542 matches
-
tosil (tosilați) sunt obținuți prin reacția unui alcool cu clorură de p-toluensulfonil în piridină. Alcoolii primari se transformă de obicei în aldehide sau acizi carboxilici prin oxidare organică, pe când alcoolii secundari se transformă în cetone. În mod tradițional, se folosesc oxidanți puternici, precum ionul dicromat sau permanganatul de potasiu în mediu acid, de exemplu: De multe ori în prepararea aldehidelor acești reactanți reprezintă o problemă, deoarece supra-oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se evite, alți reactanți sunt preferați, cum ar fi
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
o mixtură de dioxid de carbon și hidrogen: Capacitatea bacteriilor din genul "Clostridium" de a utiliza direct zaharidele sau de a produce acid acetic din materii prime mai ieftine demonstrează că acestea ar putea produce acid acetic mai eficient decât oxidanții etanolului ca "Acetobacter". Totuși, bacteriile "Clostridium" sunt mai puțin tolerante la mediu acid decât "Acetobacter". Chiar si cele mai tolerante la acid dintre sușele de Clostridium nu pot produce decât un oțet de o concentrație de doar câteva procente, comparativ
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
reacție chimică sau de a transforma alte substanțe chimice. Oxidoreducerea (sau redox) este o reacție ce are loc cu transfer de electroni între speciile atomice. Substanțele ce prezintă proprietatea de a oxida alte substanțe se numesc agenți oxidanți sau simplu, oxidanți. Acestea îndepărtează electroni din alte substanțe. În mod similar, substanțele ce prezintă proprietatea de a reduce alte substanțe se numesc agenți reducători, sau simplu, reducători. Aceștia transfera electroni unei alte specii chimice. Oxidarea reprezintă cedare de electroni, iar reducerea decurge
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
în revista "Science" după finalul misiunii au arătat că unele mostre conțineau cloruri, bicarbonați, magneziu, sodiu potasiu, calciu, si, posibil, sulfați. pH-ul a fost calculat a fi 7,7 + sau - 0,5. A fost detectat perclorat (ClO), un puternic oxidant. În anumite condiții, percloratul poate împiedica dezvoltarea vieții; unele microorganisme însă, obțin energie din această substanță prin reducere anaeroba. Cand se amestecă cu apă, el poate reduce cu mult punctul de îngheț, într-o manieră similară cu sarea. Percloratul poate
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
și este stocat de exemplu în rezervorul de combustibil al rachetei de lansare (SSME) a navetelor spațiale americane. În aceste motoare hidrogenul lichid este folosit întâi la răcirea ajutajului și a altor părți ale motorului, înainte de a fi amestecat cu oxidantul, de obicei oxigenul lichid (LOX), și apoi ars. Din ardere rezultă apă, ozon și apă oxigenată. Arderea se face în amestec bogat, raportul de masă a celor două componente fiind de 1:4 - 1:6, astfel că în gazele de
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
hibrid benzină sau hidrogen dezvoltând 184 kW (255 hp). Avantajele utilizării hidrogenului la motoarele cu ardere internă: Pilele de combustie sunt dispozitive de conversie electrochimică ce produc energiei electrică utilizând drept combustibil hidrogen, metan, metanol, soluție de glucoză, iar ca oxidant oxigen, clor, bioxid de clor, peroxid de hidrogen etc. Tensiunea la bornele pilei de combustie cu hidrogen, teoretic, este de 1,23V dar practic se atinge 0,5-1V din care motiv sunt legate în serie și paralel în grupuri de
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
separare cu ajutorul unor încărcături explozive. În partea superioară a modulului erau montate patru grupuri de propulsoare de manevră, plasate la 90 de grade. Fiecare propulsor avea o forță de propulsie de aproximativ 445 N, și folosea drept combustibil MMH și oxidant NO. Fiecare grup măsura 2.4 pe 0.9 m și avea rezervorul de combustibil și cel cu oxidant comune pentru toate propulsoarele componente. Tunelul central (3.8 m lungime și 2.501 m diametru la bază) găzduia motorul principal
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
la 90 de grade. Fiecare propulsor avea o forță de propulsie de aproximativ 445 N, și folosea drept combustibil MMH și oxidant NO. Fiecare grup măsura 2.4 pe 0.9 m și avea rezervorul de combustibil și cel cu oxidant comune pentru toate propulsoarele componente. Tunelul central (3.8 m lungime și 2.501 m diametru la bază) găzduia motorul principal și 2 rezervoare cu heliu. Combustibilul pentru motor era de tip Aerozine 50 și oxidantul NO. Forță de propulsie
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
