1,303 matches
-
avut au rezultat patru feciori și două fete. Prin anul 1946 l-am văzut o dată pe acest Mihai acolo la Lupu lui Andrei, unde se despărțeau prelucanii și zăpozenii, luând-o unii la deal, prin Pietrar, iar ceilalți pe firul pârăului Zăpode la deal. Aici mai stăteau de vorbă ca să-și termine poveștile. Era bătrân, aproape nonagenar, mic de stat dar cu priviri șirete. Nicio blândețe nu se putea citi pe chipul lui, iar În jurul ochilor avea o uscățime de șarpe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mai mult plata În bucate: porumb, grâu, cartofi. Altfel, erau cinstiți și nu se dădeau la furturi. Chiar au Început să-și dea copiii la școală. După ce călătorul trece de cele câteva case ale țiganilor, intră În codru Înaintând pe pârăul Zăpode pe o cărare șerpuind. După vreo trei kilometri, intrând pe teritoriul Gălăuțașului, dă de un cătun cu câteva case Înșirate pe firul apei. Cătunului i-au dat numele pârâului, adică Zăpode De când s-au stabilit aici primii oameni nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Eu n-am apucat-o. Feciorii lui, Neculai și Nuțu, s-au stabilit În Preluca, preferând să ducă apă de aici, urcând dosul Zăpozii cu gălețile În mână. Peste pârâul Zăpode, În coastă s-a stabilit Rugină Neculai, venind de pe Pârăul Gălăuțașului. Dacă frații lui, Dumitru, Andrei și Constantin, au rămas În Preluca, el a preferat să vină aici, lângă apă. A murit Însă Înainte de război, lăsând orfani un fecior și o fată. Feciorul, Dumitru, a murit pe frontul de răsărit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dintr-un transport. Acum, la această muncă, bărbatul nu avea nevoie de ajutor și astfel femeile aveau timp pentru țesut. Pânza trebuia să fie terminată de țesut până În luna aprilie fiindcă atunci, Încălzindu se vremea, trebuia Înălbită prin poienile de lângă pâraie care acum, odată cu topirea zăpezii, mai creșteau. Munca de transportat gunoiul era destul de grea și nu prea curată. Era vorba de câteva zeci de tone de bălegar care, dacă era bine clădit, putrezea până primăvara. Până ce zăpada se topea și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fânețele lor. Numărul cornutelor din comună creștea depășind mia. În Tăuleț era herghelia de cai păzită de Coruțu. În Făget pășunau boii comunei, frumoși toți de-ți era mai mare dragul să-i privești, păstori fiind ai lui Iacob de pe Pârăul Gălăuțașului, iar În Padina era cireada cea mare de vite la care se rânduiau anual mai mulți păstori. Mi i amintesc pe unii ai lui Mitru Sțiopoaei, Gavril și Vasile. Zăpozenii aveau pășunea lor și cireada lor ceea ce era avantajos
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
sub formă de orație. G. Dem. Teodorescu întîmpină dificultăți în clasificarea lor. Iată un text de Caloian pe care îl are în vedere: Iani, Iani, Caloiani, ie cerului torțile și deschide porțile și pornește ploile: curgă ca șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
meu cu... ciupitul. Ce timpuri, dom-le, de aur, nu ca... Eu nu doresc să vă înșir aici niște aduceri aminte, dar mai sunt unii astăzi care cred că așa cum o duc acum a fost de când lumea, de când hăul și pârăul. Sărmanii de ei, habar n-au ce-i aceea, o bucățică de foame, ia, acolo, măcar de poftă! Viețuiam împreună cu ai mei pe o uliță de mahala cu case mici, acoperite cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
maicii de obiceiul ăsta de când lumea la rudari. Zicea Tudora: „Darea de răscumpărare a rudarilor se face în nisip de aur pentru fiecare vatră. De aceea, cum vine vara, pleacă rudarul cu neamul lui în loc știut doar de el, la pâraie de munte, să cearnă apa cu blana. Peste vară copiii cresc departe de alte așezări omenești și, ca să nu se întâmple blestemății între frați și surori, rudarii înainte de a intra în munte își căsătoresc tinerii aci la Câmpulung. Așa se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din lumea aceasta, a plâns pe mormântul pustnicului până ce a murit și el. Au mers fără să mai doarmă în șa. Povesteau, când unul când altul, lucruri pe care simțeau că trebuie să și le spună, iar când sunet de pâraie ce se prăvăleau din munte le acopereau vorbele, tăceau împreună într-o pace minunată pentru că fiecăruia i se părea că gândurile sale se însoțesc cu ale celuilalt. Când se putea, călcâiele ieromonahului îl făceau pe Leu să-și grăbească pasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fertilitate, un grad ridicat de compactitate și regim anaerob. (Tufescu V., 1977) I.4. Rețeaua hidrografică Apele de suprafață sunt reprezentate de râul Siret și de pârâul Vorona cu afluenții acestuia: Sihăstria, Poiana, Chiscovata, Pârâul Satului și Valea Puturoasă, pâraie caracterizate printr-un regim de scurgere torențial, fapt ce face ca la un regim bogat în precipitații sau de lungă durată, văile pâraielor să poarte viituri mari, care dau naștere la eroziuni puternice, care pot afecta stabilitatea zonelor limitrofe. Râul
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
râul Siret și de pârâul Vorona cu afluenții acestuia: Sihăstria, Poiana, Chiscovata, Pârâul Satului și Valea Puturoasă, pâraie caracterizate printr-un regim de scurgere torențial, fapt ce face ca la un regim bogat în precipitații sau de lungă durată, văile pâraielor să poarte viituri mari, care dau naștere la eroziuni puternice, care pot afecta stabilitatea zonelor limitrofe. Râul Siret drenează partea vestică a teritoriului administrativ al comunei. Primește afluenți pe dreapta pârâul Vorona cu afluenții săi și alte pâraie temporare cu
