572 matches
-
friptură. lată-l, despachetează puiul. — Mie mama nu mi-a pus pui, că n-am curte ca să ținem păsări. Locuim la bloc, așa că mi-a pus șuncă, brânză, ouă. — Numai bine. Mâncăm mai întâi de la tine și pe urmă ne ospătăm cu puil. E bine așa? Teofana așeză un șervet pe suportul de sub fereastra compartimentului și încep să întindă bucatele. În anii aceia se mânca atunci când plecai în călătorie din plin, mai rudimentar, dar mai sănătos decât acum când la modă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături, a luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi ologește mai din vreme și te lucrează cum vrea el, că dumneata ai prea mare încredere în el, zici că-i mare specialist în dobitoace, că va fi ceva mare și cu moț prin minister... Da' el, după ce se ospătează cum scrie la carte, râde până la lacrimi cu alte podoabe de teapa lui pentru potlogăriile săvârșite... Îi dau eu lacrimi, părinte!.. Să le verse cu găleata! Vangheau! Și grijania! Și vascrisu! Ptiu, Doamne iartă-mă! Și și-a strâns pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu o friptură cu un miros extrem de ademenitor pentru noi, care nu mai mîncaserăm așa ceva de vreo cîteva săptămîni, că... era mare păcat! Mi-am spus În sinea mea: Doamne, cum se poate ca părintele să păcătuiască așa?! Părintele a
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi!? - Cu multe bunătăți, dar trebuie să mai așteptăm puțin până vine și Mihăiță de la școală. - Nu e nici o problemă! Până vine băiatul, vreau să-ți spun că suntem convocați de către colonelul Priboi mâine dimineață. Ne cere să-l luăm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acționeze ca atare. Pe când eroul nostru dormea, visează că i-au picat ca musafiri înșiși Dumnezeu și Sf. Petru, doi bătrânei frumoși și simpatici și, din ce are, din ce nu are, se străduie să-i primească și să-i ospăteze corespunzător obiceiului nostru din popor. Impresionat de comportamentul gazdei, care continua să viseze, Creatorul îi spune că viața lui se va schimba, că i se dă și numele de Păcală, că are menirea lui în lume, iar când omul nostru
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
treabă, Ghiță a terminat ce-și propusese, rămânându-i destul timp să inspecteze vecinătățile, mai ales că ochise el un cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi pentru masa de prânz, Ghiță îmi arătă ranița plină ochi spunându-mi: „V-am adus cireșe goldane, la fel cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aceea am un ciot de coadă Și sunt tare supărat... Vulpea: Vai, cumetre,nu mai plânge, Și fără coadă poți merge. Ești chiar mai frumos așa... Fără coada aceea grea. Acum pari mai frumușel Stai colea pe scăunel Să te ospătez regește Cu-o saramură de pește. Ursul: Mulțumesc, vulpe roșcată, Văd c-acum te-ai schimbat, După ce peștele vom termina, Te invit la palat Căci mare chef am de dansat. Prezentatorul 4: Și-acum să vedem fetița , Din povestea cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vii, ori, mă chemi. Și se retrase. Îl chemă. O conduse În bucătărie. O, dar ești ... Sunt, cam de toate, ce trebuie să fii, Într-o viață ca cea pe care o duc, de vreo câțiva ani ... Se așezară. Se ospătară. Trecură la televizor. Înserarea se apropia. Nu pleci, o Întrebă, el, curios. Dacă mă dai afară - da; iar dacă nu mă dai afară - nu! Și cât vrei să rămâi aici? Cât o să vrei. Când n-o să-ți mai plac, o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu poate Încăpea nici o secundă, măcar, de Întârziere. Iar copilul? Princhidelul are programul său, de joacă, la bunica. După ce rămaseră singuri, ea Îl invită la masă. Se așezară, unul În fața celuilalt; serviră, ambii, și de unele și de altele; se ospătară În regulă, ca niște autentici amici, de când lumea. Aura se retrase, apoi, pe scrânciobul - leagăn. Aristotel rămase pe banca ocupată de la Început. Ea - Într-un balans, atât de lin, de perfect ritmat și de plin de farmec!; elîn tăcere, privindu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
hai să-l căutăm, acolo, printre fiare, că, peștele, tarear fi bun, cu vin ca al tău. Hai. Sau dus. Până să ajungă la locul faptei, zorile prinseră a se revărsa. Mâțele, și ale lor, și ale unor vecini, se ospătau copios, cu carași, albi, cât jumătate de palmă de mari, frumoși, și, după cum Înfulecau, ai fi putut jura că erau și tare buni și gustoși! Ei, bă, Nicule, lasă-le În pace, pe frumoasele noastre mâțuci! Lasă-le. Bine. Le