combustibil și cel cu oxidant comune pentru toate propulsoarele componente. Tunelul central (3.8 m lungime și 2.501 m diametru la bază) găzduia motorul principal și 2 rezervoare cu heliu. Combustibilul pentru motor era de tip Aerozine 50 și oxidantul NO. Forță de propulsie maximă era de 91.2 kN (9300 kgf). "Modulul de serviciu" era împărțit în șase sectoare: Deasupra peretelui anterior era montată antena în bandă S. Aceasta era folosită pentru comunicația cu Centrul de control al misiunii
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
Pila de combustie este un sistem electrochimic care convertește energia chimică în energie electrică. Combustibilul (sursa de energie) este situat la anod, iar la catod se află oxidantul. Spre deosebire de baterie, care este un sistem închis, pila consumă combustibilul de la anod prin oxidare electrochimică generând curent electric continuu de joasă tensiune. Avantajele utilizării sistemelor energetice pe bază de pile de combustie sunt: Pentru a asigura desfășurarea acestui proces, este
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
are loc migrarea electronilor de la anod și eliberarea gazulul ionic la suprafața anodului. În electrolit se asigură transportul ionilor combustibilului A de la anod la catod. La catod, se întâlnesc ionii (veniți prin electrolit), electronii (veniți prin circuitul electric exterior) și oxidantul B. Are loc reacția de reducere, rezultând un produs de reacție care trebuie eliminat. Pila de combustie se compune deci, din trei elemente: electrolit, electrozi și reactanți. În timpul funcționării, electrozii nu suferă nicio modificare structurală, ei servind doar ca suport
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
de sulf, derivații fluorului, oxizii de azot, ozonul și numeroase alte substanțe produse de diferite industrii, ca acidul clorhidric, pulberile, monoxidul de carbon. Ei limitează suprafața activă fotosintetic a frunzelor. Lumina in fotosinteză joacă un rol foarte important. Ozonul și oxidanții sunt poluanți fotochimici care se formează sub acțiunea radiațiilor luminoase (în special UV) asupra unui amestec de poluanți de tipul SO2, NOx și hidrocarburi nesaturate. Ei sunt întâlniți adesea în regiuni cu poluare puternică, unde condițiile climatice cu curenți slabi
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
prezintă pete necrotice localizate între nervuri pe una sau alta din fețele frunzei,în funcție de poluantul în cauză.O expunere prelungită produce o cloroză a frunzei, îmbătrânirea prematură și eventual căderea frunzelor atacate. Pe lângă aspectul fundamental, cercetarea acțiunii ozonului și a oxidanților asupra fotosintezei, prezintă și o importanță practică. Se știe că prezența poluanților poate produce diminuarea creșterii plantelor prin reducerea fotosintezei, datorită distrugerii țesuturilor. Numeroși cercetători au observat o reducere a creșterii plantelor, expuse acțiunii oxidanților, chiar și în absența necrozelor
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
cercetarea acțiunii ozonului și a oxidanților asupra fotosintezei, prezintă și o importanță practică. Se știe că prezența poluanților poate produce diminuarea creșterii plantelor prin reducerea fotosintezei, datorită distrugerii țesuturilor. Numeroși cercetători au observat o reducere a creșterii plantelor, expuse acțiunii oxidanților, chiar și în absența necrozelor. S-a observat o reducere a creșterii cu 10 % la o varietate de tutun expusă timp de 3-4 săptămâni la concentrații ale oxidanților cuprinse între 0,03 și 0,22 ppm. Această diminuare afectează mai
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
țesuturilor. Numeroși cercetători au observat o reducere a creșterii plantelor, expuse acțiunii oxidanților, chiar și în absența necrozelor. S-a observat o reducere a creșterii cu 10 % la o varietate de tutun expusă timp de 3-4 săptămâni la concentrații ale oxidanților cuprinse între 0,03 și 0,22 ppm. Această diminuare afectează mai mult varietățile existente.O expunere de 3 săptămâni la concentrații comparabile celor înregistrate în natură, împiedică înflorirea la tomate.Numeroși alți factori ar putea și ei constitui cauza
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
putea și ei constitui cauza diminuării procesului de creștere, iar dintre aceștia amintim: modificările anatomice ale țesuturilor foliare, intensificarea respirației, diminuarea fotosintezei, scăderea cantității de clorofilă, creșterea permeabilității pereților celulari etc. Studiile efectuate asupra rolului stomatelor în absorbția ozonului și oxidanților au scos în evidență faptul că stomatele nu constituie singura cale de pătrundere a poluantului în plante. Influența acestui poluant asupra fotosintezei a fost studiată la alga verde unicelulară Chlorella. Rezultatele au arătat o inhibare reversibilă a procesului care depinde
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
