1,838 matches
-
jale! Ce dragă îmi ești, ca lumina sub pleoape! Lumina în care ochii mei învățară, Ferice de cel ce te are aproape, Ferice de cel ce te știe de țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec, Nu mai am răbdare, geme cel bătrân, Nu mai au răbdare notele din cântec, Iarba de pe câmpuri ce visează fân... Nu mai am răbdare, peste tot aud, În tramvai, pe stradă, la spital, în gară, Adevărul vieții e atât de
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
de suferință din cauza orgoliului care definește umanul oricât de stins ar fi el manifestat și cel spiritual, verticala acelei cruci pe care o purtăm vrând nevrând evoluând sau involuând, crescând scăzând mereu spre a ne întoarce în poziția fetusului din pântecul pământului din care am venit după un îndelung praznic pe trupul lui? Mă simt de fapt ca o corabie sau mai degrabă ca un rest de rădăcină într-o imagine rătăcită între a fi și a stagna în poala timpului
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
goană să se-adune / Și către el privirile-și țintesc - / Un codru nesfârșit de coarne brune / În care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. / Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună ... Nu a scris „mama a zis”, ci „mama și-a
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
nu ai nici o putere... Că toate curg după o rânduială: În oase-i sănătate, și-n inimă... e boală. Pe linii paralele să meargă astea două Nu pot; că uneia - vieții - chiar dacă-i tot plouă, Firul tors și tras din pântecul de mamă Se rupe. Apa din piatră curge; e pentru toți o mană! Și ea tot șlefuiește în albia-i prundișul... Pe când apa din mine filtrează învelișul Și, cu timpul ajung să fiu asanat, Iar, în final, ca toți, îmi
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
de întâmplări înregistrate de scrisuri arhivate, ci viață producătoare de civilizație autentică. Istoria, alături de limbă, credință, cântec, onomastică și toponimie este temeiul conștiinței identității de sine a unei națiuni. Spațiul în care aceste repere de identitate se manifestă este asemenea pântecului fertil unde se adăpostește tainica naștere a popoarelor. Nașterea poporului român nu a fost rodul unei combinații «in vitro» după alchimii romane, și nici nu s-a făcut după vre-o rețetă de cocteiluri migratoare, după cum încearcă să ne învețe
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
bun practician. Se zice că în mâna lui... orice lucru se transformă în... aur". *** 3. "AZI L-AM VĂZUT ÎNĂLȚÂDU-SE PE IISUS / CÂND ZBORUL IEȘISE DIN CÂNTEC / ȘI VIERS ÎN OUĂ CINTEZA A PUS / IAR MIELUL PAȘTE IARBA ÎN PÂNTEC. // PIEPĂNUL PĂDURII CERUL ÎL PERIE / ESTE O LUNĂ SRANIE ÎN APUS, / PE NIMENI ÎN SUFLET NU-L SPERIE / CÂND ÎNĂLȚÂNDU-SE L-AM VĂZUT PE IISUS". AL. FLORIN ȚENE (1942 - ), Născut în orașul Drăgășani, jud. Vâlcea, din părinți Ion și
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362420_a_363749]
-
iunie 2014 Toate Articolele Autorului E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în miile de țăndări nu vrei să fii a mea mă
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
în lac, văzu scântei, Oglinzi ce se oglindă Și din pădurile de fagi Și brazi cu vântu-n șuier, Un dor de cei doriți și dragi Răzbea duios din fluier... * * * Din depărtări de vis și dor, A regelui codană Simți în pântec drag odor Mișcând precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei la ugere sugeau Făcând cornițe, lână... Mânată de al casei dor Ea se întoarse-acasă Ascunsă-n straie de păstor, Cu șubă, cușmă groasă
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Articolele Autorului Ce-ar fi o spumă, fără val? O cale fără de sfârșit? Un țărm abrupt fără de mal Și visuri fără infinit? Ce e un cer fără zenit? Și o enigmă fără cod? Un cult gregar fără de mit Și-un pântec tânăr fără rod? Ce-ar fi Danubiu fără Olt? Și Apusenii fără moți? Un trăznet fără nici un volt Și-o epidermă fără soț? Ce-ar fi un jos fără de sus, Un emigrant fără exil, Un excedent fără de plus Ca într-
JOC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363091_a_364420]
-
virtute (vă rog seriozitate) - In piețe, se va vinde mâncare gata preparată (Ce timpuri !) - Limbile vorbite vor deveni triviale (oare existau raperi ?) - Vor apărea organizații criminale, blasfemia va convețui cu fanatismul - Se va practica pe scară largă uciderea FĂTULUI în pântecul mamei -- Părinții NU se vor înțelege cu copii lor - Ne oprim aici. Evident aceste simptome/semne parcă vorbesc de -la-sine. Nu numai că ni se par foarte cunoscute, dar dacă scotocim prin textele vechi sacre sau laice le vom găsi
CAND VA VENI ..... APOCALIPSA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368349_a_369678]
-
Acasa > Strofe > Valori > ȚĂRÂNA Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Tărâna-i pântecele-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. * Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
în lume să-mi fie-o silă-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii Lumii se-ndeasă și mănâncă NAȘTEREA POETULUI (Tatălui meu, Nicolae!) [1] Venea sufletul de departe Doamne, să mă opresc la această casă cu mâinile arătă pântecul mă așteaptă sânge și miere pe masă [2] Ieși o femeie frumoasă la poartă Doamnă, venim de pe drum obosiți adăpostiți-ne pentru o noapte și cu lumină binecuvântată să fiți [3] Și doamna-i purtă pe o stradă întunecată și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ere [16] Și mângâiam pe dinlăuntru dinspre adânc înspre afară femeia albă ce-o privisem pe țărmul mării într-o seară [17] Și începea un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18] Și-mbrătișam pe dinlăuntru iubita care mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să usc lacrima de mume jarului să-i fiu eu cântec! ... Auzea ca prin vis, versurile cântate de draga lui, de câte ori îi pândise urgia. Strângea în mâini, patimile suflecate de viață, de pe obrajii florilor, mugind insistente în jugul potopului ce