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă de bere. Cât s-a ospătat Radu, Costel, sus, la umbra salcâmilor ornamentali, dimprejurul bazei de recepționare a cerealelor, a tot cântat, din frunză, vestitul cântec. A recuperat ce a avut a recupera și și-a văzut de drum. Radu - de treburile sale. Și, tot așa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ne lăsăm pe gustul tău. Au comandat trei porții și o sticlă cu vin de Cotnari, iar pentru Elena un suc de piersici. În timp ce mâncau, au venit cei din grupul lor ca să-i caute. —Bine. măi, voi stați și vă ospătați, iar noi ne dăm de ceasul morții căutându-vă peste tot. —Cecilia a vrut o cafea și a venit aici. Noi căutând o și aflând-o, ne-am hotărât să și servim prânzul. —Ce-ați servit bun? — Niște ciuperci delicioase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
starețul, deschizând larg ușa și trăgându-l apoape cu forța pe Bikinski În chilia sa... Pictorul nu se așteptase la o astfel de Întorsătură a lucrurilor De obicei, după astfel de discuții, era alungat și amenințat cu excomunicarea. Starețul Îl ospătă cu pâine, brânză de burduf, nuci și vin, iar la plecare Îi strecură În geantă o sticlă de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Spiciul său scurt avu ca punct de plecare tocmai cimitirul ce-și Întinsese cândva stăpânirea peste grădina de vară Corso... „Poate că e mai bine”, spuse el, „că În locul criptelor se Înalță azi aceste mese la care stăm și ne-ospătăm... Să bem, deci, și pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au fost strămutate de la locul lor sunt ceva mai vii decât mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupul inginerului se Împuțina, fleicile de pe grătar se Înmulțeau ca pîinile și peștii lui Iisus. „Eu sunt carnea vieții; cine va gusta din mine”, se auzi la difuzor glasul grav al inginerului Edward, „se va simți Întotdeauna sătul... Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar, ce-ar fi s-o Încercăm”, spuse Oliver, care, simțind din Piața Unirii mirosul de grătar, se Îndreptă cu pași mari spre Corso. „Știam că sunteți vegetarian”, i se adresă pe un ton protocolar stomatologul Paul. „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scîntee eteree. PAZNICII Înaltă conexiune, Gardă eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Creație. Fiind un "voyant", poetul a înaintat până în miezul Făpturii ca într-o adâncitură a eului: "Uite, ia a treia cheie,/ Vîr-o în broasca-Astartee! Și întoarce-o de un grad/ Unui timp retrograd,/ Trage porțile ce ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vînt dinspre lepădarea omului de către om, dinspre vînzarea fără factură a lui Dumnezeu. Ridică-te, femeie! și vestește Începerea acestui carnaval, legalizat și autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Ce minunăție! Era o băutură făcută din cine știe ce buruieni și fructe de pădure cunoascute doar de bătrân. L-am băut picătură cu picătură. Băutura, sau spiritul ei, alerga prin venele mele cu tropot de centaur. Tocmai când am terminat de ospătat, s-au auzit pași târșiți, semn că bătrânul se întorcea... Ia spune, fiule, te-ai îndestulat? Mulțumesc lui Dumnezeu și sărut dreapta, părinte! Mai mult decât în visele mele. Da’ de unde asemenea bunătăți, părinte? Apoi mai sunt și oameni ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
coada ochiului la el. Am băgat de seamă că se mișca mai mult ca un flăcău decât ca un bătrân... „Păreri” - mi-am zis eu, terminându-mi treaba. După ce a binecuvântat bucatele, ne-am așezat la masă și ne-am ospătat cu îndestulare... Cum ți s-au părut ciupercile, fiule? m-a întrebat bătrânul, ca o adevărată gospodină. Strașnic de bune. Știam asta, dar am întrebat și eu... pentru sufletul meu. Acum fă bine și du-te în chilioara ta. Poate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe un scăunel și a vorbit cu glas blajin: Până ți-i limpezi ochii colea în apa izvorașului, eu am să-ți pun ceva de mâncare la mine în chilioară. Apoi am să plec în treaba mea. După ce te vei ospăta, vino în poiană. Acolo om mai sta de vorbă. După ce a moșmondit ceva în chilioara lui, bătrânul a plecat cu pas mărunt și târșit. Părea că este grăbit. L-am urmărit până a dispărut în pădurea plină de cântec păsăresc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la ce să te aștepți din partea lui. Am urmat calea arătată de călugăr...Turtele coapte pe plită de pe măsuța din chilioara lui mi-au adus aminte de mama, care îmi făcea adeseori turte la fel ca acestea... După ce m-am ospătat, am plecat să-l caut pe bătrân. N-a trebuit să umblu prea mult, pentru că din lăstărișul de pe marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]