822 matches
-
de altădată, o combinație de lemn, aerisit cu geamuri mari, generoase de cristal. Se creează, astfel, un soi de mister, de amorțeală animată doar de încurcături, firești după atîta petrecanie, de dorințe și senzualități ce palpită într-o lascivitate ușor ostenită. Purcărete mută complet accentele, interesul și miza. Povestea fraților Sebastian și Olivia, confuzia sexelor și identităților, firească într-o asemenea mahmureală, devine secundară aici. Fascinantă este pentru regizor viermuiala din casa Oliviei, raporturile de aici, gustul timpului irosit în chefuri
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
mai este evenimențială. Nota de spectaculos a episoadelor de până acum se va șterge cu totul, înecată fiind într-o senzație de năclăire, înnămolire fără scăpare. Scenele se lungesc și "băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați pentru a mai arunca mănușa. Radu Aldulescu face dintr-un roman al energiilor individuale unul al colapsului social, tot mai vizibil cu fiecare capitol. Lentila prozatorului dilată cenușiul comunist, descoperind în societatea "multilateral dezvoltată" porii singurătății în suferință
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
smerenia pietrei Sau iluminarea Zidarului într-un răgaz de odihnă Cînd i se arată Surîsul lui Isus La vederea aburului Din pîine Și graba unei albine De a-i ocoli dogoarea. * Sfîntul Francisc împărțindu-și somnul Cu vrăbiile, Cu toporașii osteniți De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
însetate rămîneau mereu în urmă, pe dealuri ca niște armăsari pe spinările iepelor, ochii se pironeau în țoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți adunate în poalele nevestelor guralive, izvoare coborîte printre pietre în heleșteele de la marginea drumului - liniștea se cuibărea apoi în alt sat, sub popii de fîn ce sprijineau cerul dintre Petrova și cele două Rone, după ce prin Vișeu stăteam lipiți cu
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Mircea Iorgulescu, sub trei dictatori. Câteva mici-mici bijuterii lirice vreau să le și împărtășesc: "melcul tăcerii înaintează", "îndoiala - un cuvânt de taină", "și iar ai fugit ca un foc de comoară, / flacără iute, nestatornic rug de aramă. / iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă în fiecare om o prăpastie / mai adâncă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
ochi ca al meu nu vezi lumina luminând,/ în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă,/ greutatea mai grea ca a întunericului./ doar prin ochiul chior și prost vezi lumina pe care n-o vezi,/ lumina care putrezește duminica prin ogrăzi, prea ostenită ca să dispară [...]” (cu acești ochi, cu care n-am văzut). Tragicul și religiosul ies și ele mai bine reliefate din această adunare la un loc a întregii opere. Căci, diseminate în mai multe volume (și bine camuflate de acest poet
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
venim. E deja octombrie, Australul-rar, o briza din Mezzogiorno e mai mult o părere, o dorință neîmplinită, ",Ostro, australe, suflă-ne-n petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o cale. Poate era mai potrivită plimbarea lungomare spre Nervi, unde perechi ostenite ca noi gustă apusul, nu intră-n parcul umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
oferea însuși actul creației: "Am sfârșit romanul zilele acestea. încă o etapă interioară lichidată, încă un roi de obsesii de care m-am eliberat, încă ceva din mine care s-a dus, într-un fel. Acum mă simt gol, epuizat, ostenit, cu ceva din dezorientarea tristă a omului după o lungă călătorie - se reîntoarce în orașul existenței sale aievea, unde s-a născut și unde va muri într-o bună zi." Are un sentiment de zădărnicie și e bântuit de mari
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
iubirea celui însingurat căutînd doar ce se afla mereu în noi contemplarea alunecării de rîu ignorat de trecători parcă se lasă o lespede, vîrste închise peste vîrste voci îndrăgite multe dincolo puține aici suras decantat în neîmpotrivire, soare inima mea ostenit închipui pădurea acum în iarnă zi-noapte, departe aud zăpada sub ramuri și-i doar o răsuflare de ciută în vale instituind frigul întinderii în prelungire de inimă, ochii ei zvîcnind egal în alerta învinsă distanțe sorbite în clipa pleoapelor lăsate
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
zbuciumăm cu fânețe și pruni, simpli țuicari, mă rog, nu proprietari de băi, unde am fi tras și o linie de drum de fier... Intraseră de mult în sat, răscolind cu copitele cailor praful uliței și hămăitul amorțit al câinilor osteniți, moleșiți de căldura namiezei. Ajunseră în fața casei popei - clădire mare, gospodărească, într-un fund de grădină plină de flori, cu sticle colorate în vârf de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala era mai departe, la vale. - Tot
