1,224 matches
-
Eu ascultăm, dar gândul îmi era la român. Mâncarăm că de obicei rădacinoase date pe râzătoare și apoi m-am retras în camera mea. Priveam pe fereastră și mă întrebam ce fac oamenii la acea oră în camerele în care pâlpâia lumină albastră-siderală a televizoarelor. M-am întins în pat și am adormit într-un târziu frământat de desfășurarea narațiunii pe care urma că a doua zi să o scriu. Țină intra tiptil în cameră, mă săruta pe frunte și stinse
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
după „acasă”, în căutarea Luminii transcedentale...Încă de la naștere purtăm în noi o Lumină care ne călăuzește. Lumina ne arată Calea pe care am uitat-o la naștere. Fiecare trebuie să-și descopere originea sa divină. Când Lumina abia mai pâlpâie... din prea multă tristețe sau necredință ...este nevoie de cineva sau ceva care s-o reaprindă. Poate fi o iubire, un cântec, o melodie, un apus de soare...poate fi tot ceea ce ne încarcă de energie. Ne furișăm printre anotimpuri
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
înduioșătoare și te strânge pentru o clipă cu un ocean de dăruire copleșitoare. Te pierzi în el, se pierde în tine, dar nu spui, de ce ai spune ... te îmbrățișezi cu nisipurile mișcătoare, cu văile ascunse în adâncimi și dealurile neexplorate, pâlpâind, te cuprinde cu ardoarea degetelor înfometate după grâu, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul vostru, descoperă de ce sunteți, de ce faceți, de ce șovăiți, de ce reușiți, de ce vă bucurați, de ce pășiți în direcții greșite, neștiind sau cu bună știință? Dragostea
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
tir C-o pasăre împăiată în poem Nebunul satului iar a sărit gardul paradisului pierdut Proaspăt ars un neon este înlocuit de corbul lui E.A.Poe Deși nimeni nu sesizează diferen ța Strada e gata să-și ia zborul Corbul pâlpâie vesel din aripi Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: VESELĂ EREZIE MORTUARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VESELĂ EREZIE MORTUARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357486_a_358815]
-
cu cei de la spital... - Nu, doamnă. Îmi pare rău. Nu am luat legătura cu nimeni. Sunt aici, de aseară, de când am adus-o. Vocea puternică a profesorului Popescu scăzu dintr-o dată în intensitate, se topi precum o lumânare, ce doar pâlpâie, aproape să se stingă. Emanuela simți că trebuie să tacă, doar să asculte. Și ascultă. Ascultă cu răbdare acel om puternic, transformat de o lovitură a sorții într-un om sensibil, blând, timid pe alocuri, cu voce joasă, caldă, ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
magice, cu care voia să descifreze metoda de pătrundere în nivelele de comunicare vitale ale respirației. De aceea, cînd obsedatul ăla sexual, Caiafa, i-a luat locul în pat, Ignațio a suspinat liniștit deodată, pentru că un dram de conștiință mai pîlpîia în el, asemenea unui muc de lumînare, și se bucurase chiar că femeia aia, care fusese a lui, avea iar bărbat și tată la copii, ușurîndu-i lui viața și mai ales studiile, cărora li se dedica în fiecare clipă, conștient
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
mama, îi sărută mâna, mulțumindu-i pentru laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba două, sărută lutul-mormânt... Două lumânări pâlpâie timid în îmbrățișarea brizei ... Ploaia, atinge obraz, purifică trup... Părinții-mi zâmbesc: „Hai, du-te copile, cărarea ți-e lungă, noi suntem bine, din nou împreună...” Tăcerile plâng pe aleea dintre morminte... Referință Bibliografică: Tăcerile plâng... / Elena Păduraru : Confluențe Literare
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
umbră celui ce a fost, Aș vrea să se întâmple astăzi toate cu un rost Pentru că cel de-al doilea gând să fie mai ușor. Aș vrea să se întâmple să te pot avea cu mine În vatra focul mai pâlpâie încă neânvins și poate, Nu voi fi eu aceea care să am cărările închise toate, Fără putință de a reveni iar la trecut, numai cu tine. Tu ești doar umbră visului pierdut și risipit de mult Iar din furtunile ce-
