484 matches
-
pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de ani în urmă, 104 DANIEL BĂNULESCU precum un șuvoi de curent electric, delicat și constant, în cămările de apă ale petrecărețului râu Dâmbovița. Pe această plajă, îngroșată de depunerile succesive ale solzilor geologici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
14-15 buldozere agățau fiecare, sub lamă, cîte-un calcan sau vreun dos de clădire, retrăgîndu-se cu ele, pe cîte-o ulcerație de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șaizeci de locuințe pe care le-am schimbat pe parcursul acelor ani); dar pe vârful turei regale și pe fruntea calului regal Încă se mai zărea o coroniță purpurie pictată, evocând semnul rotund de pe fruntea unui preafericit hindus. Ceasul meu, un pârâiaș al timpului În comparație cu lacul Înghețat al tablei de șah, arăta trei și jumătate. Era luna mai, jumătatea lunii mai a anului 1940. Cu o zi Înainte, după luni Întregi de petiții și Înjurături, vomitivul concretizat prin mită fusese administrat șobolanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de câmpie, pe umerii plăpânzi; de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele de Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; Ca întotdeauna, mai mult cerebrală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai fost primit la repetițiile corului și nici la slujbele în care negresele ofereau reprezentații. Mare pierdere n-a fost, căci am dat, în plină vară, peste cel mai faimos cor pe care l-am ascultat vreodată: al broaștelor din pârâiașul care curgea molcom pe lângă sat. Mereu, pe la ora zece seara, broaștele își începeau concertul direct, fără vocalize. Stăteam în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plângă și pentru mine cineva atât de frumos. Tu, depravatule, știi să plângi cu dragoste..." Și-am stat câteva zile la școală, în bancă, nemișcat, lângă umbra Marelui Bronz. Și nu-mi puteam stăpâni lacrimile, care curgeau ușor, ca un pârâiaș inocent, ca o durere mută care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz, sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
va pleca și el, pe jos sau târâș, și în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe urmă ne Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
După ce le-am povestit părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să-l ridice, implorându-l, strigând la el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
împărțită, după cum se știe (de fapt după cum nu se știe, că doar n‑are nimeni habar de chestia asta), în numeroase dealuri, între care există - ca formă intermediară - niște ridicături mai mici de teren, despărțite de făgașuri prin care curg pârâiașe. Sunt niște izvoare limpezi, țâșnitoare, la care drumeții îți potolesc setea atunci când simt nevoia. Din păcate, de cele mai multe ori pâraiele astea au un volum scăzut de apă, cu o singură excepție: primăvara, adică exact în anotimpul de acum. Adesea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a distrus‑o, plecarea în străinătate, atât de tentantă și totodată o portiță de scăpare, i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de vioară, nu observă însă lucrul ăsta, pentru că ei nu observă nici măcar că iubirea asta nu merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai mari altitudini - munții vulcanici, în parte împăduriți, în parte sterpi, cu piatră în nuanțe divers colorate ce strălucesc în lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori darnici în ploi dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
se cădea să zică astfel de lucruri!“), dar Amanda a avut totdeauna vorba spurcată, nu se sinchisea defel de ce zicea, iar mai tîrziu toți spuneau că le-a strigat așa: „Ce, mă, vă trebuie pod ca să treceți un prăpădit de pîrÎiaș? Păi, Înseamnă că nu sînteți decît o șleahtă de nemernici!“ - zice. „Mă, voi, de colo, ăl care nu-i În stare de-atîta lucru nu-i bărbat În toată legea!“ iar yankeii au rîs, firește, și asta-i toată istoria. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
schimbat oamenii pe care îi prefera în orice acțiune. Restul plutonului va executa același exercițiu aici, în marginea pădurii. Sergent Cicoare ia comanda! Soldat Toaibă și voi doi trebuie să știți doar că <inamiculă a ocupat poziție în pădure, dincolo de pârâiașul ce curge la vreo jumătate de kilometru de aici. Drumul pe care am venit și traversează pădurea este interceptat de <inamică. Unde? Nu știm. Nu cunoaștem nici ce efective și nici ce mijloace de luptă are. Misiunea voastră este să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care aproape că băgĂ țeava În urechea elefantului și trase de două ori, Încărcînd arma furios. Ochiul elefantului se deschise larg după primul foc, apoi Începu să strălucească de parcă ar fi fost smălțuit, și sîngele Îi țîșni din ureche - două pîrÎiașe strălucitoare Începură să-i curgă pe pielea gri și ridată. SÎngele avea altă culoare și „trebuie să țin minte asta“, se gîndi David, și așa și făcu, fărĂ Însă ca asta să-i fie de folos vreodată. Acum toată demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și am văzut plaja, docul, adăpostul pentru bărci și pîlcul de lauri; după ce am trecut de un luminiș, am văzut gura de vărsare a unui pîrÎiaș și malul Înalt, mărginit de buciniș, apoi malul Împădurit de la promontoriu, după care trebuia să fiu atent la bancul de nisip de după promontoriu, care se Întindea pînĂ În larg. PÎnă la marginea bancului apa era adîncă, așa că am mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rămas la mare sărăcie”. Ieșeanul, de parcă nici n-ar fi auzit ce am spus, mă face atent: Ia uite-te tu la gârla asta pe care defilăm noi de ceva vreme. E săracă de tot. Colo la stânga un firicel de pârâiaș se încurcă prin ceva păpuriș. Pe ici-colo se mai zărește câte o salcie-două... În rest, gârla se întinde cât vezi cu ochii... Dacă urci dealul din dreapta, care are în prima parte o sfoară de pădurice, lucrurile se schimbă. Acolo sunt
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai ales el - are întotdeauna mare poftă de povestit. Să spună el ori să-i audă pe alții. E destul să se întâlnească doi - sau două - că întâmplările (trăite, auzite, născocite) își găsesc îndată hogaș și încep a curge precum pârâiașele pe vreme de ploaie. Atunci când se întâlnesc mai mulți, însă... Această nouă carte a lui Vasile Ilucă - „La crâșma din drum” - ilustrează cum nu se poate mai bine cele spuse mai sus, așa cum au făcut-o, mai înaintea lui mulți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înstăpâni el ca proprietar al casei și agoniselii de o viață. Speranța aceasta i se spulberă într-o zi nefastă - de vară caniculară. O ploaie, rupere de nori, s-a năpustit pentru orașul și lumea ce viețuia în el. Un pârâiaș bicisnic, care uneori vara nu avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]