1,854 matches
-
Acasa > Poeme > Emotie > A VENIT TOAMNA... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-i cu toamna? Ce-i cu tine, toamnă blândă? Mergi încet și ești plăpândă... Deși norii stau la pândă, Tot căldura ne inundă. Luminoasă, surâzândă, Chiar și ziua ți-e scăzândă, Dar nu pari deloc flămândă Nici de ploaie picurândă... Porți cu tine vreo osândă? Îți e teamă să te vândă Timpul care stă la pândă Să îți fure
A VENIT TOAMNA... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384388_a_385717]
-
norii stau la pândă, Tot căldura ne inundă. Luminoasă, surâzândă, Chiar și ziua ți-e scăzândă, Dar nu pari deloc flămândă Nici de ploaie picurândă... Porți cu tine vreo osândă? Îți e teamă să te vândă Timpul care stă la pândă Să îți fure vreo izbândă? Vara este muribundă, Deși fructe-n pomi abundă. Nici nu-ncearcă să le-ascundă, Ci, din contra, e fecundă! Te vreau toamnă fremătândă, Agresivă, fluturândă Și în luptă furibundă, Nu slabă și lăcrimândă! Așa toamnă
A VENIT TOAMNA... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384388_a_385717]
-
vrei Să mai rămâi pe puntea unei arce Pe care-am desenat-o sub un tei, Ca vara-n părul nostru să se joace. De-ai ști că-n mine-i toamnă și-i târziu Și lacrima-i deja la pândă-n ploaie, Te-ai agăța de cerul străveziu Lumina s-o reverși în noi, șiroaie. Eu nu mai știu să mă întorc din drum, Și nici nu aș putea într-o aripă; Rămân în lumea mea și doar postum Aș
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
văzut crescând cu ochii mei În cuibul de sub streașina însorită, Acum sunt gata pentru zbor toți trei Și parc' așteaptă clipa fericită. Jos pe pământ pisica cea flămândă Tot miaună o strofă din folclor, În jur aceleași vrăbii stau la pândă Să-și mute ciripitu'n locul lor.. . Privindu-i mă întreb cu înfrigurare Și caut printre oameni un răspuns, Cine le spune și ne spune oare, Sunt aripile voastre îndeajuns?! I-am văzut crescând sub ochii mei, Acolo-n cuibul
PUII DE RÂNDUNICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384485_a_385814]
-
strop, o rază de iubire, Oftez prelung, nu am aflat Decât dezamăgire. Doar rânjete difuze Minciuni, dezmăț, trufie, O răutate cruntă Domnește-n agonie. Mă-nvalui în lumina Ce pâlpâie plăpândă Ferindu-mă de demonul Ce stă de mult la pândă Și-n veșnicul abis Ființa să-mi cuprindă. Referință Bibliografică: Trăire / Eugen Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRĂIRE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384530_a_385859]
-
Mizere putregaiuri din rădăcini de vertebrate Ostenite-n lupte crunte pe metereze de cenușă Ancorate-n lanțuri hâde din galere scufundate Sunt uitate-n băi de sânge scoase radical pe tușă. Vreasc în suflete murdare de ucigătoare fițe Stă la pândă pe la colțuri și firide adumbrite Pline de matroane mâțe, pești golași și chiar fetițe Fețe hâde nămolite în curvisme golănite. E o junglă repudiată de eonice ființe - zei parșivi Ce din eternitate trag hulpavi, mitici și masoni În astralul cel
O GALACTICĂ APOCALIPSĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383957_a_385286]
-
Să te îmbraci împăcată cu ele Și eu până-n zori să te scriu... Știu că ți-e dor să auzi cum coboară Liniștea mea peste tine flămândă, Sufletul tău e ca o vioară, Arcușul mi-e gândul ce stă la pândă. Ce dulce-i cântecul uitat între coarde! Poezia mea sfântă, precum o mireasă, Știu că ți-e dor și Dorul te arde, Durerea aceasta e atât de frumoasă! Pipăie-mi gândul, nu-i așa că sunt viu? Simt mâna ta cum
ȘTIU CĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384013_a_385342]
-
