4,130 matches
-
pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o pățit un amărât din satul meu - l-a zgândărât și mai mult Hliboceanu. Ce-o pățit amărășteanul din satul tău, Hlibocene? a întrebat curios Pâcu. Stiam eu că ai să mă întrebi, dar mă chiteam s-o lăsăm mai pe diseară, la Crâșma din drum. Acolo orice poveste parcă are mai mult vino-ncoace - a fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ei calcă mai vioi parcă când îți aud gura. Cât despre visul acela al tău, lasă-l pe diseară, că doar n-o intrat zilele-n sac. Atunci ai să-ți uzi și tu gâtlejul pe cinste. Ia uite ce pățesc eu dacă nu tac din gură - a bombănit Pâcu, așa ca pentru sine... Mitruță! Fă-te-ncoa’! a strigat moș Dumitru, lăsându-l pe Pâcu într-ale lui. Alergând tinerește, Mitruță s-a prezentat lui moș Dumitru militărește: Care-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
departamentului de știri al postului local 99 de televiziune L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul îl vizitează cu noaptea în cap. — Liliane, ce surpriză! Ia loc. Ce-ai pățit la picior? — Un accident stupid, mi-am scrântit genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
facultate, șantiere. Apropo, îmi puteți da un nume de amantă la care ați ținut mai mult și care să se țină încă bine? Era una, Jana, pe șantierul Dunăre-Marea Neagră. Avea șaișpe ani când i-am tras-o. Să nu pățesc ca Polanski. Gérard își notează într-un carnet: Jana, șantier Dunăre-Marea Neagră, 16 ani, Polanski. — O găsim. Dacă mai trăiește, o găsim. La revedere, ne vedem mâine-dimineață. Gérard iese valvârtej pe ușă. E gata să se ciocnească nas în nas
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zile mari, ca să tragă de timp: Ați putea să-mi ghiciți și mie moartea? — Eu nu ghicesc, eu comunic, răspunde Esmé înțepată. Vă costă o sută de euro și un fir de păr. Gérard ezită: se gândește la ce a pățit Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de euro din portofel și un fir de păr din freză. Le pune pe farfurioara pe care i a trimis-o Edy prin intermediul sertărașului. Piticul trage spre el farfurioara și retrimite
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cred că e bine să aduci animale vii pe scenă: nu e artistic, nu e igienic și nu e profesionist (calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea (se referea la modul În care juca interpretul rolului titular). Actorii erau de altă părere - că doamna Încurcase textele. În această luptă, numai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui Baum? Să aibă creier! Ce-a pățit bietul muzician, după moarte? A rămas și el fără...creier !(l-au scos autopsierii, ca să-l studieze, pentru a afla ce otrăvuri i s-au administrat decedatului, În ziua dispariției). Q.e.d. Cum mi s-a dus buhul că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Pe tren Îmi făceam fel și fel de gânduri și bune, dar și rele. Îmi imaginam fel și fel de scenarii: dacă ajung acolo și mă vinde, dacă mă scoate la stradă, Îmi aminteam ceea ce Îmi povestea prietena mea ca pățește cu cel care o protejează dacă nu face destui bani, doar că de data asta eu eram victima... Înainte de a ajunge În Oradea am oprit În Brașov, unde am stat la o prietenă de-a băiatului de care eram Îndragostită
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
el și că a fost forțată să mă aducă acolo, amenințând-o că le va face ceva rău celor din familie, doar pentru a fi obiectul distracției lui. Părinții mei nu au aflat nici În ziua de azi ce am păți În acea seară. De atunci visurile și universul unei adolescente naive sau năruit lăsând loc doar unui sentiment de neîncredere și nepăsare la adresa persoanei mele... Erau alte vremuri când am venit eu... Veneam tot timpul cu bani acasă și nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra mie boii acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grijă, trebuie să se odihnească. (duce desenul spre dreapta, îl așază jos încet. Revine) Și spui că ăsta... avionul ăsta, zboară? OMUL: Desigur. Când e reparat. Dacă n-ai grijă de el poți cădea foarte rău. MICUL PRINȚ: Așa ai păți tu? OMUL: Ei, eu n-am căzut, am coborât. MICUL PRINȚ: Din cer? OMUL: Aproape. MICUL PRINȚ: Asta-i bună! Înseamnă că eram vecini, dar nu te-am văzut niciodată până acum. Dacă și tu vii tot din cer, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
