648 matches
-
încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor anatomii și ele sumare, pictura Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizată, încremenită în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu citate livrești și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și cu pensulații largi, pictorița dezvoltă simultan idei plastice și narative, gesticulează viu și interoghează memoria printr-un discurs unitar și logic. Dar pe lîngă toate acestea
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
în consecință, în planul creației valoarea nu e stabilită în conformitate cu miza etnică, ci cu cea estetică. În paralel cu această practică polemică, decăzută îndeobște în pamfletul cel mai mîlos, funcționează un sistem al elogiilor și premierilor în cerc închis. Cu ostentație, România Mare îi premiază pe cei aflați la loc de cinste pe lista slujitorilor fideli ai ceaușismului. Lui Edgar Papu, părintele orientării protocroniste, i se acordă un Premiu Național, în 1991, pentru, după cum se rostește ditirambic tribunul, "întreaga activitate depusă
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile. Și, în mod cert, aceste suspiciuni se vor manifesta pentru că este aproape inacceptabil, chiar la un pas de trădare și de erezie, ca din mijlocul unui carnagiu simbolic în plină desfășurare
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher) impun însă prin distincția și subtilitatea nuanțată, prin rafinamentul disocierilor și calitatea reflexivă ale unui cunoscător matur al literaturii noastre moderniste, cu vocație și gust pentru analiza detaliată. Lipsit de orice emfază demonstrativă sau ostentație polemică, scrisul său are o grație de modă veche, în cel mai elevat sens al cuvîntului. De fapt, avem de-a face cu o carte de critică literară, aflată în cea mai bună tradiție a criticii noastre postbelice. Nu e
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
II și defecte încă mai impardonabile, "înflorituri de rigoare, Ťretușuriť la persoana proprie, trecerea sub tăcere a faptelor care nu îi convin, îngroșarea celor care sună bine azi, evitarea de a da numele persoanelor despre care vorbește, dar citarea cu ostentație a celor care se află azi la Ťputereť, considerarea de pe poziții Ťde susť a unora cărora altădată le datora mult (de pildă, concetățeanul său tecucean Ion Petrovici, tratat aici ca un oarecare)". De o inclementă caracterizare are parte și Eugen
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
tensiunile, disfuncțiile și bovarismele istoriei. Nici literatura, nici teatrul și nici artele plastice, oricît de marcate ar fi ele de comenzi rigide ori de manipulări subtile, nu poartă în sine, așa cum o face tot arhitectura, sentimentul supunerii și misterul umilinței, ostentația burgheză și aspirația eternității, căutarea tihnei și dezmățurile megalomaniei. Și, într-un anumit fel, lucrurile sînt explicabile: arhitectura este o exprimare directă, explicită și incapabilă să se autoprotejeze prin ambiguități și prin penumbre. Iar cine și-ar propune să inventarieze
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
multă vreme ignorate. Pavel Șușară eea ce l-a caracterizat în primul rând pe Aurel Vasilescu (1906 - 1986) a fost modestia. O trăsătură de caracter care se oglindește și în tablourile sale. In ele, ceea ce se remarcă este lipsa de ostentație a așezării culorilor, calmul liniilor care se regăseau și în temperamentul pictorului. Din păcate, numele său este astăzi mai degrabă necunoscut, din cauza modestiei și autoexigenței artistului. O altă pricină o constituie dorința sa de a nu face concesii regimului comunist
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
un întreg/ se adună miniaturile clipei" (Pânza de păianjen). Semnificația aceasta scapă însă mereu, de unde senzația de lax, de indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă/ alte înțelesuri// vocale pun o peliculă peste lucruri/ și taine/ adulmecă miezul ființei/ dar nu îl ating/ o, nu îl ating niciodată// luminos
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
se îngustează prin stingerea elanului vital. Și atunci reminiscențele ex illo tempore devin principiu de regenerare lăuntrică, și nu formă cabotină de epatare a cititorului. De aceea e o eroare să vezi în memoriile lui Barbu Cioculescu un act de ostentație culturală, hrănit de ambiții publice, cînd de fapt la mijloc e refacerea identității prin dospire retrospectivă. Ochiul eruditului născut pe 10 august 1927 se întoarce îndărăt și trezește la viață un șir de episoade care, prin îndepărtarea pe care o