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie? - să fie astfel, încît deodată să se lase o împăcare de hău, tăcuta întreținere cu cel pe care-l bănuim iubindu-ne? nici înduplecare, nici eu un altul. doar regăsire. adînc. nu se cerșește la poarta
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
vară, care a devenit verișoară de toamnă cu autobaza de vis à vis... de după aceea. Am complotat cu îngerii. Mi-au povestit secretul metodei oarbe a contemplării naturii. Toate pliantele turistice îți recomandă pământul - doar dacă dai cu grijă deoparte ostenitele oase. Niciunul nu menționează dacă trebuie să săpăm sau să scăpăm. AMPRENTELE ZILEI DE IERI Încă nu e timpul sfârșitului de lume și nici vremea cititului viitorului în capace de bere. E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
Emil Brumaru Mereu ne punem moartea mai departe, Ca pe un gard ce-abia-l putem zări Prin ceață lin căzută-n zori de zi Ce ține, grea și deasa, pînă-n noapte. Și-atunci, si osteniți și pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Și ne lovim la tîmpla de lămpi moi, Unde fitilul plescăie
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
mă încarc cu suprema, cosmica electricitate de natură subtilă. Mă dezbrac, mă privesc în oglindă. Se mai poate îndrăgosti o femeie frumoasă de mine? Am albit pe la tâmple, am riduri, dantura mi-e proastă, am făcut burtă, pielea mi-e ostenită, lăsată și încheieturile mă dor. Corpul meu a adunat oboseală, rutină, otrăvuri, înfrângeri. Corp repede trecător, corp repede trecător, corp repede trecător: bisericuță însingurată-n câmpie, îngropată de ierburi, ruinându-se tăcută, încet. Am avut comori, munți de aur, tinerețea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
ochi ca al meu nu vezi lumina luminînd, în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă, greutatea mai grea ca a întunericului. doar prin ochiul chior și prost vezi lumina pe care n-o vezi, lumina care putrezește duminica prin ogrăzi, prea ostenită ca să dispară, ochiul sîrmos și scurt care se scurge după ea vede ce ochiul văzător n-a văzut vreodată, nu materia e grea, ci lumina care o apasă, o văd numai ochii care se strică, cine vede doar lumina nu
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
și hachițele bătrîneții, zvîcnirile unor energii pe care le mai crezi intacte. Ca altădată. Fragmente de suspine, fragmente de cîntece, de amintiri, de obsesii, de invidii, de vieți, fragmente de realități desenează pe scenă o lume, culmea, nu moartă, nu ostenită, ci o lume mai vie decît mi se întîmplă să văd astăzi în jurul meu. O lume autentică. O lume care se animă la rendevous-ul de joi. Enjoy! Și numai pentru atmosferă, pentru mister și nostalgie, chipurile se ascund după măștile
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
porțile unei autoironii cu reverberații metafizice. Un posibil moto al doritei regenerări a interesului actual pentru Arghezi l-ar putea constitui un poem târziu, Răscruce, din volumul Frunze (1961), din care citez patru versuri provocatoare: Sunt, poate, desfăcut, sunt, poate, ostenit, Câlcând pe aripi și pe punți de iască? Nu! Insul meu se cere însutit. Dați-i răgazul să renască." Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
și Abel. Finalul, prea mult jucat, rupe de-a binelea vraja irealului "împielițat" într-un ciné-verité: "Doresc să facă parte din textul cărții mulțumirile mele pentru criticul Alexandru Condeescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române." La sfîrșit, după lungi ocoluri ostenite, melițînd poetice singurătăți, înapoi, pe pămînt... Iolanda Malamen, Scrisoarea lui Lavoisier, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2003. 144 pag.
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
mânia lui. Rămâi cu bine, i-a spus fecioara, iar dacă ți-e frică de Irod, atunci să tremuri cât îi trăi. De atunci, plopul nu mai are liniște. În calea ei, Maria a întâlnit și-un pui de brad. Ostenită, ea l-a rugat s-o răcorească pe ea și pe Fiul ei cu puțina lui umbră. Cu mult drag, a răspuns brăduțul. Iar Maria l-a binecuvântat: să rămâi veșnic tânăr, să fii verde și vara și iarna și
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
la machiaj și coafură. Claudiu Stănescu pare într-un fel copleșit de dimensiunea personajului său, Aaron, iubitul Tamorei, un personaj pe care regizorul se bizuie mult în miza montării. Îl duce corect, dar pînă la jumătatea drumului, și-l abandonează, ostenit, acolo. N-am înțeles ce anume ar trebui să joace Marian Râlea în Marcus, fratele lui Titus. Cred că este prea groasă atitudinea lui Adrian Ciobanu și Marius Capotă, cei doi frați criminali, Demetrius și Chiron, fiii Tamorei. Înfățișarea de
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]