678 matches
-
rupse pâsla groasă și neagră de deasupra lor. O lumină albă, galbenă, roșie, albastră, jucăușă îi învălui pe cei doi bătrâni. Se priveau năuciți. Zâmbeau. Bătrâna îi sărută mâna celui de lângă ea, iar el lăsă să se așeze din nou pâcla. În întunericul ce îi cuprinse se vedeau sticlind picături mici de lacrimi sparte. Erau ale Bătrânei, care atingea timid mâna celui de lângă ea. Erau ei, împreună, pe întuneric, pe lumină, lăsând să treacă ziua a patra. Bătrâna mergea pe apă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația de rece; miroase a carne moartă ca după un război. liniștea sinistră coboară peste noapte, prin pâcle de ceață dansează diavolii în cercuri invitându-l pe Faust sasiste la sărbătoarea lor. Este noaptea Valpurgiei și liliecii zboară dezordonați spre o anumită țintă. Pășesc în tunelul timpului ca și cum m-aș întoarce la începuturi când liniștea era spartă de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo și nici n-ar mai vrea să intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânză de fum și de pâclă, din care de-abia scoteau capetele, sfioase și răsfirate vârfuri de pomi desfrunziți, câteva coperișe țuguiate de paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi fost unse de luni de zile. Trebuie să fi trecut de nouă... Ce-mi pasă? Am vreme destulă... Numai Dumnezeu să-mi ajute să..." Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ani. Erau în mașină și veneau toți trei dintr-o vizită. Afară ploua, nu foarte tare, dar erau descărcări electrice, fulgere, cu o frecvență foarte mare. Undeva, în depărtare, pe cer, se distingea un nor în formă liniară. Era o pâclă și un miros în atmosferă pe care nu puteai să le asociezi nici cu fum, nici cu miros de gaz metan, nici cu cauciuc ars. Un miros cu totul necunoscut și ciudat ce apare în zonele epicentrice ale cutremurelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în suflet, asupra
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grijă, în buzunarul da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul sufletului, în semn că așa va face, și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să pot vedea binele și răul!“ Solomon „...Te-am auzit cum hăuleai departe Înfiorând pădurea’nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul sufletului, în semn că așa va face, și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să pot vedea binele și răul!“ Solomon „...Te-am auzit cum hăuleai departe Înfiorând pădurea’nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte. Te-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și Crăiasa Pădurii. Ca-ntr-o horă îi cuprinse pe cei doi bătrâni și pe nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de o putere nemaintâlnită. Trecând Dumnezeu pe acele locuri, nu mică i-a fost mirarea să găsească doar o baltă de sânge. Înduioșat de dorința arzătoare a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
potrivindu-i pentru căpriori, bârne sau cozi de sapă ori de topor. Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea tatălui, cioban din partea Todireștilor. Din marginea pădurii, se zărea, prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica semeață Biserica Sf. Gheorghe, înălțată de marele domn Ștefan, spre stânga era clădirea școlii israelite, în dreapta, după dugheni înghesuite, se zărea Biserica Sf. Dumitru, zidită din porunca feciorului Răreșoaiei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
instincte deviate. Ridic privirea, dar, cum se întîmplă de obicei în orașe, cerul e absent. Există ploi, există soare, există noapte și există zi, dar toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mahon lustruit, iar mobila modernă reflecta lumina ce cădea pe lemnul deschis la culoare în vreo cinci-șase nuanțe. Pe pereți erau agățate reproduceri după tablourile unor artiști contemporani în vogă și covoare cu design modernist: zgârie-nori care se pierdeau în pâclă, copaci înalți într-o pădure sau acoperișurile ascuțite ale unei fabrici nemțești expresioniste. Alături de camera de zi se afla sufrageria, unde era întinsă masa, cu flori proaspete și farfurii lucioase, care răspândeau arome apetisante. — Nu-i rău pentru un salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să aud ceva, dar fiecare gest pe care-l făcea nu era al ei, ci al unei alte femei. Și de fiecare dată când atingea un bărbat din jurul ei, duceam involuntar mâna la revolver. Timpul se scurgea încetișor, într-o pâclă bleumarin și kaki, cu un strop de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