TU ESTI DOAR UMBRA! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358486_a_359815]
-
armura ce cade de la un vers la altul: înaintarea prin poem surprinde printr-o logică a îndrăznelii de a continua firul poveștii: destinația este una de cuvinte: inima n-a ars de tot, ciobul ei - materie stranie, în contextul dat - pâlpâie - acțiune proprie focului, casa trupului e înghețată, metafora fumegă în înalt, spre jertfirea pe cruce, de care poeta nu va scăpa vreodată. Împăcarea aduce cu sine căldura unui adăpost, dar nu deplin, pentru că trupul e „coborâtor din naltul” - frumos oximoron
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
nr. 344 din 10 decembrie 2011. Te pierzi în mine, mi-ar plăcea să cred, dar nu ... mă pierd în tine, dar nu spun, de ce aș spune ... te îmbrățișez cu nisipurile mișcătoare, cu văile ascunse în adâncimi și dealurile neexplorate, pâlpâind te cuprind cu ardoarea degetelor înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
poeziile mele preferate. Citește mai mult Te pierzi în mine, mi-ar plăcea să cred, dar nu ... mă pierd în tine, dar nu spun, de ce aș spune ... te îmbrățișez cu nisipurile mișcătoare, cu văile ascunse în adâncimi și dealurile neexplorate, pâlpâind te cuprind cu ardoarea degetelor înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință?Sunt o fântână adâncă, ascunsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
stingă focul, pentru că fierbe aiurea! Nelu a pus oala pe foc să mănânce, cică... Crede că Nelu e afară, dar... Stupoare, groază și stele!... Multe stele sclipesc pe cerul nopții! Nu, nu sunt stele. Sunt artificii! Aprinse, roșii, galbene, portocalii. Pâlpâie în culori incandescent-schimbătoare. Capul, e o văpaie! Ah! Ochii! Ochii, sunt o flacără mistuitoare... Arsura se întinde spre nas, gură, dinți, gât. Îi arde toată fața. Artificiile jeruiesc undeva înăuntru ei... Nu știe unde. Pe acolo prin cap... Sau în
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
moale în voia impulsurilor deja de necontrolat. Era prea excitată, prea pornită pe drumul fără de întoarcere al viciului. Atmosfera devenise încinsă și aceasta nu datorită căldurii degajate de șemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate, deasupra cărora pâlpâiau limbi de foc roșietice, ci din cauza trăirilor intense dintre cei doi. Pendulul din perete bătu ora douăzeci și trei, jarul și flacările din șemineu creau imaginea unei scene din Danté, în care doi diavoli își satisfac poftele trupești încolăciți între
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
singurătății” - este un poem tulburător, încărcat de substanță, de sensuri vădite sau ascunse. Se remarcă și aici, tema făcliei, a luminii izvorâte din adâncul de sine: „În viața poetului / Nu vine niciun porumbel, / Nici o ramură de măslin. / Doar o făclie / Pâlpâie / Doamne, ce ploaie!” Motivul Soarelui personificat este evident în poemul „Picior de plai”: „Soarele își saltă un ochi (și se pierde) / În porumbul de la marginea satului./ Soarele se ridică indiscret într-un cot, / În câmp soarele mângâie boabele de struguri
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
toridă - atârnată de un lanț apa-n fântână Locul II - Dan Norea umbra căpiței - la amiază se-odihnesc două seceri Locul III - Virginia Popescu noapte senină - umbre sub tei în floare iscoadă luna Locul III - Valeria Tamaș șanțul prăfuit - piciorul-cocoșului pâlpâie-n amurg Mențiune - Henriette Berge Amurg de toamnă - o pată de rugină printre zorele Mențiune - Victoria Chitoveanu O fulguială acoperind poteca - croncănit de ciori Etapa 68 - 9 III 2009 Locul I - Virginia Popescu amiază pe câmp - în depărtare un cal
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
