467 matches
-
evrei avem o mențiune certă despre înviere, dar nu pare așa de elaborată ca în alte scrieri ale primilor creștini. Aceste scrieri nu se apropie încă de amploarea spectrului vederilor despre viața de după moarte pe care le găsim în sânul păgânismului și nici măcar nu reflectă câtuși de puțin varietatea credinței în înviere (nu toți evreii erau de partea fariseilor în privința învierii). În fond, în creștinismul de la început nu avem de unde nota ceva despre varietatea credinței. A doua mutație este similară: credința
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mâine la ceea ce toată lumea a convenit să numească mit echivalează cu recunoașterea, În mod mai mult sau mai puțin naiv, a unei fidelități desuete față de un model cultural apărut În secolul al XVIII-lea, când ansamblul ideilor preconcepute despre divinitățile păgânismului, de la Ovidiu până la Apolodor, constituie domeniul legendei, a cărei cunoaștere erudită și savantă purta, În epoca aceea, numele de mitologie. Dar nu există niciun episod al acestei Îndelungate istorii care să Îndrituiască identificarea mitului cu un gen literar sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ci este capabilă să îmbine surîsul, în fața acestora din urmă, cu entuziasmul celui dintîi. Kierkegaard și-a exprimat foarte clar concepția, atribuind humorului un loc în seria de "stadii",după cel etic și înaintea celui religios. Pentru el, faptul că păgînismul poseda forța spirituală de a vedea legate într-o unitate comicul și tragicul reprezenta o culme. Humorul însemna pentru Kierkegaard ultimul stadiu vital înainte de credință. Este de la sine înțeles că se gîndea numai la ceea ce am numit, în cele de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fără să mai aștepte sfârșitul lucrărilor, i-a retras Romei titlul de capitală a imperiului, pecetluind astfel decăderea acestuia. Opera lui Constantin a fost urmată de proclamarea creștinismului, în 380, drept religie oficială a imperiului și prin interzicerea definitivă a păgânismului, în 391. Aceasta a fost desăvârșită în 476 de nimicirea Romei, devastată de hoardele păgâne venite din Germania. Civilizația creștină, grație euharistiei, se va identifica de acum înainte cu civilizația vinului. Intervenția divină care copleșește omenirea trimițându-i un vin
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
imiți nimic din ceea ce fac". (395d-e, 396a) 2.3. Urmașii lui Platon Mulți teoreticieni, după Platon, în special printre părinții Bisericii, vor taxa teatrul drept imoral. Pentru Tertulian (155-225), care a trăit într-o Cartagină încă foarte mult ancorată în păgânism, teatrul este o invenție a diavolului. Satan le-a insuflat oamenilor ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 376 d.Hr.). În sfârșit, În practica taurobolului, care În Grecia are un ecou slab, cercurile romane aristocratice din ultimii ani ai secolului al IV-lea Își vor găsi una dintre expresiile privilegiate ale Îndârjitei lor apărări a valorilor păgânismului muribund, făcând din el instrumentul acelei reacții extreme față de creștinismul triumfător care, după efemera paranteză iuliană, urma să dea greș În scopurile ei. b) Isisxe "Isis" și zeitățile ciclului egiptean Când Herodot (secolul al V-lea Î.Hr.), curios observator
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În lumina unor principii ale spiritualismului platonic (Imn către Regele Soarexe "Soare", Imn către Mamaxe "Mama" zeilor). În sfârșit, recuperarea practicilor teurgice În linia ce merge de la Iamblichos la Proclus exprimă Într-o manieră mai evidentă voința de a Înzestra păgânismul - Înțeles ca albie comună În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării Mediterane - cu o liturgie proprie care, departe de a se limita la nivelul unei practici materiale, permitea atingerea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un interpret autoritar (Dodds, 1959, pp. 335-369) ca „prim scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea un fundament sub aspect rațional. Obiectivul său pare revitalizarea păgânismului Înțeles ca un creuzet comun al