1,267 matches
-
La sfârșit, Ruby agăță pe perete niște fotografii alb-negru cu copii ai străzii din Guatemala — Pentru a aduce aminte tuturor de ce are loc evenimentul ăsta, spuse ea. Erau pe picior de plecare când Craig observă că niște luminițe Începuseră să pâlpâie. Cât timp se duse el să le repare, femeile stăteau de vorbă. Nu mai știi nimic de Sam, nu? Întrebă Fi. Ruby dădu din cap că nu. —De fiecare dată când sună telefonul, mă aștept să fie chiar el care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
disciplina respectivă, care le provoacă repulsie și teamă. În învățare, un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite. MOBILURILE ÎNVĂȚĂRII Era iarnă. O lampă de cinci focuri cu petrol, cu sticla afumată, pâlpâia gata, gata să-și dea duhul. În încăperea joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie, prâslea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
grozave. Trebuie numai să aștepți, până când lumea își aruncă năvodul, dar năvoadele cu noroc ale Universului trebuie să le poți recunoaște cu omenescul creier. JÜRGEN: Foarte corect, norocul e o chestie de recunoaștere și recunoașterea este consecința apusului sângeriu care pâlpâie peste sufletul creierului omenesc. Un om adevărat trebuie totuși să fie în permanență cu atenția trează contra celorlalți oamenii. Că ești silit de realitatea vieții să fii corect de jur împrejurul lumii. Trebuie să crezi numai ceea ce-i cel mai bine despre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
baba că nu măntorc singur acasă... Oftând cu plăcere, de Marenne se opri la porți. Apoi împreună cu soțiile sale intră în gospodăria șătrarului într-o larmă întărâtată de câini. În casa cea mare ardeau lu mânări. În casa cea mică pâlpâia focul în vatră. În pragul acest ei din urmă încăperi, gospodina își aștepta domnul și oas peții, p otrivindu-și cu grabă părul cărunt sub o broboadă neagră d e mătasă . - Avramie! Strigă șătrarul descălecând și lăsând calul să se ducă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se întrupa în chip de om. Noi știm că, până la plinirea vremii, lumea nu l-a cunoscut din cauza păcatului, care a întunecat chipul lui Dumnezeu în om, fără să-l distrugă. Cu alte cuvinte în rațiunea umană a continuat să pâlpâie o lumină de înțelegere fie și numai dibuită, a înțelepciunii divine, ghicită dincolo de aparențele făpturilor. Prezența lui Dumnezeu în lume, prezență de imensitate, cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ele pot fi universalizate, că ele sunt valabile în egală măsură pentru mine și pentru semenii mei, nu este o invenție a filosofilor, ci o intuiție prezentă și activă în rațiunea morală comună. Este rațiunea care rămâne vie, chiar dacă abia pâlpâie, și în acele momente ale istoriei care stau sub semnul imenselor suferințe provocate de oameni altor oameni. Fără stavilele pe care le pune exercițiul rațiunii morale sănătoase agresivității ațâțate de credințe și ideologii care îi denunță drept dușmani de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sărbători au ceva aparte la Tansa. Rămân unicate obiceiurile de iarnă: jocul în drum, steaua, colindele, “Haiducii”, “Jianul”, capra, ursul, madamele, banta mascaților acompaniată de vestita fanfară de la “Zece Prăjini” Bucuria revenirii “acasă” n-o poate stinge nimeni, căci ea pâlpâie permanent în sufletul meu și nu- și va pierde niciodată lumina. TANSA este bogăția neajunsurilor copilăriei mele, este sărbătoare, este firul ce ne leagă, este locul care astupă rănile, este casa inimii iluminată de prezența lui Iisus. Inimă de mamă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la textele utilizate de Eliade, ci la altele, al căror ecou cred că l-ar fi surprins. Ele se aflau oricum În afara interesului lui teoretic pentru coincidența perfectă Între „participarea” la o ordine transcendentă celei mundane, față de care Încă mai pâlpâie solidaritatea intrinsecă cu un univers convingător depășit. Textele budiste, cu enormă relevanță pentru Înțelegerea istoriei medievale a budismului (concilii, schisme, școli și secte), care documentează spațiul dintre realizare (Într-un sens aici generic) și moarte sunt tratatele lui Vasumitra, Bhavya
