466 matches
-
de 162 m, fiind modelata în calcare jurasice. Peșteră este o grota caldă, cu umiditate moderată și este presărată cu multe formațiuni calcaroase, cu „"lacrimi ale pământului"” și săli ce au tavane cu colorit diferit. Prin Peșteră Liliecilor curge un pârâiaș plin de mal. Deși nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveți un echipament de protecție, pentru a evita murdărirea cu argilă și urme de guano, excremente ale liliecilor, justificate de existență în Peștera
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
învecinată Tereblecea, dar și cu orașul Șiret, după ce se contopește cu șoseaua principală Cernăuți-Suceava. Un drum duce și spre satul Mihoreni, sat care până în 1918 s- a aflat în Vechiul Regat, și acest drum poate asigura legătura cu Herța. Cinci pârâiașe, fără denumiri, întretaie satul și acestea, mai ales primăvara, când se topesc zăpezile, dar și vara, când cad ploi abundente, se umflă și își poartă apele spre pârâul Molnița, mic afluent al Șiretului. Satul, care la 1 ianuarie 2005 a
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
cap atât de tare, încât acesta s-a prăbușit fără suflare. Un kataphrakt, care l-a întâlnit întâmplător, și-a condus suveranul până la tabăra întărită a lui Lapardas. Fiind însetat, istovitul Manuel a luat în căușul palmelor apă dintr-un pârâiaș, însă, chiar după primele înghițituri, a vomitat-apa curgea amestecată cu sânge. Împăratul n-a rezistat și a izbucnit în plâns, blestemând ziua în care i-a fost dat să bea sângele creștinilor. Drept răspuns, un oștean oarecare l-a opleșit
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
din vârful Lupcina-1590 m din Obcina Mestecănișului ), afluent de gradul I al râului Siretafluent de gradul I al râului Siret, cu direcție de curgere NV-SE. Teritoriul Comunei cuprinde pâraiele Sucevița și Volovăț, alimentate mai ales în vremea ploilor, de pârâiașe mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul. Vechile documente, care vorbesc de hotarele Volovățului, amintesc și de Pârâul Sec (Sekul), Scursura Pârâului, Pârâul Făgețel, Pârâul „Rediza", Pârâul Toplița. Unele din ele sunt active și astăzi, altele și-au părăsit albiile sau au
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
în funcție de adâncimea stratului impermeabil sau de relief între 0,50-8,00m, 16-20m. Apă fântânilor scade, dar nu seaca niciodată nici pe timp de arșiță. Rețeaua hidrografica o formează pârâurile Volovăț și Sucevița, alimentate mai ales din precipitații și de alte pârâiașe mai mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul, Pârâul Babei. Rețeaua hidrografica are un caracter teritorial de despletire și ramificare prin numeroase fragmente de albii active sau părăsite, ochiuri sau cercuri separate, cu lunci lațe de 300 - 400 m, datorită adâncirii albiei
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
mare, de zid, dăruind biserica de lemn satului Dănila. Credincioșii din Dănila au transportat-o în anul 1812 și au reclădit-o în satul lor. Satul era la acea vreme slab populat, existând doar câteva case în apropiere de un pârâiaș ce face hotar între Dănila și Mărițeia Mică. În prezent, biserica se află în marginea de sud-est a satului, la sud de lăcașul de cult fiind captat în uluci un izvor curat și rece, de unde aproape tot satul se folosește
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
o vegetație arboricolă predominant formată din conifere dau zonei un farmec aparte, de liniște și deconectare, susținute de un aer curat, ozonat, atractiv care ,cheamă’’ la plimbare și relaxare. Natura a fost darnică și cu o rețea hidrografică relativ bogată. Pârâiașele cu apă limpede, de pe toți versanții, sunt colectați de Pârâul Sucevița care străbate satul de la vest la est continuându-și apoi cursul în comuna Marginea, Volovăț, prin marginea Municipiului Rădăuți și apoi se varsă în Râul Suceava. Sucevița este un
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
getic. Structura solului este formată din sedimente de rezistență diferită (argile, marne, pietrișuri, nisipuri, etc. ) depuse pe un fundament cristalin de tip carpatic în ultima parte a pliocenului. (Ibidem ). Dealurile din stânga și dreapta râului Olteț, sunt ferăstruite transversal de numeroase pârâiașe care vara seacă. Dealurile sunt acoperite de păduri de foioase în care predomină specii de Querus Q. Robur = stejar, Q. Frainetto = gârnița, Q. Ceris = cerul, Ulmus foliace = ulmul, Fraxinus excelsior = frasin, Rubinia pseudacacia = salcâm, Fagus silvestis = fagul și alte specii