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
trunchi din crengi alfabetul rămâne același - necunoscutul fiecare punct fiecare arcadă a necuprinsului lasă în urma sa odată cu trecerea spațiului talpa unui timp în care cuvintele uită să mai adune semnele semnele se adună într-o aripă de lumină născută în pântecul soarelui grația fracțiunii de înaintare a ființei stă într-un glas - cel al calului alb uriaș numai el, armăsarul timpului păzește pragul lumii noi acolada vieții se frânge se uită inserțiile rămâne unica verticală către care cu frica mireanului necopt
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
cu căldare, În jurul tău, fierbinte, Iubire-a presărat, Ca din sămânța-ți vie, Căci asta I-a fost vrerea, Cum naște pâine norul Din spic de el udat, Ți-a dat spre bucurie, La fel, să porți durerea Izvorului din pântec, De viață nesecat; Tu Evă, Mărioară, Sau orișicare ești, O stea-n Calea Lactee, Sau floare pe răzor, Ca-n prima primăvară, În veci să ne trăiești, Fecioară, tu femeie, Tu mama tuturor! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: De ziua ta / Valeriu
DE ZIUA TA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367932_a_369261]
-
senzorii sferei și s-ar fi zis cu noi, așa că așteptam împietrită, la nici trei pași sub blestemăția de mecanism. Și atunci, se desfăcu. Bucată cu bucată, transformându-se într-o capsulă cu zeci de brațe. În momentul în care pântecul alunecă într-o parte, prin deschizătura îngustă se putu zări o siluetă măruntă cu un cap imens, de pe care mă fixau niște ochi atât de proeminenți încât îmi dădeau senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
foste culori, doar să nu îl mai simt cum îmi arde privirea. Am rămas cu îmbrățișarea umbrelor tremurate în creștetele pereților, foste amintiri, lăsate de alții de dinaintea mea. Niște răscruci întemnițate în caldarâmuri, care au uitat consistența pașilor. Drumuri, având pântecele sfâșiate de amprenta anilor prabușiți fără încetare. O ploaie de călcâie, care au încetat să își mai curgă înțelegerea celorlalte tălpi petrecute cu mult înaintea celui din urmă răsărit. Sunt doar o magie a unui univers glăsuit pas cu pas
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
Dumnezeul cel Atotputernic, Domnul cerului și al pământului, să te binecuvânteze! Lidia Iliesi: Singurătatea este asemenea situației fătului din uterul mamei. Când este copilul ei mai aproape de ea? Poate o mamă proteja un prunc mai bine ca atunci când este în pântecul ei? Când participă un copil mai mult și mai direct la sentimentele mamei? Când este mai echilibrat și mai bine hrănit? Atunci când este în acel loc ascuns... Am găsit în singurătate locul și starea în care Dumnezeu a fost cu
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
și mai bine hrănit? Atunci când este în acel loc ascuns... Am găsit în singurătate locul și starea în care Dumnezeu a fost cu mine mai sigur ca oricând. Dar totodată, unde și cum pare un copil mai părăsit decât în pântec? Ce este în jurul lui? Un lichid prin care nu vede nimic. Plutește în derivă. Nu știe ce se petrece în jur. Nu știe câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc. El nu înțelege
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
se fac pentru el, câte se pregătesc. El nu înțelege nimic. Doar simte dacă mama se bucură sau e tristă. Îi cresc mânuțele, piciorușele și tot ce va avea nevoie în altă lume - în lumea cea de-afară. Dar în pântecul mamei copilul este singur. Este mai singur decât oricând. Însă este cel mai protejat, cu atenția și cu tandrețea cea mai mare. De ce? Fiindcă este ascuns în mama.. Legătura dintre ei este unică și cea mai puternică tocmai în această
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
nr. 207 din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului 26 Iulie 2011. Femeie singură. Numai Dumnezeu îi poate înțelege Singurătatea, eu- niciodată! Un Abecedar cu foile netăiate... Femeie singură. Nici ora nu își mai numără secundele, fecundele. Lumina doare în pântecul nopții, cum doare Aerul neinspirat! Aer prăbușit... O femeie singură, așteptându-și bărbatul, nenăscut încă... Referință Bibliografică: Femeie singură... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae
FEMEIE SINGURĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366950_a_368279]
-
e nemobilată și albă. Un vânt alunecă în ea. Mă joc cu a ta buclă și lacrimile-mi curg... Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloul rece, eu sper că încă doarme și că nu vrea să plece. Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult. Îl aud cum geme... Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată
DACĂ RĂMÂI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367577_a_368906]
-
sufletului și să iasă din tăcerea aceasta sinucigașă.Visa că face dragoste pe un deal, sub o religioasă ploaie, trezită din somn de un suflet de porumbel ca al ei, în care să-l invoce pe Hristos să-i binecuvânteze pântecul născător și să plângă apoi cu un potop de lacrimi, între sunete magice, experiența aceasta barbară și sfântă dată de Dumnezeu. Sub flacăra de la lumânare, rugăciunea se prelingea și se împrăștia și însămânța în duh coapsele ei dulci, iar nurii
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]