518 matches
-
ultima înainte de stația Sassu, cu peronul pe stânga?) despre înseși problemele de natură politică & editorială ale instituției la TVR 1. Ca cetățean care dorește să fie corect informat, mi se cere să văd că Nicolau a performat, iar Giurgiu a pârjolit fântânile. Mi se cere să nu văd că am reușit să reprivesc posturile publice de televiziune după mulți ani (adică de la apariția PRO TV încoace). Că am beneficiat de serviciul publicul al unui TVR 2 cu un proiect editorial mai articulat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
dădea peste cap toată tradi- ția ivriților și scrierile religioase. Acest conflict a fost ,,rezolvat” de către farisei în timpul revoltei începută în anul 66 cînd i-au cam masacrat pe saducei de nu le-a mai rămas urma după ce romanii au pîrjolit Ierusalimul în anul 70. La începutul verii anului 66, fanaticii de la Qumran - fariseii zeloți - declanșează războiul împotriva neamului omenesc fiind prima conspirație de acest fel conce- pută și pusă în practică de către o grupare mînată cu sălbăticie de fanatism religios
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Petru și Saul au fost arestați de același rabin care dorea să-i ucidă pentru instigările lor la revoltă, dar au reușit să scape, ajungîndu-i moartea la Roma în anul 65, în urma incendierii orașului din iulie 64, cînd a fost pîrjolit mai bine de jumătate. Textele esene ne dovedesc fără putință de tăgadă adevărul că ivriții i-au cunoscut bine pe eseni și s-au înfruptat din înțelepciunea geților sau esenilor așa cum am arătat din compararea Cărții revelațiilor cu Apocalipsa lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unde își pregătea prozeliții, fanaticii mozaici, tot așa cum peste 1680 de ani, alt cuib al întunecaților, Cominfernul bolșevicilor cazari își pregătea sataniștii și îi ți-nea ață prin țările vecine dar nu numai, să pună de o revoluție care să pîrjolească tot pămîntul pentru că venise din nou Veacul Răzbunării Mozaicilor. Rolul lui Clement în fundamentarea iudeo-creștinismului a fost mare, fiind primul gînditor nemozaic ce continuă vechiul plan de mistificare și falsificare al lui Filon privind unificarea creștinismului iahwist/dogma fariseilor cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că practica creștină (prin credință, rugăciune și fapte bune) nu poate fi confundată cu practica Yoga și nici cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între această realitate și seceta din natură, care pârjolește plantele și le usucă. Ce durere și nelămurită milă simți privind cum se ofilesc aceste plante, în dogoarea căldurii pentru că le lipsește apa. în locurile unde este apă neîntrerupt, covorul mătăsos al pajiștei crește și înflorește din plin. N-au
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fel de pariu pe transferul de nemurire devine tentația principală a acestei dinamici dintre cele mai imprevizibile, căci mai independente de natura manifestă a celui vizat: conducția de înverșunare elementară are loc prin omul de după om, prin rămășita lui reziduală, pârjolită de traficul de inclemență, prin eșafodajul de carbon al vieții, care formează verigheta ei cu regnul neînsuflețit. E foarte probabil ca miticul furt al focului de către Prometeu să fi avut loc în acest fel telecomandat, adică prin atragerea și concentrarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
valorificat cunoștințele, informațiile, priceperea de a manipula masele și naivii, instituind reguli noi, o lume În care numai ei se puteau valoriza. Ascensiunea rapidă a noii (de fapt, vechii) „elite” a avut două consecințe catastrofale pentru România: a) părăsirea pământului pârjolit de către mulți dintre cei cu adevărat capabili, dar blocați de respectul lor pentru principii morale, fie ei Înalți specialiști, fie Întreprinzători onești; b) abdicarea unora dintre fostele persoane-repere În fața asaltului noilor Îmbogățiți, cei mai mulți, notorii slujitori ai serviciilor. Dorind să se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să găsesc un cocoș mare mare, cum mi-au cerut. m am întors acasă cu cocoșul achiziționat, ei au fos t mulțumiți și mi-au spus gut, gut... Solicitată, mama a pregătit îndată un lighean, opărește cocoșul, iar ei îl pârjolesc la flacăr a focului, după care, foarte glumeți, vrând să se distreze puți n, că se vede, se plictiseau, leagă cocoșul jumulit și pârlit, cu o sfoară de picioare și, în mijlocul camerei, sus în tavan, unde aveam un cârlig cimentat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mădularele Însângerate din noroi. În minte Îi reve neau iar icoanele cumplite care Îi chinuiseră tinerețea. „Doamne, cum de poți răbda atâta ticăloșie? Atâția oameni tineri cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
târâm pe pământ tiparul până la locul de descărcare, apoi îl răsturnam. Chirpicii se aliniau frumos, unul după altul, în șiruri drepte de câte 15-20 pe rând, stând în bătaia soarelui pentru a se usca. În inconștiența sa furibundă, soarele Bărăganului pârjolea fără discernământ atât materia vie, cât și materia moartă: lucruri, plante, animale și oameni. Astfel că, în decurs de câteva zile, chirpicii erau uscați și îi așezam spre aerisire și întărire în piramide liliputane cu baza de 10, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe dușman, să nu-i îngăduie să se aprovizioneze. Din calea dușmanului sunt retrași toți locuitorii inapți de luptă. Femeile, bătrânii și copiii sunt puși la adăpost în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici pentru oameni, nici pentru animale. Numai moldovenii știau semnele gropilor arse, unde se