cenușa ce rămâne reprezintă amintirile... (Octavian Paler) Închide-mi cuvintele în pumnii tăi mici și pune de pază sufletul tău. Există undeva întrebări, iar răspunsurile sunt închise într-o cutie de aramă. Și... Doamne, cât mă doare sufletul și cum pâlpâie... ca o lumânare! Vreau să deschizi cutia și să arunci de acolo cioburile trupului meu. Răspunsuri există undeva, iar lacrimile mele vor fi acoperite de cenușa sufletului. Craiova Aprilie 1997 Referință Bibliografică: Cenușa sufletului de Georgeta NEDELCU / Georgeta Nedelcu : Confluențe
CENUŞA SUFLETULUI DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360753_a_362082]
-
S-a inoptat deja.Imi amintesc că era o lumânare pe masuta.Dandu-se jos din pat,Karon își simțea capul de parcă ar fi plesnit și dureri în tot corpul.Tinandu se de cap,lua fericită lumânarea care încă mai pâlpâia încet și încerca să găsească usa.Insa umbră unui copac ce părea că o ghiara o făcu să scape sursă de lumină ,care se rostogolii pe sub pat.” E doar o creanga.Nu ai de ce să te temi”,se încuraja singură
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
sângerări și spin se face tocmai unde-s nori mai groși! ...va fi o noapte preatainică - și-o stea sub care crunți dușmani - frați s-or îmbrățișa! LA OSPĂȚUL MÂNTUIRII îngeri și-a trezit pe ramuri cerești lamuri Sfântul Zarzăr! pâlpâie lumini de raiuri zeiești graiuri în Grădină! păsări mii se așezară se-nchinară pe-al Lui Umăr! din toți porii-asudă Lumea Vin de Floare Sărbătoare! vin serafii toți în iureș vestesc gureș Mântuire! El zâmbește peste creste și din rane
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală-te că e timpul să te duci cu vacile la păscut!- a venit mama peste mine și mi-a dat la o parte colțul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2010-04-18 | | Lacrimi fierbinți În mijlocul oceanului un vas de croazieră își lăsa amprenta... Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
mai știe. Ruinată părere, răsfăț de cuvinte, cu mâlul te joci de acum înainte. Albiră trupuri prea arse de soare, caimacul îți pare o umbră ce doare. Mustăți alungite pictezi printre aștri, mai scoate o coală și scrie poeme, nu pâlpâie ochiul ascuns după ziduri, ci șoaptele scot balcanice cânturi. Dragostea nu e măreață? Ea te coboară? Cuprinde îndoiala înțeleaptă. Veghezi minutarul. A morții fruntea-i toată, tu ești uitătorul iubirii ce m-apasă. Sărutul plin, acordul hialin, mă face, te
A MORŢII FRUNTEA-I TOATĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340434_a_341763]
-
cutie spuneau tot ceea ce își dorise, odată, un copil crescut într-un centru parental să audă. Un fost SOS, pierdut demult într-o mare de oameni, se întorcea peste ani într-o mare de cutii sub forma unui semnal care pâlpâie a speranță. Pentru altcineva, pentru un alt suflet rătăcind pe lume, în căutarea unei insule de omenie. Este doar una dintre zecile de mii de cutii care au trecut pe la Valentin Vesa în drum spre casele unor copii necăjiți. El
ShoeBox. Cum poți schimba o viață cu ajutorul unei cutii () [Corola-blog/BlogPost/338304_a_339633]
-
Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva într-un colț, în penumbră, pe un scaun ți-am zărit mănușile albe și pălăria. În alb și negru este viața uneori. M-am uitat prin toate ungherele camerei. Tu nu erai ! O candelă pâlpâie pe masă. O bătaie scurtă în geam m-a făcut să tresar. O ramură chinuită de furtună a izbit în sticlă. Se așterne întunericul, frigul pătrunde nemilos. Tu nu ești! Lumini și umbre se joacă pe pereți. Saxofonul tânguie un
UNDE EŞTI? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340753_a_342082]
-
se uita-n oglindă/ să-și vadă sufletul” (p. 113); „Pământ ești/ chiar dacă sentimentele/ au inima spânzurată-n biserici” (p.116). Ultima pereche de confesiuni reprezintă un omagiu de suflet închinat memoriei părinților: „Tata, ostenit de muzica/ plesnită a ninsorii,/ pâlpâia în ograda gândului”; „Mama se furișase pe cruce./ Venise vremea să mă nasc” (p. 118). Așadar, confesiunile sale, adevărate candori ale inimii și grații ale spiritului, relevă o personalitate sensibilă, de o înaltă demnitate și ținută morală. De fapt, întreaga
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]