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
relație de simultaneitate cu momentul desfășurării procesului de comunicare. Simultaneitatea este relativă; depinde, pe de o parte, de caracteristicile relației timp-aspect, pe de alta, de conținutul lexical concret al verbului: „Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, / Iară eu pe gânduri cad.” (M. Eminescu) Prezentând acțiunea verbală ca desfășurându-se în momentul vorbirii, prezentul absolut este în primul rând un timp durativ și imperfectiv; acțiunea este văzută în desfășurare prezentă,fără precizări referitoare la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de mâl. Pământul se desface și din el ies aburi și sedimente vulcanice. 13 Platon, Complete Works, Easton Press, 2001 14 Capitol 22, Cartea morților: Vin. Fac ceea ce inima mea dorea să facă în ziua focului, dacă sting flăcările de îndată ce pâlpâie. 15 Ce să mai spunem dacă și Marco Polo cu trei secole înainte îi desenase conturul pacific. 16 Oameni religioși prin excelență, francmasonii erau creștini aparținând bisericii catolice, după 1717 erau protestanți și catolici, iar în prezent frăția cuprinde și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Literară - culturală”, iar de la numărul 10/1926 în „Revistă literară - artistică - culturală”. Rubrici permanente: „Însemnări”, „Recenzii”, „Cronica Bistriței”. Articolul-program Pornim și noi... vine să sprijine ideea activismului cultural de tip regional; publicația dorește să fie „una din acele lumini care pâlpâie într-un colț al României întregite” și „va fi pur culturală”. În seria transilvană orientarea publicației este tradiționalistă, în descendența liniei Ioan Slavici - Ion Agârbiceanu. Astfel, primului i se republică un fragment din romanul Spiru Călin, alături de un necrolog încărcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290710_a_292039]
-
exemplu. El tocmai dăduse un interviu într-o revistă străină despre aplecările sexuale ale contracandidatului lui Băsescu, Mircea Geoană. Nu că mi-ar fi plăcut de Geoană dar limbajul și atitudinea folosite de distinsul intelectual mi- au aprins beculețul care pâlpâia în legătură cu intelectualii care susțin întotdeauna pe cei de la putere pentru avantaje materiale (am vorbit deja despre Sadoveanu și Iorgu Iordan). “Intr-una din zilele dinainte de 1989, d-na rector al I.P. Iași și membră a Marii Adunări Naționale, Cameluța
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Ziua Muncii, nu se poate să nu simțim ironia amară a poemului. Ce ne ajută să lăsăm În urmă si pielea uscîndu-se la soare, imaginea la care ne trimisese textul haiku-ului? Faptul că seminficația a trei dintre cuvinte filează, pîlpîie nesigur și ne stimulează să căutăm și alte posibile aluzii, să găsim și alte legături Între ele. Ziua muncii poate fi și sărbătoarea muncii dar și ziua de muncă obsesiv repetată. Uscarea virează pe nesimțite dinspre neutralitatea zvîntării și a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă înaltă, cu canaturi. Lîngă peretele celălalt într-o firidă semicirculară [...] focul pîlpîia în sobă284. În ciuda situației narative auctoriale, poate fi observată aici o anumită tendință către perspectivizare: se pare că naratorul se transpune în cadrul descris. Astfel cititorul poate, la rîndul său, să se orienteze în salonul familiei Buddenbrook. Cu ajutorul acestui fragment Hamburger