păstra grâul. Pentru dușman, țara era un pustiu - tăcut, primejdios. Moartea pândea din toate părțile. Cei ce se despărțeau de grosul oastei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la mișcarea de reflux în neant a creației, dar paloșul civilizator oprește acest pericol, fiindcă scorpia sfârșește ca în baladă, spintecată. În Tinerețe fără bătrânețe... Scorpia are trei capete, precum balaurii, și pârjolește universul cu foc și smoală, ca exteriorizare a principiului malefic anihilant, cu combustie continuă. Treapta de sus a regnului infernal este ocupată de zmei: „ar reprezenta ultima etapă a evoluției șarpe - balaur - zmeu. Șarpelui care n-a văzut om vreme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai avantajoase în dauna intereselor turcești a crescut. Rusia, cu pozițiile întărite în Marea Neagră, la gurile Dunării, folosește Principatele ca bază de plecare pentru noile sale campanii contra otomanilor. În mai 1828, peste 100.000 de soldați ruși trec Prutul, pârjolesc Iașii, ocupă Bucureștii, apoi Brăila și trec în sudul Dunării amenințând, prin extinderea operațiunilor, Constantinopolul, punct strategic major. Tratatul de la Adrianopol, din septembrie 1829, este judecat astfel de ministrul rus Nesselrode: „Pacea de la Adrianopol a întărit preponderența Rusiei în Orient
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Dar lipsesc politicile de promovare. Traducători excelenți avem. Ai scris o delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
si cu puțin pragmatism. Acum mai bine de un sfert de secol, când cu greu reușisem să ajung În satul meu basarabean, Încercam să grămădesc cât mai multe În minte, dar mai ales În suflet. Și așa, hoinărind printre agroecosisteme pârjolite de soarele lui Cuptor, m’am trezit dintr’o dată Într’un colț de rai. O vâlceluță acoperită de o iarbă verde, deasă, neatinsă parcă de nimeni până atunci care, cu rădăcinile scăldate de apa unui pârâiaș de-o palmă, sfida
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți pe călugă rul medieval pus să copieze pe brânci, ca un pensum, texte trans mise nouă peste veacuri, din generație În generație, cu completările În latineasca „de bucătărie“ ale pasagiilor din originalul pârjolit de flacăra feștilei, din vina copistului cu fruntea căzută de oboseală și somn peste aceste texte. Ceilalți profesori ai noștri, neîndrăznind sau incapabili să iasă din litera cărții sau din programă, n-au fost În stare să tre zească interesul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Odată ajunși la "locul de muncă" ne opream, puneam sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a zeului Ra, înfierbântat și eruptiv, gata să pârjolească până la scrum tot ce mișcă în fața lui patru mogâldețe i-au atras atenția în mod deosebit. Curios și dornic să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui, s-a apropiat și mai mult pentru o mai deplină și exactă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totul. „Proști, dar mulți“(Alexandru Lăpușneanu). Că vor fi păcăliți și că-și vor da seama prea târziu, asta-i altă poveste; dar forța s-a dezlănțuit și, ca o erupție de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ și are să pârjolească tot ce întâlnește în cale. M. c. p. 6 februarie [1950], luni Scumpa mea, copilul meu iubit, O mare bucurie. Astăzi, coborând la ora 1 ca să mă duc la școală, am găsit în cutia de scrisori un aviz care mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gerul nostru. De aceea în Franța pajiștile rămân verzi tot timpul, iar vitele pasc iarbă în februarie ca vara la noi. Marea deosebire e că în Franța pajiștile cu ierburi suculente rămân verzi și iarna, în vreme ce la noi pajiștile sunt pârjolite și răscoapte de verile secetoase. Și în această perioadă am făcut deplasări în diferite zone ale Parisului! Mariana comportându-se ca un excelent ghid. Mă miram și eu cum și de unde a putut cunoaște atâtea porțiuni interesante ale Parisului! Ne-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sângele ticăloșilor; al jefuitorilor; al "hiclenilor" ce vindeau țara la Înalta Poartă; al boierilor ce jecmăneau țarina răzeșilor; al celor ce urzeau cu pumnalul, cu otrava să-l trimită cu picioarele înainte la gropnița de la Putna; sângele vrăjmașilor ce-i pârjoleau prin foc și sabie, țara, tot "nevinovat" era? "Să se știe! Moldova nu-i sat fără câini!" Ștefan Vodă n-a fost Țepeș Vodă. Era el iute la mânie, necruțător cu ticăloșii, dar niciodată fără dreptate. A vrut o Moldovă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Ceea Lume n-o să-mi iert c-am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căpitan. Omenirea are nevoie de eroi, și de sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior. Crezi că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile țării, munca m-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o glumă recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să trimită țăranii la cules de grâu, cartofi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să nu aibă adversari. Pare firesc că pașii României pentru cooperare și integrare trebuie să fie făcuți dimpreună cu confrații noștri din teritoriile tradiționale românești. Existența bimilenară a poporului român s-a menținut În vâltoarea necontenitelor adversități mondiale care au pârjolit fața pământului, au ucis oameni și au Întinat creația divină. În strategia permanentelor confruntări românilor li s-au făcut oferte ademenitoare de a se alătura uneia sau altei puteri; ce au Însemnat propunerile sau impunerile la asociere nu e greu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]