umflate cu heliu. În timp ce hidrogenul este cu aproximativ 7% mai mult plutitor, heliul are avantajul de a fi n;h\ on-inflamabil (în afară de a fi agent de ignifugare) În rachete, heliul este folosit ca un ulaj pentru a deplasa combustibilul și oxidanții în rezervoare de stocare și de a condensa hidrogenul și oxigenul pentru a face combustibil pentru rachete. Acesta este, de asemenea, folosit pentru a curăța de combustibil și oxidant echipamentele de sprijin la sol înainte de lansare și de hidrogen prerăcit
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
heliul este folosit ca un ulaj pentru a deplasa combustibilul și oxidanții în rezervoare de stocare și de a condensa hidrogenul și oxigenul pentru a face combustibil pentru rachete. Acesta este, de asemenea, folosit pentru a curăța de combustibil și oxidant echipamentele de sprijin la sol înainte de lansare și de hidrogen prerăcit lichid în spațiul de vehiculului. De exemplu, rapelul Saturn V utilizat în programul Apollo are nevoie de aproximativ 13 de milioane de metri cubi (370,000 m ) de heliu
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Acestea sunt foarte stilizate și de dimensiuni mici. În mare măsură este vorba de figuri antropomorfe stilizate. Figurinele zoomorfe sunt foarte rare. Ceramica este realizată dintr-un amestec de lut, materii organice, nisip și pietricele. Vasele sunt arse în mediu oxidant la temperaturi de 700-800 grade. Sunt acoperite uneori cu un slip roșu și, în funcție de faza culturii și felul ceramicii, cu pictură realizată cu alb, negru sau roșu. Caracteristic pentru ceramica acestei culturi, pe lângă folosirea materialelor organice drept degresant, mai este
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
de portocale, sfecla, bananele, cartofii și multe alte alimente ca fiind alimente cu un conținut de potasiu optim. Tartratul de potasiu și sodiu, sau sarea Rochell (KNaCHO) este principalul constituent al prafului de copt. Bromura de potasiu (KBr) este un oxidant puternic, folosit ca îmbunătățitor al făinii (E924) pentru a îmbunătăți aluatul și a-i îmbunătăți creșterea; a fost interzis in 1989 ca si consecinta a posibilului sau caracter carcinogen. Bisulfitul de potasiu ( K2(SO) ) este folosit ca un conservant alimentar
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
fabricarea săpunurilor, uleiurilor și în reacțiile de hidroliză a uleiurilor, de exemplu a esterilor și în detergenților industriali. Azotatul de potasiu (salpetrul de India) este obținut din surse naturale precum guano și evaporiți sau fabricat prin procesul Haber, fiind un oxidant utilizat în praful de pușcă sau în îngrășăminte. Cianura de potasiu este folosită în industrie în dizolvarea cuprului și a metalelor prețioase precum aurul și argintul prin formarea complecșilor; aplicațiile acesteia includ mineritul aurului, electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
un absorbant de dioxid de carbon. Este utilizat in sistemele portabile de respirație si la scară largă de submarine și navete spațiale, având un volum mai mic decât al O (g). 4KO + 2CO → 2KCO + 3O Cloratul de potasiu este un oxidant puternic, fiind folosit în fabricarea chibriturilor și în agricultură ca erbicid. Potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția dintre
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
un metal dur, de culoare albă argintie, rezistent la coroziune, în forma nativă fiind ușor de prelucrat. După gradul de oxidare se poate distinge Cr, Cr și Cr, cel mai stabil fiind Cr. Cromații (CrO) respectiv bicromatul sunt folosiți ca oxidanți energici, fiind toxici și cancerigeni. In soluție apoasă acidă se colorează în galben și acceptă ionii de H, dacă se schimbă pH-ul soluției în alcalin soluția devine portocalie. 2CrO + 2H ↔ CrO + HO Cromul este un metal destul de răspândit în
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
deseori în combinație cu fierul) și în mai multe minerale. ul liber este un metal mult folosit în industrie, mai ales ca element de aliere. Ionii de mangan au diverse culori și sunt folosiți în industrie ca pigmenți și ca oxidanți. De asemenea, ionii de mangan (II) apar ca și cofactori pentru o serie de enzime. Unii compuși ai manganului erau cunoscuți încă din preistorie. Au fost descoperite picturi vechi de 17000 de ani realizate cu pigmenți pe bază de bioxid
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
posibile . Dintre acestea, cea mai stabilă este starea +2, majoritatea compușilor cunoscuți ai manganului conținând mangan (II). Deseori, Mn2+ concurează cu Mg2+ în sistemele biologice, în timp ce compușii de mangan în care manganul se află în starea de oxidare +7 sunt oxidanți puternici. În contact cu aerul, manganul formează un strat de oxid protector. Manganul se dizolvă ușor în acid sulfuric diluat. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puțin înainte de exploziile de
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]