3,729 matches
-
zeci de ani în străinătate: el revine ori de câte ori simte că țara îi cere ajutorul, revine și luptă cu toate forțele, pe baricade să-și apere Cetatea: „Mulți cred că-i absurditate/ Să revii când arde glia/ Apărători de cetate/ Ca ostaș de România// Revin, onorată țară/ Fără pic de ezitare/ Am trăit prea mult afară/ Sunt sătul de deportare”. În această poezie răzbate spiritul de luptător al poetului. Ca o caracteristică a poetului Virgil Ciucă este ușurința în versificare, versul clasic
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
năzuințelor dintotdeauna ale românilor, împlinite întâiași oară prin acțiunea abilă și energică a marelui Mihai Voievod, în zorii epocii moderne. “La Sântă Măria din 15 august 1916, îmi spunea mama, au trecut din Rucăr spre Giuvala, un șir lung de ostași. Printre ei erau și din Regimentul 30 Dorobanți din Câmpulung-Muscel, la care fusese mobilizat tatăl tău. M-am dus în Joseni (partea din sud a satului, pe unde trecea șoseaua care lega C-Lungul de Brașov) să-l văz când
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
noi, în fața casei, pe bancă. Rar ne lăsa mama la alții. Uneori stătea și ea pe geam și se uita la noi. Eram copii tomnatici și se temea “să nu ne atingă apa rece”. Jocurile preferate erau: “Țară, țară, vrem ostași”, “Am venit din Africa ... ”(un fel de mim), iar, după ce se auzea sforăitul zguduitor al mamei,”Jocul cu sticla”, „De-a ascunsa”. Cât se auzea sforăitul, era ok. Când nu, ne temeam fie că ne spionează, fie că, în curând
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
Armată Sovietică, lăsând acasă soția Butnaru Parascovia și doi copiii: Petru și Maria... Ultima știre despre el a fost primită în 1945 că dispărut fără urmă. Mai tarziu, la insistența feciorului Petru a fost primiă o înștiințare oficială, precum, ca ostașul Butnaru Gheorghe a căzut în luptele pentru apărarea Patriei și înmormântat cu toate onorurile militare la 8 februarie 1945 în satul Kalikștein, Prusia de Răsărit, momântul N7 în baza dosarului 3,doc.3, foaia 181 eliberat de Comisariatul Militar Hâncești
ECOUL RĂZBOIULUI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367467_a_368796]
-
fost mobilizați în divizia Răsăritului Depărtat 102, în unitatea 16 de pușcași. Mai tarziu au fost trimiși în unitatea 666 rezervă pe frontul 3 belorus, direcția Belostok-Vistula. După un atac asupra armatei germane printre morți nu l-au găsit pe ostașul Butnaru Gheorghe, acasă primind înștiințare, ca a disparut fără urmă... Prin anii 60 cineva din localitatea Boghiceni a fost în exursie ori într-o delegație în Germania. Întorcându-se, s-au întâlnit confidențial, pe secret cu soția Gheorghe și i-
ECOUL RĂZBOIULUI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367467_a_368796]
-
prin lege apologia antonesciană. Nu sunt îndrituit să fiu parte în această dispută, nefiind istoric, dar nu pot fi imun la înțelesul pe care frații noștri basarabeni îl dau odiseei Armatei Române pe Frontul de la Răsărit, ei văzând în campania ostașilor români în stânga Prutului necesara reparație venită din partea Mamei-România, de la sânul căreia au fost smulși, cu un an în urma intrării Tării în război, fără nicio reacție “paternă” din partea Guvernului român. Și empatia mea de influență basarabeană capătă consistență urmărind osârdia străină
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
sătești, dr. Vasile Șoimaru, inițiator, autor principal și coordonator al volumului comemorativ “Cotul Donului 1942, eroism, jertfă trădare”, apărut în două ediții [Ed. “Balacron”, 2012 și 2013, Chișinău]. Exodul numitului publicist și monografist chișinăuian (laureat al Academiei Române) pe urmele tragediei ostașilor români, intrați în urmă cu 75 de ani în luptă, pe viață și pe moarte, pentru recuperarea teritoriilor strămoșești, a însumat mii de kilometri străbătuți în condiții vitrege, pe cheltuială proprie. Distanțele depărtate mult de Vatra Neamului pe care le-
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
în luptă, pe viață și pe moarte, pentru recuperarea teritoriilor strămoșești, a însumat mii de kilometri străbătuți în condiții vitrege, pe cheltuială proprie. Distanțele depărtate mult de Vatra Neamului pe care le-au avut de străbătut și stropit cu sânge ostașii români (și cu sudoare cel ce se îngrijește de memoria lor) au fost condiționate de legile scrise și nescrise ale războiului purtat în alianțe, norme consacrate încă din antichitate. Cu alte cuvinte, există și o “deontologie” a războiului, care, după
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
