KorAP: Find »[drukola/base=păhărel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...38 >

948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

cu atâta grabă, și de unde bucuria acestei întâmpinări Poate că...” M-am oprit speriat ca dintr-o amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și doamnei Carolina pe care o strigă să vină de la bucătărie, ușa era întredeschisă, apoi se ridică în picioare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
zvon, începu ea, c-o să se reformeze și învățământul. - În ce sens? întrebai, desfundând o sticlă de coniac, rătăcită în rafturile unui negustor armean, rămasă nici el nu știa de când. Ea luă singură, ca și cum ar fi fost la ea acasă, păhărelele din bufetul de lângă fotoliu; cineva dacă ar fi filmat scena, un ipotetic spectator, ar fi jurat că pelicula a surprins un moment din viața unei tinere familii, abia înjghebate, atât de naturale îi erau gesturile, comportările la care adăuga o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi făcând tratațiile de rigoare ce revin calității de gazdă, în timp ce frazele îi erau independente, ușor șugubețe, dar niciodată grosolane, sau impudice. - Ar fi cazul să mai puneți un coniac, rosti întinzându-mi păhărelul zâmbind. E datoria dumneavoastră de gazdă. Mă executai, iar ea păstrând echilibrul conversației începu să-mi povestească amintiri din copilărie, la care nici nu fui atent pentru că nu-mi plac amintirile din copilărie ale femeilor, toate sunt anoste, nu cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
totuși, sunteți judecător... - Nu e nici o incompatibilitate, glumii, numai că nu mai pictez de când am plecat de aici... El vru să spună „Păcat!”, dar se opri fără să știe de ce, - se simți încurcat, din care cauză luă de pe masă două păhărele și turnă din sticla cu țuică aflată alături, dar cum le umplu, Ana se ivi lângă noi: - Eu unde sunt? întrebă zâmbind și ceru un păhărel, care-i fu adus. El simți venirea Anei ca pe - o salvare, motiv pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
fără să știe de ce, - se simți încurcat, din care cauză luă de pe masă două păhărele și turnă din sticla cu țuică aflată alături, dar cum le umplu, Ana se ivi lângă noi: - Eu unde sunt? întrebă zâmbind și ceru un păhărel, care-i fu adus. El simți venirea Anei ca pe - o salvare, motiv pentru care îngăimă o minciună: - Chiar mă gândeam la tine. Era un bărbat bine făcut, cum se spune în popor, reprezentând o sumă de preferințe fizice, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
simtă izolați. Când am intrat, domnul Pavel se sculă în picioare, obiceiul lui față de orice musafir; era vesel sau numai politicos, - mă luă amical, oarecum patern, după umeri în sufrageria de alături. După o jumătate de oră, devenise vesel după păhărelele de palincă pe care le-a băut - patru la număr - încât atunci când ciocnirăm pe cel de-al cincilea, lăcrămă: - Ehe! ce-a fost pe vremea mea, n-o să mai fie... - Niciodată n-o să mai fie ce-a fost; la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
lucru! - Viața își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvântă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată în raftul de jos al cămării, împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui înviorat învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență, a fost relațiile cu românii stabiliți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă, la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Mi-am propus nu să-i schimb, fiindcă ar fi fost greu sau imposibil, cel puțin din două motive fugiseră dintr-o dictatură și acum trăiau, în patria adoptivă, în altă dictatură. Doream doar să mi-i apropii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