după gânduri... Se împart artiștii plastici, Scriitorii între ei, Pe pământ dintotdeauna Sunt creștini, dar și atei. Dezbinările acestea Le înțeleg, dar și mă dor, Unii critică ce alții Făptuiesc cu mintea lor! Acolo unde-i lumină, Stă întunericul la pândă, Gura care e sătulă, N-o crede pe cea flămândă; Știu că lumea e împărțită Și așa va fi mereu Pîn' la capătul vederii, Între drac și Dumnezeu... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Știu că lumea e împărțită... / Nicolae Nicoară Horia
ȘTIU CĂ LUMEA E ÎMPĂRȚITĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384045_a_385374]
-
Am făcut un flaut din sufletul meu, să plângă, să spere, dar de-a ta tăcere nu-l aud nici eu! Lângă amintire am făcut popas, să văd din iubire ce a mai rămas, dacă sub osândă este tot la pândă dorul fără glas. Am pierdut norocul pe-al uitării drum și-n inimă focul este scrum și fum, dar iubirea veche și-a găsit pereche dragostea de-acum. Cerbii deznădejdii din copite bat, scormonind primejdii de ne-nlăturat, când, din munți
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
mână de lut Acces vei avea la întreg Universul Și la tot ce-i în mine, sublim, neștiut... Zidește-mă-n tine, să nu te mai saturi Adict să devii, să nu cauți scăpare, Nici chiar de-i moartea la pândă, prin paturi, Să ne curme uimirea fără-ndurare... Noi știm că iubirea ce-acum se aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
decăzându-le, fără să vrea, până la treapta, joasă, a grandilocvenței. În felul acesta, boala vanității se întinde ca o pecingine agresivă, nedorită. Curg ademenitor versuri precum: ,,Culorile se sting, pierdutul crește,/ Mă rog de tine, sorții vitregescu-l!/ Voi sta la pândă, Moartea putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât eu voi fi, și nimeni n-o să știe,/ Tu vei trăi, eternă Poesie!”. Ultimele două versuri citate demonstrează că, fie și involuntar, păcatul trufiei poate fi atins și poate fi clamat
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
un nou atac terorist palestinian a avut loc și opt tineri și-au pierdut viața. Acolo însă, în acel mic restaurant arab era o lume între paranteze. Sharon veghea cu aerul său de Crist la integritatea lor. Un visător la pândă să vadă pentru câteva clipe măcar, mirosul unei păsări măiestre. Adrian ONICESCU Ultima oră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
E alertă în toată țara! Românii RĂMÂN FĂRĂ BANI după ce fac asta. Sunați imediat poliția dacă vi se întâmplă așa cevaMaria Pândele 28 Martie, 2016 E alertă în toată țara! Românii RĂMÂN FĂRĂ BANI după ce fac asta. Sunați imediat poliția dacă vi se întâmplă așa ceva2016-03-28T19:23:25+00:00 Economic No Comment 9141 0 0 bancomat Tot mai mulți români se
E alertă în toată țara! Românii RĂMÂN FĂRĂ BANI după ce fac asta. Sunați imediat poliția dacă vi se întâmplă așa ceva [Corola-blog/BlogPost/93482_a_94774]
-
STAȚIUNEA roman Când se apropie un dezastru, oamenii devin nervoși. Magistratul este calm. Deloc incomodat de garda de corp, mereu cu ochii pe el și pe dușmanii „Republicii”, încă liberi și mereu la pândă. Monarhul a îmbătrânit și nu are urmași; ca un preludiu la ceea ce, probabil, se va întâmpla în toată țara, un funcționar dintro instituție aflată pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dar Doctorul visează o trepanație. Habar nu are de chirurgia craniană, dar vrea să se uite înăuntru. Precis, pe unul din lobii frontali, Romancierul are un brotăcel; i-a intrat pe nas în timp ce dormea în boscheții din preajma Domeniului, între două pânde. „Trebuie să-l scoatem, bătrâne; s-a făcut mare, de-aia te doare capul!” Nici Doctorul nu e zdravăn. Magnetismul pacienților. Magistratul nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fără ca măcar să-și miște aripile, lăsându-se purtați de curenții de aer, ca și cum pentru ei, în acel moment, pământul ar fi devenit un loc prea călduros ca să poată risca să coboare pe suprafața lui. „Când vulturul mănâncă, beduinul stă la pândă. Când vulturul zboară, beduinul se odihnește.“ Pentru tuaregii din inima Saharei, vulturii erau un fel de termometru viu ce indica cu deosebită precizie când temperatura de la suprafața pământului depășea limitele suportabile, iar oamenii trebuiau să stea absolut nemișcați la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