unor tradiții grecești și orientale, Înzestrându-l cu o solidă bază teoretică inspirată din ontologia plotiniană. În acest scop, propune o multiplicare a ipostazelor metafizice pusă În paralel cu multiplicitatea ființelor supraomenești din politeismele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar fi Sraoșaxe "Sraoșa" „obediență” (În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetatea Riedegost, exista un templu ai cărui preoți practicau rituri divinatorii folosindu-se de un cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus (Gesta Danorum, XIV), care notează că la Arcona, În timpul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" - ultimul punct de rezistență al păgânismului slav - era crescut un cal alb, consacrat zeului, care putea fi Încălecat doar de preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se poate exclude faptul că asonanța dintre Sfântul Vitus și Svantovitú ar fi putut fi folosită În favoarea creștinării. Celxe "Cel" mai important templu al său se ridica În centrul orașului Arcona, În insula Rugia, ultimul punct de rezistență al păgânismului slav. Zeul era reprezentat cu torace dublu și cu patru capete, iar În mâna dreaptă avea un corn metalic folosit În timpul unui rit profetic. Astfel, preotul urmărea cât a mai rămas din vinul turnat În anul precedent: dacă era o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
femeie trasa la Întâmplare În cenușa din cămin câteva linii pe care mai apoi le număra; dacă era un număr par, prevestirea era favorabilă. Nu trebuie să ne surprindă că toate aceste practici private au supraviețuit chiar și după dispariția păgânismului. Existau Însă și rituri divinatorii cu caracter public, diverse și mult mai complexe, practicate de preoți; printre acestea se evidențiază utilizarea frecventă a cailor sacri. Un rit foarte complex era practicat la Riedegast de preoții zeului Svaroic¹: aceștia Îngropau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Deși Diëvas mai apare Încă În sărbătorile și riturile agricole (sau este aparent Înlocuit de un sfânt creștin ca Ioan sau Isidor), semnificația sa reală și străveche apare În ceea ce Petru din Duisburg consemnează În Chronicon Prussiae, unde oferă cadrul păgânismului baltic din secolul al XIII-lea. Acesta spune că, În Prusia, În provincia Nadrovia, exista un mare preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Grigore cel Mare Îi sugerează călugărului Augustin, evanghelizatorul Britaniei, să nu distrugă templele păgâne, ci să le transforme În biserici creștine (Beda, Historia Ecclesiastica, I, 30) sau cazul lui Redwald, rege În Ostanglia, care, după ce s-a Întors la păgânism, a construit un templu cu două altare pentru a jertfi și pentru Hristos și pentru zeitățile păgâne (Beda, Historia Ecclesiastica III, 30) sau situația marelui templu din Köln despre care vorbește Grigore din Tours (Vita S. Galli, II). Dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
șantajează cu războiul ar trebui să țină seama de opinia publică americană". Iar "Italia reprezintă astăzi un imperialism fără limite". Avem deci de-a face cu iluziile lui Iorga. Mussolini este băiatul cel bun, iar Hitler băiatul cel rău, reprezentantul păgînismului lui Nietzsche. Dar (după părerea lui Iorga) Hitler nu poate face nimic dacă Mussolini se opune. "Nu simte oare Mussolini că este de datoria lui să spună nu?"85. Atunci cînd Hitler a intrat în Praga, Iorga s-a simțit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
excludem componenta mistică a picturii sale. Așa cum remarcă și Lucie-Smith, se pot decela în picturile lui Puvis de Chavannes trăsăturile unui pesimism care devine placă turnantă a sfârșitului de secol XIX. "În timp ce Böcklin impunea o viziune tumultuoasă și neliniștitoare a păgânismului, Puvis furniza imaginea unei lumi atemporale, acesteia nostalgia îi fonda pesimismul de sfârșit de secol XIX, apariția societății industriale fiind trăită ca ruptură de neiertat de o armonie primordială"60. În plus, în opinia lui Edward Lucie-Smith, picturii lui Puvis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]