primit veste de la prietenul nostru că își continuă peregrinările sale prin România, cu scopul de a afla veterani de pe Frontul de Răsări, cei încă neatinși de tarele bătrâneții avansate. Și îmi împărtășește emoția de a mai fi descoperi un fost ostaș de la Don, nonagenar (aproape centenar), în județul Prahova, un altul în județul Buzău și pe un altul în Ardeal. Măcar chipurile lor, imprimate de nelipsitul său aparat foto, și tot înseamnă asta ceva pentru basarabeanul care trăiește încă frustrarea dezrădăcinatului
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
de semnele antropicului, lucrări specifice războiului care purtau acum chipuri schimonosite, urmare a vulnerabilității lor în fața altor născociri distructive ale minții omului. Interesul investigatorului era contextualizat proiectului său de reeditare (într-o a treia ediție) a temei referitoare la jerfa ostașilor români dedicată eliberării Basarabiei, baștina sa dragă, în cel din urmă Război Mondial. Domnul Constantin Hâra, primarul, deloc străin de istoria meleagului pe care îl are în administrație, îndeplinea și oficiile de ghid. Cu o motivație exteriorizată prin mimica si
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
de panică, un superior le-ar fi ferecat ușa uriașă de oțel, pe dinafară (...“cu un apatat de sudură”, fabuleaza evocatorul) . După ce au terminat munițiile și s-au apropiat sovieticii, n-au mai avut cine-i elibera din buncăr pe ostașii captivi. Rușii au aruncat în aer fortificația cu tot cu nefericiții ei ocupanți. O altă cazemată, descompusă în trei blocuri de beton, servea, în târla oilor unui fermier local, drept șopron pentru ovinele sale. Acesta, animat și el de interesul oaspetelui basarabean
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
spre nord-vest, ni se arătară semețe cele două movile ciudate (care au dat nume satului Movileni), crescute prin te miri ce mister, căci unități geomorfologice nu puteau fi. Specialiștii în istoria antică presupun că ar fi necropole aparținătoare culturii Cucuteni. Ostașii români își încropiseră în coama lor, în vara lui 1944, un punct de observație și un locaș pentru un tun de calibru ușor sau pentru o mitralieră. Sub tirul unui vânt iernatic - dinspre Răsărit, firește -, întârziat parcă anume pentru noi
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
calibru ușor sau pentru o mitralieră. Sub tirul unui vânt iernatic - dinspre Răsărit, firește -, întârziat parcă anume pentru noi, ca să ne declanșeze imaginația legată de viforul războiului, am cercetat cu ochii minții arealul în care s-a topit viața tinerilor ostași atunci cand, năzuind la pace, înfruntau încă moartea ascunsă în glonț. Cazemata cea mai mare, din Oboroceni, avea ambraz larg, croit sub formă de trunchi de piramidă cu baza în interior, anume pentru tun de calibru mic. În preajma ei, copilul devenit
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
de piramidă cu baza în interior, anume pentru tun de calibru mic. În preajma ei, copilul devenit peste decenii primar al comunei “reconstituia”, în joaca lui cu pruncii de demult, influențat de poveștile de război ale martorilor, faptele de eroism ale ostașilor din ’44. Părea animat și acum primarul de însuflețirea copilului de atunci care îi interpreta pe ostașii jertfitori. Veteranul de război Gheorghe Gherasim Alexa, ostaș trecut prin focul bătăliilor de la Don și Stalingrad, decorat cu Virtutea Militară, socrul primarului Hâra
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
decenii primar al comunei “reconstituia”, în joaca lui cu pruncii de demult, influențat de poveștile de război ale martorilor, faptele de eroism ale ostașilor din ’44. Părea animat și acum primarul de însuflețirea copilului de atunci care îi interpreta pe ostașii jertfitori. Veteranul de război Gheorghe Gherasim Alexa, ostaș trecut prin focul bătăliilor de la Don și Stalingrad, decorat cu Virtutea Militară, socrul primarului Hâra, se afla departe de țară, pe alt front al războiului, când confrații săi de arme opuneau rezistență
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
cu pruncii de demult, influențat de poveștile de război ale martorilor, faptele de eroism ale ostașilor din ’44. Părea animat și acum primarul de însuflețirea copilului de atunci care îi interpreta pe ostașii jertfitori. Veteranul de război Gheorghe Gherasim Alexa, ostaș trecut prin focul bătăliilor de la Don și Stalingrad, decorat cu Virtutea Militară, socrul primarului Hâra, se afla departe de țară, pe alt front al războiului, când confrații săi de arme opuneau rezistență sovieticilor la baștina neamului său. Pe el, artilerist
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