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Constanței Buzea. În scurta sa prefață, Andrei Zanca - el însuși poet, stabilit de ani buni în Germania, fapt în măsură să spună ceva despre deschiderea europeană pe care o realizează prezentul volum - scrie, cu îndreptățire, despre fondul etic, lipsit de ostentație al liricii autoarei, rezultat al "unei anume demnități de întâmpinare a vieții". Resorturile acestei atitudini țin de credință. Poeta a trăit multe la viața ei, dar apropierea de valorile creștinismului i-a dat puterea să discearnă care sunt lucrurile cu
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
spectacol puternic pe acest text(mai puțin finalul, nu foarte izbutit nici în piesă, nici pe scenă). Regizorul Mihai Fusu a lucrat cu actorii, tineri, la o intensitate și la un tip de tensiune cum rar găsești pe scene. Fără ostentații, fără demonstrații, fără ipocrizie. Sub semnul simplității și al profunzimilor. Sub acest semn descoperi cîțiva actori remarcabili, provocați și modelați cu har de regizorul lor. Nu știu, mi s-a părut, însă, că ei toți formează o echipă, că se
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
cultură, Fundoianu-Fondane a crezut în mesajul și în destinul operei sale și, din această cauză, nu a ținut niciun moment să se afirme cu prețul propriei demnități. "Inactualitatea" pe care s-a complăcut să o cultive, nu fără o anumită ostentație ironică, de-a lungul perioadei sale românești, s-a dovedit câștigătoare pe termen lung. Expresia sensibilității sale poetice își descoperă astăzi noi complexități, multe din ideile lui par să fi fost purtate de timp, actualitatea lor ține de perenitate. Scrierile
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
doar șase seara. Ajung cu bine la Teatrul “Tony Bulandra”. Sînt pentru a doua oară aici și am sentimentul că vin de cînd lumea. E o atmosferă caldă, umană, care te întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
teorie literară (eseul văzut în raport cu genurile literare, stabilirea caracteristicilor formale sau de atitudine specifice). Gen prin excelență hibrid, literar și non-literar deopotrivă, refuzînd orice încercare de fixare, eseul, ne arată Alina Pamfil, este o "formă a neliniștii". Studiul, erudit fără ostentație, trece în revistă principalele teorii și idei vehiculate în legătură cu definirea eseului, dar pornind de la sugestiile oferite de analiza unor texte aparținînd unor autori diverși (Alexandru Odobescu, Paul Valéry, Peter Handke, Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
în propria "ferecătura" de vorbe alese. Ion Negoitescu vedea o constantă a poeziei lui Ursachi în aplecarea asupra facerii poeziei înseși, a misterului ei formal, a deconspirării cuvîntului și a legilor elaborării. Vorbea în acest sens despre gesturi păgîne și ostentație hieratica, despre un histrionism al ornamentului de sorginte alchimica. Toate acestea, deși există cu siguranță în multe dintre poeziile lui Mihai Ursachi, nu ajung niciodată să sufoce naturalețea, umorul care de multe ori cîștiga bătălia cu filosofia. Nu e vorba
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
în '98, în antologia din volum e extras un citat cîtuși de puțin sever. Iată-l: "Există, în Război în bucătărie, multe lucruri pe care orice cronicar le-ar putea analiza copios: profesionalismul regizorului, "actualitatea problematicii", personalitatea puternică, dar fără ostentație, a imaginii lui Doru Mitran, sinusoida emoțională a filmului, șerpuind spectaculos între violență și tandrețe, relieful celor trei personaje principale: un soldat român dezertor, angoasat și dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
primă instanță la victoriile arhivistice. "Mai presus de documente și mărturii", vorba bătrânului Heliade, apare bucuria creației, a discursului istoriografic apt să explice inexplicabilul, să raționalizeze hazardul și să găsească un sens convulsiilor din istoria propriu-zisă. Fără poză doctorală și ostentație bibliografică, volumul lui Mircea Anghelescu (în care apar și comentarii ale actualității editoriale) este o subtilă și cu atât mai eficientă pledoarie a istoricului literar în favoarea profesiunii sale: îmbrățișată și onorată timp de patruzeci de ani, pentru a fi, acum