schizofrenia se moștenește. Doctorii m-au asigurat că nu există motive de Îngrijorare. Sună. N-are decît. Nu sînt acasă. Iar. Nu mă mișc. Încremenesc În fotoliu. Îmi țin respirația. Să nu mă simtă. Sună Încă o dată. Așteaptă. Eu la pîndă. Ea la pîndă. Sună din nou. Mult, continuu. Îmi astup urechile cu palmele. Pauză lungă. M-aș duce tiptil pînă la ușă să văd dacă a plecat. Nu Îndrăznesc. Dacă mă simte. Deodată trei semnale scurte unul după altul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Doctorii m-au asigurat că nu există motive de Îngrijorare. Sună. N-are decît. Nu sînt acasă. Iar. Nu mă mișc. Încremenesc În fotoliu. Îmi țin respirația. Să nu mă simtă. Sună Încă o dată. Așteaptă. Eu la pîndă. Ea la pîndă. Sună din nou. Mult, continuu. Îmi astup urechile cu palmele. Pauză lungă. M-aș duce tiptil pînă la ușă să văd dacă a plecat. Nu Îndrăznesc. Dacă mă simte. Deodată trei semnale scurte unul după altul. Asta e mama. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a noastră, spun ei, de parcă tristețea ar fi un produs exclusiv social. Există atîția factori extrapolitici și extrasociali care ne justifică tristețea. GÎdește-te numai la faptul că știm că sîntem muritori. Uite-te aici, În jurul tău, nu te cutremuri de pînda bătrîneții, de sfîrșitul tuturor lucrurilor, de neputința de a reface din memorie un chip pe care l-ai iubit cîndva; cîte feluri de tristețe, tristețea adolescentului, tristețea femeii de patruzeci de ani, tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului sau mutarea pionului pe terenul advers Într-o pîndă exactă și neîntreruptă? Urmăriri În cer, urmăriri În subteranele mele ecouri și atenția mereu sustrasă ca atunci cînd te găsești singur Într-o cameră secretă. Parcă exiști În toate locurile și totuși atît de departe de urma În care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lansă brusc într-o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu la pândă și luciditatea cosmică, imposibil de adormit, a lui Cioran -, în încercarea de a-i fura pula. Lucru care, stupoare, poate datorită planului foarte bine gândit, lui Luca îi reuși, astfel că la numai câteva secunde după explozia aceea de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
podea, într-un hohot de râs cutremurător, cum mie cel puțin nu cred că-mi mai fusese dat să trăiesc vreodată. Râdeam atât de tare și de mult, încât am simțit destul de clar, avertizat de conștiința-mi veșnic aflată la pândă, faptul că voi muri în foarte scurtă vreme dacă voi continua să mă veselesc atât de puternic. Ca pe un teribil paradox al condiției noastre, atât eu cât și Maro am remarcat pe propria noastră piele, asfixiindu-ne de râs, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dar tocmai nevoia de a cuceri iubirea Soniei, tocmai faptul acesta îmi spunea că am terminat-o cu Sonia. Poate că, într-adevăr, atunci când faci curte nu poți să nu minți. Poate că tocmai atunci te încearcă un sentiment de pândă dușmănoasă pe care trebuie să-l îndulcești. Este ceea ce simțeam eu cu maximă acuitate și, de aceea, o jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la pândă aproape de muntele de aur al lui Negru, așteptând ca planul lor să prindă viață. Văzură carul tras de boi ce transporta butoiul cu palincă spre casele uriașului cel bogat și se pregătiră să năvălească peste el, imediat ce acesta avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]