totul pe un ton revoltat, de individ care are impresia că i se ascunde ceva esențial. În contextul ăsta, una dintre puținele soluții viabile mi se pare cea adoptată de Nae Stabiliment care, în orășelul de munte unde trăiește, a pățit ceva asemănător. De fapt, și orășelul de munte despre care povestim e tot un sat ceva mai măricel. Iar în extrasezon, aproape o mahala a unei mahalale. Povestea e așa. Când se întorcea seara de la fabrică, Nae obișnuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Olimpiada, prin anii ’60, cu Jean Claude Killy, dacă nu mă-nșel. Bariere și barierașe Pe urmă am mai făcut o buclă, am intrat în Germania. Am venit iar în Austria. Am văzut și acolo trambulinele. Acolo, la Innsbruck, am pățit una dintre cele mai groaznice nopți. Am oprit la o pensiune, n-am găsit să dormim, am fost pe la săteni, era un moșulete cu care nu ne-am înțeles. Și era seară, începe ploaia. Toți trăgeau pe dreapta, stăteau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Un câine bun își iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa am pățit-o eu cu Catârcă. Cine or fi noii lui stăpâni, nu știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi nu-i de mirare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au pornit atacul împotriva Olandei, a Belgiei și, nici mai mult nici mai puțin, împotriva Franței. Să vezi dumneata cum se adeverește vorba ceea: „Tu nu-l lași să moară, iar el nu te lasă să trăiești”. Cam așa a pățit Franța și tare mă tem că îndată are s-o pățească și Anglia. Asta îi drept mulțămire că nu le au pus mâna-n gât nemților la primele lor mișcări... Oare noi ce vom mai avea de tras? Neutri nu știu cât vom
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mult nici mai puțin, împotriva Franței. Să vezi dumneata cum se adeverește vorba ceea: „Tu nu-l lași să moară, iar el nu te lasă să trăiești”. Cam așa a pățit Franța și tare mă tem că îndată are s-o pățească și Anglia. Asta îi drept mulțămire că nu le au pus mâna-n gât nemților la primele lor mișcări... Oare noi ce vom mai avea de tras? Neutri nu știu cât vom mai putea rămâne, dacă nemții se vor hotărî să coboare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
puteam să i-l spun. Ferita sfântului”... Când au ajuns, Ion a deschis ușa bucătăriei și a lăsat-o pe Măriuca să intre. El s-a retras. Din spatele ușii, a auzit strigătul prelung și disperat al Măriucăi: Costăcheleee! Ce-ai pățit? Cine te-a lovit? Liniștește-te, Măriucă! Vino-ți în fire! Am să-ți povestesc totul mai târziu. Acum trebuie să-l ducem acasă... Drumul a fost nespus de greu. La fiecare zdruncinătură, Costăchel gemea sfâșietor... Măriuca îi sprijinea capul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acela care „Nici usturoi n-o mâncat, nici gura nu-i pute”. „Da’ cine v-o pălit așa frumos, că sunteți cam stâlciți. Fostul primar cu capul spart, iar tu cu umărul strâmb... Aiestea sunt semne de bună purtare. Așa pățește cine nu-i ascultător... Cine credeți voi că atacă pe la spate și pe întuneric? Numai lașii și fricoșii. De ce nu au ieșit pe lumină? Atunci să i fi văzut ce pot.” - i-am răspuns eu. Când am terminat, s-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
poți aștepta la orice... Cum îl cheamă pe doctor, camarade? Angherliu. Mi se pare că îi grec. Aista-i doctorul la care am eu treabă. Îi fi având dumneata treabă la el, da’ tare mi-i frică să nu fi pățit ceva. Până mai dăunăzi trecea pe la mine în fiecare zi când se întorcea de la spital. Venea să-și ia gazetele. S-o fi supărat pe dumneata. Pe mine nu avea de ce să se supere... Apoi, mai rămâi sănătos, camarade. Eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Măi, că mică-i lumea asta! Uite unde era să întâlnești un camarad! Omul mi-a spus că de câteva zile doctorul Angherliu nu a mai trecut pe la el după gazete. Până atunci trecea zilnic. Te pomenești că o fi pățit și el cine știe ce. Până nu ai să mergi la el n ai să știi care-i adevărul. Așa că, umblă fuguța, că ne apucă noaptea pe drum. Doctorul avea casa în centru. Costăchel a ajuns acolo repede. Chiar de la poartă și-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că nu e nevoie, cunosc drumul, știi și tu... Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl privi cu interes. Avea comportări de bărbat. Îl sărută, apoi îi zise: Fii atent, puiul mamei, fii foarte atent, știi ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul patru până la parter, Răducu îi mai spuse: Domnișoara educatoare ne-a promis că astăzi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și printre lacrimi i-a zis: - Tu n-ai auzit nimic deosebit noaptea trecută? - Mi s-a părut că au lătrat mult câinii, dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îl merit. Poate că au avut dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul știa istoria cu cojocul lui moș Parfene. Cine sapă groapa altuia, singur va cădea în ea. Cam așa ceva pățiră și cei doi care vindeau cojocul. Au vrut să-l fure pe moș de bani dar, în cele din urmă, nu s-au ales cu nimic. Ești oarbă! Plecam acasă. Era luna august și timpul vacanței. Zborul era la orele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]