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
exterioară, copilul se ipostaziază - retroactiv - ca "ales",un ales al nefericirii, al tăcerii, un născut întru damnare, iar nu întru salvare, neîntrupat. Pentru că nu i s-a dat cuvîntul, ori întruparea numai întru Logos, o știm, se poate face. Fără ostentație, dar cu siguranța sensului protejat, Pasquali mizează pe competența cititorului. Cina celor trei are, mereu și mereu, în centrul mesei un bloc de tăcere. De fiecare dată, naratorul reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
par mai puțin acceptabile, ba chiar de-a dreptul antipatice. E vorba mai ales de împrumuturile de lux a căror evitare cere un efort minim, în folosirea lor manifestîndu-se fie o totală neglijență față de cuvintele deja existente, fie o anume ostentație, o voință clară de diferențiere. În cazul substantivelor topică / topic, utilizate (mai ales în limbajul Internetului) cu sensul "subiect", "temă", o serie de circumstanțe agravează situația destul de banală de concurență între un calc și un împrumut: în română există deja
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
ce nu tocmai ușor s-ar putea constata la alți barzi ai momentului. Sexualitatea devine un instrument al fantazării adolescentine (poetul pare un adolescent perpetuu): „cerul e o oglindă de feromoni/ îngeri fac sex de-și rup aripile” (burlescă). Sub ostentația porno se întrevede livrescul: „și spune-le că și mîine o luați de la zero,/ că e ok,/ că sexul tău nu doarme în bibliotecă între proust și james joyce” (poezia, gen). Sau chiar imponderabilul: „spaima de bărbați în care te
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
sau bărbat, iar el nu a știut că răspuns să-i dea. "De ceva timp încoace concursul Eurovision a devenit din ce în ce mai ciudat! Trimful femeii cu barbă a pus capac! Nu am nimic cu ce se petrece în dormitorul fiecăruia, dar ostentația cu care anumite modele "se impun" mă lasă mască! Deși a avut cea mai bună piesă din concurs, femeia cu barbă a defilat ostentativ deși, în opinia mea, nu era cazul. Băiatul meu cel mare, Rareș, m-a întrebat surprins
Huidu: "Cum să îi explic fiului meu că...?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31677_a_33002]
-
am nimerit lîngă ele. Deși ce se petrecea pe scenă se îndepărta, tot mai mult, de vagile ei reminiscențe de lectură topite în cultura de televizor. Regizorul Alexandru Dabija nu și-a propus giumbușlucuri, inovații asupra textului, translarea lui, cu ostentație, în actualitate. S-a păstrat în clasicitatea lui. A combinat, în alte doze, cantitățile de naivitate și parșivenie. într-un fel, cu tot umorul, piesa și spectacolul sînt o schiță, o eboșă a lichelismului, fripturismului și oportunismului în politică. Și
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta permanent, fără ostentație, dar și fără odihnă, mișcările din arena mare a momentului și pe acelea din perimetrul mai restrîns al fenomenului artistic. Ziarist pînă în ultima sa fibră, cu o remarcabilă percepție a evenimentului în contextele și în semnificațiile sale mai largi
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
au făcut din Philippa Gregory o autoare iubită, iar lui Hillary Mantel i-a adus de două ori Booker Prize. Poate succesul are altă explicație: romanul istoric reînvie personalități și epoci ale unui trecut definitoriu pentru o țară, păstrează, fără ostentație, o conștiință identitară serioasă și gravă, într-o contemporaneitate a globalizării accelerate. Dar Arturo Pérez-Reverte îi cucerește pe cititorii de pretutindeni cu romanele sale ce valorifică jocuri, arte și pasiuni - de la scrimă la șah, de la bibliofilie la pictură. Nu lipsesc
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
sufletește la lectură, ori scriitorul își blochează complet sensibilitatea, dînd naștere unui text arid, abstract și inert, în fața căruia cititorul nu poate trăi resuscitatea nici unei fantasme personale. În primul caz, cititorul este sufocat de un șuvoi de reverii înfățișate cu ostentație, în cel de-al doilea se pomenește într-un vid afectiv lipsit de imagini. În primul caz, densitatea e prea mare, în celălalt prea mică, dar în ambele senzația căpătată e cea a parcurgerii unui text ratat, ca și cum autorul nu
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]