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesta. Toți cititorii mei își vor fi dat cu siguranță seama de schimbarea suferită de conducătorii democrat-creștini: în câteva luni, ei au devenit niște măști funebre. Este adevărat, continuă să afișeze zâmbete radioase, de o sinceritate incredibilă. În ochii lor pâlpâie o lumină adevărată, de bună dispoziție, când nu este vorba despre o lumină ce arată istețime și viclenie. Asta pare să le placă alegătorilor, la fel ca și fericirea deplină. Mai mult, conducătorii noștri își continuă imperturbabili poliloghiile de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
gustul lor pentru ireal și imposibil, pentru fabulosul grotesc și absurd. „Suav anapoda”, el intuiește că „Ninive a fost un cal/ introdus în iapa Eufrat”, că „oarecarele Assardahon a căzut sub potcoavele calului Vavilon”, descoperă că „în burtă la miazănoaptele/ pâlpâie o creangă de sud”. Piesa titulară a volumului Suav anapoda (1969) e un scenariu de o absurditate delicioasă. În fiecare noapte - relatează autorul - în odaia lui intră un vânător, însoțit de un cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
sărbători au ceva aparte la Tansa. Rămân unicate obiceiurile de iarnă: jocul în drum, steaua, colindele, “Haiducii”, “Jianul”, capra, ursul, madamele, banta mascaților acompaniată de vestita fanfară de la “Zece Prăjini” Bucuria revenirii “acasă” n-o poate stinge nimeni, căci ea pâlpâie permanent în sufletul meu și nu- și va pierde niciodată lumina. TANSA este bogăția neajunsurilor copilăriei mele, este sărbătoare, este firul ce ne leagă, este locul care astupă rănile, este casa inimii iluminată de prezența lui Iisus. Inimă de mamă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în zările îndepărtate ale Karagandei. Oricât vom căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu inima și sufletul. În clarobscurul tainic, putea fi descoperită flacăra ultimei liturghii care mai pâlpâia. Liniștea nu ținuse prea mult căci pufnete de râs și șușoteli se strecurau printre învățăceii șăgalnici. La semnul lui Vasilică, toți copiii se ridicară deodată de pe bancă. Iliuță se prăbuși ca un bleg în hohotele celorlalți năzdrăvani. Și sfinții din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Această strâmbătate a durat prea mult, iar împotriva ei s-au ridicat, peste veacuri, Horia, Cloșca și Crișan. Dar suflul niciunei dușmănii nu a avut puterea să stingă flacăra lumânării din candela ortodoxă aprinsă de strămoșii noștri în Ardeal. A pâlpâit în continuare datorită curajului și strălucirii unor mireni, dar mai ales a unor duhovnici care au făgăduit credință neamului. Au întins o mână zdravănă de ajutor poporului care se opintea. Așa a fost cazul lui Andrei Șaguna, un aromân care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ARC PESTE TIMP 1968 2013 Colonel dr. Cezar COBUZ Locotenent colonel Cătălin ȚÂRU Cititorul va surprinde în această lucrare fapte ale istoriei scrise sau nescrise, o întâlnire cu trecutul care pâlpâie ca o lumină așezată la intrarea viitorului. Te vei întâlni cititorule cu fapte și oameni pe care i-ai cunoscut, sau pe care-i cunoști. Dorim ca simpla punere în temă a acestor pagini să trezească interesul cititorului mai puțin
Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând deasupră-le ceața ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă tura intimă a lumii Crailor..., a personajelor, a orașului, a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ucidă prin surprindere în timpul nopții, când voi fi adormit. O asemenea încercare găsește cu cale să facă, pentru a afla adevărul. Socotind că numai atât nu ar fi de ajuns, înjunghie un ostatic din neamul moloșilor ale cărui membre încă pâlpâind de viață parte le fierbe, parte le frige pe jeratic. Apoi mi le servește la masă. Eu, cu focul răzbunător al trăsnetului, prăbușesc atunci casa peste penații demni de un asemenea stăpân. El, îngrozit, fuge și încearcă zadarnic să vorbească
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]