această cameră Întunecoasă de student, unde stau și câte două-trei zile nemișcat; Îmi joacă În memorie imagini disparate din care vreau să reconstitui aerul acela dens al Slatinei, Îmbibat de monștri, de drăcușorii roșii ce coborau În cohorte jucăușe, Îngroșând pâcla amurgului și câte lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui este Învățătoare și chiar i-a fost lui Învățătoare și odată i-a pus un patru la aritmetică și că l-a pus la colț În fața clasei că nu era cuminte și făcea gălăgie. În seara ușor pâcloasă, o pâclă mai subțire decât fumul frunzelor care ard prin curți, tu pleci la „furat” Însoțit de Călin. Plecați În haimanalâc cum spune tatăl lui care a fost căpitan de cavalerie și acum face naveta la Ploiești unde este inginer de construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult un fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet viu pe drum. Nici măcar o pisică. Și iată că femeia s-a oprit dintr-odată Într-un pasaj ce purta urmele unei măreții apuse, semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Între ei, decât, În mod straniu, ca să declare că oricum nu contează. Cu speranța că totul se va limpezi mai târziu, Minnie merge mai departe cu lectura, dar, cu cât se adâncește mai mult În povestire, cu atât se Îngroașă pâcla confuziei ei. După o vreme, cele două personaje primesc nume și pare să se nască posibilitatea ca ele să se Îndrăgostească, dar John Marcher este un individ rece, iar May Bartram o eroină iritant de reținută. Nu se spune nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor și mohorât. Conștiința faptului că, nu demult, același apartament fusese ocupat de Robert Browning nu Îl făcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-o altă plimbare. Am vești, Henry, spuse Du Maurier. Ne mutăm la Londra. — Adică... definitiv? Doamne, Dumnezeule, când? — Cât putem mai curând. Copiii au crescut și New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Trecură printre lonjeroane și grinzi și intrară În Încăperea pe care o văzuseră deja pe monitor. Era enormă, cu tavanul la aproape treizeci de metri. „Încape un bloc cu șase etaje aici“, Își spuse Norman. Privind În sus, văzu o pâclă Întunecată sau un fel de ceață. — Ce-i asta? — Ăla e un nor, spuse Barnes, clătinând din cap. Încăperea asta e atât de mare Încât pare să aibă propriul ei climat. Poate că și plouă câteodată pe aici. Camera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dragoste să-l salveze. Pentru că cei mai mulți, frumos îmbrăcați, decenți, respectînd legile, sînt în adîncuri ca el, cretinul. O operație cerebrală pe care n-o pot efectua îi dezvăluie infirmi. Mintea li se învăluie de negura nesiguranței și ei confundă această pîclă cu raționalul însuși. Se caută unul pe altul și se gripează în forța autonomă, telurică, jubilînd la înfrîngerea spiritului: „-Moarte lui Robinson! Jos! Vezi, bă, degeaba gîndești. Nu ajută la nimic! Trăiască stăpînul nostru. Gata! “ Agresorul. Colegii Doctorului au să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și lan a existat Întotdeauna o legătură subpămînteană. Ministrul cu colivă Înfierează-n versuri emblematice o comisie venită-n control, mai demult, ce susținea pe nedrept că oamenii nu munceau În postul Paștelui, deși oamenii munceau: „Deodată mîndrul soare străpunge pîcla ceții / Și sfinții constatară atunci că n-ar fi post.../ Și-n grabă-și luară zborul speriați de fapta vieții”. Poezia este, Într-adevăr, zdrobitoare, În ciuda lipsei inexplicabile a fiorului produs de batoză În razele dimineții, Însă atragem atenția că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul lui fotografii ale lui Lynn. Lynn, blondă și curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]