea lui Osman după înapoierea spadei sale, o scenă ce necesita folosirea unui tren ș.a.). Pentru a putea evalua obiectiv „Independența României”, trebuie mai întâi evocată situația generală a celei de-a șaptea arte din preajma
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
soldatul Grigore Ioan — cu cel românesc, pus de Peneș „sus, sus, pe parapete”. De asemenea, s-a stabilit existența unor fragmente filmate, care la montaj au fost eliminate din film (întâlnirea dintre Osman și Carol pe un drum, plecarea lui Osman după înapoierea spadei sale, o scenă ce necesita folosirea unui tren ș.a.). Pentru a putea evalua obiectiv „Independența României”, trebuie mai întâi evocată situația generală a celei de-a șaptea arte din preajma lui 1912. Producțiile franceze ale vremii se situau
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
apar nici în însemnările lui Demetriade, rămân o enigmă (d. ex. col. Candiano-Popescu). Rolul domnitorului Carol I a fost luat de chiar Aristide Demetriade, iar doamna Elisabeta a fost jucată de către soția acestuia, Constanța. Constantin Nottara a primit rolul lui Osman Pașa. Pepi Machauer, priceputul machior al Teatrului Național, l-a interpretat pe țarul Rusiei, Alexandru al II-lea. Protagoniștii principali ai filmului, Peneș Curcanul și soția lui, Rodica, au fost interpretați de către Aurel Athanasescu și Jeni Metaxa-Doro. Inițial, aceste roluri
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
și Plevna”". În martie fusese filmată trecerea Dunării, la Măcin, iar la începutul lui aprilie, după nefericitul incident cu Liciu, se reluă acțiunea, fiind filmate Valea plângerii și chinurile răniților. Anterior acestei date a fost fixată pe peliculă întâlnirea dintre Osman Pașa și Carol I, însă jocul actorilor nu a ieșit potrivit dorințelor lui Demetriade. Drept urmare, secvența a fost refilmată în aprilie; totuși a fost ulterior înlăturată la montaj. O altă secvență „tăiată” la final a fost aceea în care Osman
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Osman Pașa și Carol I, însă jocul actorilor nu a ieșit potrivit dorințelor lui Demetriade. Drept urmare, secvența a fost refilmată în aprilie; totuși a fost ulterior înlăturată la montaj. O altă secvență „tăiată” la final a fost aceea în care Osman, după ce îi era înapoiată spada, pleca spre captivitate. Operatorul Eftimie Vasilescu povestea cum această scenă fusese filmată în fața unei case din București, pe unde treceau și niște șine de tramvai. Pentru a le camufla, strada a fost acoperită cu paie
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]