de calvarul din Rusia primi “la domiciliu”, din nou, răvașul otrăvit al rusului. De data aceasta, fără scăpare, căci un obuz îl strivi sub dărâmăturile propriei case. Periplul heleștean al basarabeanului Vasile Șoimaru (și a însoțitorilor săi), aflat pe urmele ostașilor porniți la război spre a elibera ținutul baștinei sale, s-a încheiat în incinta Primăriei, la Monumentul-memorial dedicat, inițial, Războiului de Independență. Acum, Memorialul de la Heleșteni mai marchează două războaie ale Neamului. Ultimele două își lăsaseră ele însele amprenta pe
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
simbolul creștin de pe edificiul care marca, până atunci, cele doua momente de înălțătoare jertfă din Istoria Neamului. Gheorghe Pârlea (Foto: Dr. V. Șoimaru) Referință Bibliografică: SUNT ȘI EU ÎN CETATE (VIII) - PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAȘI, VĂ ORDON: TRECEȚI PRUTUL! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
încălzească nepoților și strănepoților mândria de neam și țară. Faptele lor au fost consemnate mai ales de către preoții și învățătorii locului, prin intermediul cărora se derulau mare parte dintre ele, spre exemplu strângerea de fonduri pentru achiziționarea vitelor de carne pentru ostașii sau electrificarea satelor. Nu cred că greșesc dacă afirm că în tagma aurarilor cei mai renumiți erau cei din comuna Bucium. Străbunicul meu, Ioan Costinaș din Bucium-Poieni, de pildă, era ștaigăr (maistru-supraveghetor de mină), fiind chemat în repetate rânduri la
EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367489_a_368818]
-
aspiranți la gradul de ofițer, n.m.) și pe unii dintre principalii reprezentanți ai tineretului înnoitor al literaturii și al vieții politice: în Muntenia, un Cârlova, poetul ruinelor Târgoviștei, un Grigore Alexandrescu, slăvitorul Drăgășanilor, dar și evocator al lui Mircea vodă ostașul, un Nicolae Bălcescu, învietorul epopeii lui Mihai Viteazul, și chiar, dintre cei mai tineri, Nicolae Golescu, I.C. Brătianu, iar în Moldova, poetul Hrisoverghi și, mai ales, Mihail Kogălniceanu, așteptând pe Alexandru Cuza. Spiritul romantic de care era însuflețit corpul de
VASILE CÂRLOVA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366839_a_368168]
-
italieni și spanioli. Alături de munca anevoioasă, hrana era destul de insuficientă și proastă, dar compensată prin suplimentul propagandei susținut îndârjit de comisariatul politic, de a se alcătui Diviziile roșii ale trădării și rușinii. Deși, lupta era acerbă și total neegală, majoritaea ostașilor români au rămas dârzi în demnitatea lor, dincolo de scrâșnetul ruginit, amenințător al tovarășei Ana Pauker: „Vom trece peste cadavrele voastre și nu ne vom lăsa până ce nu ne vom face stăpâni în România.” (Pr. Dimitrie Bejan, Oranki-Amintiri din captivitate. Ed.
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
între garnituri de soldați balșoi-ceasovoi, Voronejul se deosebea prin numărul excesiv de mutilați și invalizi. Garniturile de bou-vagoane nu pridideau să adune mulțimea răniților. O astfel de garnitură a pus față în față într-una din zile două grupuri de prizonieri: ostași români și o șatră de țigani tot români care se priveau uimite: „Ce-i cu voi?” îi întrebarăm. „Suntem țigani din România, răspunseră ei uimiți că aud vorbă românească. Dar voi ce sunteți?” „Suntem ofițeri români prizonieri”... „Hauleo, hauleo, începu
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Iclăr (Fuhrerul Hitler) a spus la <> lui Antonescu să-i trimită <>, și Antonescu a înțeles <<țiganii>>, și de aici ni s-au tras toate belelele.” (Capitolul 10, p. 550). Pe drumul repatrierii statul român ateu a ieșit în întâmpinarea bravilor ostași și a dârzilor eroi pe zdrențele cărora mândria ostașului mai triumfa alături de tresele regale decolorate, cu baionete și câini polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
-i trimită <>, și Antonescu a înțeles <<țiganii>>, și de aici ni s-au tras toate belelele.” (Capitolul 10, p. 550). Pe drumul repatrierii statul român ateu a ieșit în întâmpinarea bravilor ostași și a dârzilor eroi pe zdrențele cărora mândria ostașului mai triumfa alături de tresele regale decolorate, cu baionete și câini polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite de NKVD, pentru a fi predate Secăturității noi Republici
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
să facă corectura de rigoare: încadrarea de la „prizonier de război” la cea de „criminal de război”. Radu Mărculescu în fața urii și a furiei satanic dezlănțuite asupra sa, asupra Neamului său, asupra Dumnezeului nostru a învins prin puterea de sacrificiu a ostașului român, prin autoritatea jertfei sale hristice, prin tăria dreptei credințe, prin imensa răbdare, prin profunda smerenie, prin infinita sa iubire. În fața unui taifun ateu al sistemului antiuman, anticreștin și represiv plămădit din aluatul fariseic al urii, minciunii, delațiunii, profanării și
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]