Sadoveanu a fost scrisă de G. Bogdan-Duică în numărul din iunie 1904 al Convorbirilor literare. Hanul Bouluitc "Hanul Boului" Am poposit la o crâșmă singuratică, am dat ovăs cailor și ne-am pus și noi la cale. Am băut un păhărel mai mult ca de obicei, apoi, aprinzându-ne tustrei câte-o țigară, am prins a vorbi ba de una, ba de alta. Prietinul meu Cristache mă întrebă dacă mai avem mult până la Topila și dacă nu întârziem. —Prietine Cristache, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
nici o grijă; de-aici până la hanul Boului sunt trei bătăi de pușcă, iar de la hanul Boului până la Topila e o poștă încheiată... o nimica toată... avem vreme. Mai stăm, ne mai odihnim, mai spunem câte ceva și mai bem câte-un păhărel... Când a auzit de păhărel, prietinul Cristache s-a dat bătut și n-a mai zis nimica; numai a făcut crâșmarului semn. Dar boierul Dumitrașcu, răsfirându-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate: — Pe drumul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
hanul Boului sunt trei bătăi de pușcă, iar de la hanul Boului până la Topila e o poștă încheiată... o nimica toată... avem vreme. Mai stăm, ne mai odihnim, mai spunem câte ceva și mai bem câte-un păhărel... Când a auzit de păhărel, prietinul Cristache s-a dat bătut și n-a mai zis nimica; numai a făcut crâșmarului semn. Dar boierul Dumitrașcu, răsfirându-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate: — Pe drumul acesta e hanul Boului? De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-ți mai destoi inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! O suflare trece și descoperă întâmplări uitate. De pildă, eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnită a unei zile cețoase de toamnă. —Să vedeți... începu cuconul Dumitrașcu, moale, odată m-am abătut și eu prin părțile acestea, or fi vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
vorbi zâmbind și frecându-și mânile Sandu Popescu. Pușcașul tăcu o clipă, privind în pământ, apoi mă ținti cu ochii lui rotunzi. —Dumneata ești boierul din Sărățeni? Da! răcni repede crâșmarul; boierul Niculiță! Și așeză cu grijă, pe masă, trei păhărele de țuică. Vânătorul sorbi încet băutura, cu ochii pe jumătate închiși. Puse paharul la loc și-și șterse mustățile zbârlite. Grăi iar cu glasu-i ostenit: — Am auzit că la Sărățeni o duc mai bine rumânii... Sandu nu-mi dădu voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Bătrânul vorbea cu pipa în gură, lângă șanțul umed de pe margine. Ce, mă? ce tot umbli încolo și-ncoace și dai drumu la apă? Ce tot îți uzi cepele și curechiul? Stai singur cuc, nici nu mânânci ca lumea, nici un păhărel de rachiu nu bei, de ce dracu mai trăiești pe lumea asta, ha? Bulgarul, încovoiat între căpățâni violete de varză, mormăi ceva neînțeles, ridicându-și sprâncenele negre. Bătrânul începu a râde, clătinându-și luleaua între dinți. Apoi strigă tare, vârându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță Lepădatu, îmi povesti întâmplările vieții la curtea boierului Jor Avrămeanu. Îmi spuse toate, îmi vorbi și despre prăpăstioasa noapte când era să moară și despre suferințile lui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
asta? Își găsește inelul, se ridică, numără. Zece, afară de el. Toți șed cuviincios la locurile lor; nimănuia nu-i lipsește un picior. Atunci de ce a numărat nouăsprezece? Neguțătorul meu armean m-a privit zâmbind și mi-a turnat al doilea păhărel de vin dulce. Ascultă și un sfat de la noi, a urmat el. Când pleci la drum într-o călătorie lungă, dacă e în vremea blândă, între Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, nu uita să-ți iei blana. Între Sfântul Dumitru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-ne. I-am aflat și numele, deși nu era nevoie de asta, ca să fim prietini. Îl chema Ghirgor Misir. Nu i-a făcut deosebită plăcere aflând că numele Misir, adică egiptean, se aude și la armenii moldoveni. Totuși, al șaptelea păhărel să-l bem în cinstea armenilor din țara domniei tale, mi-a zis el. Și ei și noi suntem frați cu piramidele. A aflat că am văzut magazinul de antichități care se numește Seraiul Vechi. — Niciodată europenii dumneavoastră n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

stimuleze secreția de endorfine“. La scurt timp după, Luke era ghemuit în poziție fetală pe podeaua de la baie, neștiind prea bine dacă avea să leșine sau să verse. Pun și ventuze, a zis Gaz. Un alt tratament chinezesc. Încălzesc niște păhărele și ți le lipesc pe spate. Ajută la eliminarea a tot soiul de toxine. Da, știam și despre asta. Știam și cum și-a pus paharele flambate prea aproape de fereastră la Rachel și Luke și reușise să dea foc perdelelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

certat cumplit din cauza banilor. Ajunși acasă, a urmat o ședință amoroasă de rămas bun, bogată în amănunte, cu o Selină plină de talente și suferință, și eu mai carnal ca oricând. După care, din câte îmi amintesc, au urmat câteva păhărele și pregătirea de calcare. Cu alte cuvinte, o seara cât se poate de obișnuită. Poate că, în încheiere, să mai fi spus câteva porcării, dar și asta intra în rutina zilnică. Când m-am trezit a doua zi, la prânz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mai e până acolo. Mulțumită Selinei, al doilea pas n-a fost la fel de greșit ca primul. Și totuși, nu era, încă, ce ar fi trebuit să fie, și asta tot mulțumită Selenei. Selina, care... A, da, și am luat câteva păhărele cu Kevin Skuse, luministul meu, și Des Blackadder, mașinistul. Fielding mi-a spus să le dau celor doi un avans imediat și să fie gata de filmări în toamnă. Deocamdată nu prea e de lucru. Erau suficient de flămânzi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde ascultam fascinat poveștile Teodorei, „ultima curvă bizantină a Bucureștilor“, după cum se recomanda. Teodora, pe atunci, era încă studentă (așa se spunea), dar își pierdea încetul cu încetul mințile. Își însoțea dusul din sine cu nenumărate păhărele de rom, cu ceasuri petrecute la „Tosca“, cafeneaua de peste drum de căminul studentelor de la Drept, de la deschidere și până la închidere, și cu depănatul aceleiași unice povești de pregătire a unei crâncene răzbunări pe Mocofanu, căruia avea să-i scoată iluziile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la peron. Acolo Începea o Întreagă nebunie. Medicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din nou calea. Atunci, medicul se Întoarse pe călcâie, Îndreptându-se spre ușă. Piciorul i-o luă Însă Înainte. Stomatologul se Îndreptă spre masă, unde Își mai turnă un păhărel. „În cinstea dumneavoastră”, făcu el, dând coniacul pe gât. Și atunci piciorul, Întinzându-și spre masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui, un pahar, Îndemnându-l din priviri pe Noimann să toarne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]