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Drăcșenei este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Teleorman, Muntenia, România. Comună Dracsenei este așezată în nord-estul județului Teleorman, pe valea pârâului Burdea și ale pârâiașelor Dracsenei și Zambreasca, de-a lungul drumului județean DJ-612 B ce leagă satele între ele pe o distanță de 7 Km. Comună Dracsenei se află la 45 km de Municipiul Alexandria, reședință județului Tteleorman, 15 Km de Mun.Rosiori de
Drăcșenei, Teleorman () [Corola-website/Science/324755_a_326084]
-
în râul Teleorman. Mai menționăm Barbeșul care pleacă din dreptul morii și se varsă în pârâul Bucov și Purcarul care străbate Râca, despărțind-o în două: Râca -Veche și Râca -Nouă și se varsă tot în Bucov.Aceste ultime două pârâiașe curg doar atunci când plouă mai mult sau când se topesc zăpezile. Văile mai importante sunt: Valea Bucovului, din care face parte și Valea Ghiincioaei, Grădinării (La fântâna lui Cărămidă), Vălceaua Adâncă, între Palanga și Râca, la jumătatea drumului, Vâjietoarea, Valea
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
corespunzător- a râcâi- își păstrează sensul inițial de < a scurma pământul, a zgâria cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument) Trebuie să menționăm că mai e o localitate cu acest nume, tocmai în nordul Maramureșului, la granița cu Ucraina, precum și un pârâiaș care se varsă în Ruscova, cu numele împrumutat de la această localitate. Și localitatea Râca din Maramureș are aceeași origine- de la ciobanii ungureni ce mergeau cu turmele și în Nord, pe ambii versanți ai Carpaților., dar sensul de <ceartă> în acele
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
, izvorăște din satul Gălpâia și este tributar râului Almaș. Izvorul este o fântână, în Gordana, denumită de localnici "Fântâna Satului". La izvor, în verile secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
îngustă încât este adesea criticată că este un obstacol în calea traficului rutier. Începând de la realizarea acestor construcții noi, "Graben" devine mai degrabă o piață și nu o stradă. Cu toate acestea, acest lucru nu este încă o adresă exclusivă, pârâiașul "Morung" circula prin canalizare și emana un miros puternic. Personalitățile orașului au început totuși să se stabilească aici, în special burghezii bogați. Structura străzii "Graben" se schimbă puțin, dar nu se întâmplă același lucru și cu caracterul său. "Arkadenhof" ("Curtea
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
Tăul Mic al Custurii se află la altitudinea de 2210 m, suprafața este de 0,77 ha și are o adâncime de 7,3 m. Apele Tăului Mare ajung în Tăul Mic, iar pârâul acestuia, unindu-se și cu alte pârâiașe, formează Cascada Ciumfu Mare, după care în aval devine izvorul principal al Râului Bărbat.
Tăurile Custurii () [Corola-website/Science/335824_a_337153]
-
treptat accente de recitativ acompaniate de acordurile orchestrei, iar ansamblul are rolul de a ilustra stolul păsărilor călătoare. Ultimele două părți, "Pârâu sub lună" și "Dansuri țărănești", sunt din nou destul de contrastante. Penultima parte descrie prin procedee imitative sclipirile unui pârâiaș din curtea casei părintești, despre care Enescu mărturisea mai târziu: „Pârâiaș în fundul grădinii - pe acesta îl văd și acum. Un subțire firicel de apă care susura încetișor în fundul grădinii și câteodată se lărgea, devenind o mică băltoacă strălucitoare.” . Mișcarea egală
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
rolul de a ilustra stolul păsărilor călătoare. Ultimele două părți, "Pârâu sub lună" și "Dansuri țărănești", sunt din nou destul de contrastante. Penultima parte descrie prin procedee imitative sclipirile unui pârâiaș din curtea casei părintești, despre care Enescu mărturisea mai târziu: „Pârâiaș în fundul grădinii - pe acesta îl văd și acum. Un subțire firicel de apă care susura încetișor în fundul grădinii și câteodată se lărgea, devenind o mică băltoacă strălucitoare.” . Mișcarea egală a figurației harpei pe tot parcursul acestei părți sugerează susurul continuu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]