457 matches
-
monoteismului. Europa a văzut, ce-i drept, în islamul arabizant un dușman ideologic, dar l-a acceptat ca model filosofic. Mai puțin cunoscută e însă perioada preislamică, numită convențional Ğăhilīya, „a ignoranței”- fiind vorba de necunoașterea mesajului coranic. Secolele de păgânism preislamic, dominate îndeobște de cultul astral și absența mitologiei, nu au fost lipsite de comunicare cu iudaismul și creștinismul, dar, datorită transmiterii orale a informației, nu se cunosc prea multe amănunte despre acest interval. Cercetătorii iau de obicei în considerare
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
prin „arhiva” poeziei preislamice. Este un spațiu temporal care acoperă, din punct de vedere politic, un gol ( cauzat de luptele dintre cele două imperii decadente, bizantin și persan ), iar din punct de vedere social, o lume în schimbare ( evoluția dintre păgânism spre monoteism, dinspre nomadism spre sedentarism ). Denumirea de "Ğăhilīya "( „epoca ignoranței” ) dată perioadei preislamice se referă, evident, numai la ignorarea mesajului coranic și a revelației, fiindcă altminteri Peninsula Arabă ( "ğazīratu-l-’arab" ) a cunoscut în epoca arhaică o efervescență culturală, politică
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
caracteriza și situația socială, din cauza începuturilor citadinismului, concomitent cu păstrarea structurilor sociale nomade: clanurile se grupau în confederații, legătura sângelui continua să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră hanīfii, care contestau politeismul, fără a se alătura însă marilor religii monoteiste. Iudeii își răspândeau învățăturile talmudice în marile oaze ( mai ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
lui Venus ( Luceafărul, ’Attăr, simbolizat de un vârf de lance, o mână sau o antilopă ). Frecventele citări în poezia beduină ale unor simboluri precum vulturul, calul sau leul par a face referire la adorarea Soarelui. Astfel se poate spune că păgânismul arab era dominat de cultul astral, deși erau deseori venerate izvoare, copaci sau pietre, cu lăcașuri ale sutelor de divinități. Acesta s-a perpetuat într-un mod deghizat și după islam, fiindcă „robi ai Soarelui” au existat în toate epocile
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
din Letonia ca număr de aderenți, aceștia provenind în special din rândul minorității vorbitoare de limba rusă. Letonia a fost una dintre ultimele regiuni din Europa ce au fost creștinate. Locuitorii regiunii, ce formează astăzi statul Letonia, au practicat inițial păgânismul finic și mitologia baltică, dar această practică s-a diminuat gradual de-a lungul secolelor. În secolele al XII-lea și al XIII-lea Letonia a căzut pentru prima dată sub influența Bisericii Romano-Catolice, ca urmare a faptului că regii
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
semnată de diverși heteronimi, personalități cu biografii și activități distincte; astfel, Pessoa a proiectat un imens scenariu - drama em gente -, în care evoluau nu personaje literare, ci oameni vii. Cei mai cunoscuți heteronimi sunt Alberto Caeiro - poetul naturii și teoreticianul „păgânismului“, Ricardo Reis - epicureicul -, Álvaro de Campos - modernistul - și Bernardo Soares, căruia Pessoa i-a atribuit Cartea neliniștirii (O Livro do Desassossego), primul volum din prezența serie de autor inițiată în 2009 de Editura Humanitas Fiction. Scriitorul moare la 30 noiembrie
„Vecin cu viața. Poezia ortonimă. 1911-1935” de Fernando Pessoa, o analiză subtilă și tragică a omului modern by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105435_a_106727]
-
că o vită înaintea Ta, O Doamne!" a rostit mucenița, alergând legată în urmă torționarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Supraviețuind tuturor torturilor, mulți păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos crezând și botezându-se. Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit
Sfânta Irina, mesagerul păcii. Povestea muceniței și rugăciunea care trebuie rostită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105994_a_107286]