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
durată, văile pâraielor să poarte viituri mari, care dau naștere la eroziuni puternice, care pot afecta stabilitatea zonelor limitrofe. Râul Siret drenează partea vestică a teritoriului administrativ al comunei. Primește afluenți pe dreapta pârâul Vorona cu afluenții săi și alte pâraie temporare cu pante reduse de scurgere. Volumul cel mai mare de apă este transportat primăvara și vara, ca urmare a topirii zăpezilor și ploilor specifice anotimpului cald, cele mai bogate scurgeri producându-se în aprilie mai. În cele mai multe cazuri acum
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
și la o adâncă pricepere în meșteșugul războiului. Harta bătăliei de la Podul Înalt Ștefan a rânduit oștirea moldoveană lângă Vaslui, în păduri și pe după dealuri, de o parte și de alta a văii pe unde înainta armia otomană. La încrengătura pâraielor Rahova și Vasluiul cu Bârladul, în 10 ianuarie 1475, armia lui Soliman s-a izbit cu tabăra moldovenilor. Ceața umplea valea Bârladului. Încredințați că se vor alege cu pradă bogată și glorie multă, osmanlâii înaintau cu hotărâre. Ștefan le-a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în brațele unei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am ieșit din curtea cârciumei, m-am îndepărtat spre sălciile de peste drum, de lângă pârău. - Unde e, mă, tac-tu, acasă? Am înghețat. M-am apropiat și m-am întors către el brusc. - știi, nene, te-am chemat pentru că vreau să mă plimbi cu tractorul matale când o să fie să însămânțezi și la noi. Vreau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fapt toată averea popii Cucoș. Asta și credința. Va vinde porcii și își va permite să meargă în stațiune la băi. Dacă va avea timp. E cald, iar popa Cucoș și-ar lepăda veșmintele negre și s-ar răcori la pârău, departe de ochii curioși ai lumii. Are treabă, iar gândul i se oprește. Nu e nici apă. Stă în poarta bisericii și așteaptă ploaia. Așa a stat și-a așteptat, în primele sale zile, oamenii din sat să vină la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Da’ unde te duci? - Iaca pe vale, la răzeși la izvor. Se împuținează apa și nu am ce da la vite. Noi ne-am mai uda sufletul cu ce am găsi. Da’ ele, săracele, că-s și ele suflete... - Da’ pârăul? - Apoi, ce o mai rămas, o limbă de apă. Nici cât să se sature o pasăre a cerului. - Mergi sănătoasă, Aneto! - Săr’ dreapta, Prea Sfinția Voastră! Era cald. I se uscase gura. Porni spre casa parohială. Avea o cană de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
era răcorit și sufla vântul de scotea apa din inima pământului. Atunci, abia atunci, poporul s-a tulburat, s-au temut de răul lor. S-au primenit și au început a striga către Domnul. La strigătul lor a ieșit din pârăul mic un râu mare, o revărsare de ape care nu înghițea nimic. A strălucit lumina și soarele s-a înălțat semeț. Fața popei Cucoș era apă. A păstrat visul în inima sa. știa ce avea să facă Dumnezeu, cunoștea hotărârea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
deschiși la focul din vatră. Nu vedea decât chipul bunicilor și seara promisă de Crăciun. Mai avea atât de puțin și era atât de aproape. Dar nu a apucat, a făcut la stânga pe podul lui badea Vasile Ducu, peste pârău în jumătatea cealaltă de sat a răzeșilor. Va fugi până la capătul satului și de acolo se va întoarce pe răzășie spre casa de Crăciun. Fulgii de nea, vântul, copii, nu mai conteneau să apară. Va ajunge acasă. Ieșise din sat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i gândurile. Știu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am să-ți fiu călăuză! ― Nu, nu! tresări Apostol uimit. Tu nu trebuie să... Îi tremura glasul. Tăcu. Peste câteva clipe însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să te iau!... Crezi? ― Cred! răspunse ea privindu-l în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mîntuirea de mine? 14. Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lui o otravă de aspidă. 15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. 16. Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. 17. Nu-și va mai plimba privirile peste pîraiele și rîurile de miere și de lapte, 18. va da înapoi ce a cîștigat, și nu va mai trage folos din cîștig; va da înapoi tot ce a luat, și nu se va mai bucura de el, 19. căci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și pune-ți la inimă cuvintele Lui. 23. Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. 24. Aruncă dar aurul în țărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! 25. Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. 26. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu. 27. Îl vei ruga, și te va asculta și îți vei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, 5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; 6. cînd mi se scăldau pașii în smîntînă și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! 7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății, și dacă îmi pregăteam un scaun în piață, 8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau și stăteau în picioare. 9. Mai marii își opreau cuvîntările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]