1,696 matches
-
Asteptând aplatisimi pe marginile barde, Cercând multiple muze pe isonul căutat, Le vor a sta supuse numai bune de jucat. Iată, unii cred că au atât de multe muze, Și-atunci le călăresc fără să le mai amuze, Nici nu pălesc crezând că's far'de odihnă, Ele se opresc.. și stau, cerând a lor tihnă! Chiar limbajul artistului nu-i neîntrerupt, Dacă mesajul autorului n-a fost la consult, Prin farmacii naturale ce malignele previn, Gândirilor staționare din imaginile -Destin
APLATISIMI..BARDE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364815_a_366144]
-
Fieraru Publicat în: Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului GLĂSUIRE DE COPIL Zâmbește, e tot ce contează. Visează, e tot ce surâde. Prin vene-mi simt spiritul vesel. Crescând în dulcele-mi vis stins, În focul pălind crește. Necunoscutu-n zări topește curajul ploii amare Pe alba lună neagră, Păzindu-i misterul neatins și nepătat De mintea crescândă, Adânc și necuprins în val, Frânt, de pictiseala cruntă a ploii rare, Din sânul cald al mării pline, Din neincercatul
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
b)Frumosul nu e unic, ci infinit nuanțat și structurat pe multiple planuri de complexitate, respectiv de puritate. Notă: Pentru Plotin, iar după el și pentru alți gânditori, Frumosul absolut este Unul, adică Dumnezeu! După cum frumusețea frustă a trandafirului sălbatic pălește în fața culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
strana bolții, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în roș, În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hău, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
bucuriei Tale. Si dacă reîntoarcerea mea este pecetluită de Tine, dă-mi măcar forța lucrurilor de bine spre a răsării în puterea adevărului pur și a desvălui răul învăluit precum foile legumelor verzi, care odată scos la lumina soarelui să pălească el însuși în rușinea fără de margini a razelor din privirile celor buni. Si dacă anii cei tineri sunt îmbrățișați de puterea Ta în iubire, dă-mi energia cu care să pot vorbi încă în mijlocul minciunii și suferinței, de iubire și
RUGA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366352_a_367681]
-
în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului pentru cei care au biruit balaurii și nu numai! Gheorghe, nu te mai făli!... Gheorghe, nu te mai făli! N-ai smuls lumii, laurii, Și în veci nu vei păli, Cu lancea,... balaurii! Gheorghe ești ca un grăunte, De-o mai duci să o ții minte: ( Dă-ți cu palma peste frunte! ), Ți-o iau alții înainte! Vezi și tu cum trece vremea!... Ieri iubeai ca un făcut, Azi ești
GHEORGHE, NU TE MAI FĂLI!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366364_a_367693]
-
o iau alții înainte! Vezi și tu cum trece vremea!... Ieri iubeai ca un făcut, Azi ești bun de zeflemea, De mâncat și de băut... Gheorghe, nu te mai făli! N-ai smuls lumii, laurii, Și în veci nu vei păli, Cu lancea,... balaurii! Nu te da, Gheorghe, bățos!... Că ai trăit și-ai petrecut Și tot ce a fost frumos De-amu bade... a trecut. Referință Bibliografică: Gheorghe, nu te mai făli!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GHEORGHE, NU TE MAI FĂLI!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366364_a_367693]
-
Ele sunt simbolul frumuseții nemărginite... Pe ele știu clipele să valseze atât de divin! Iar visele din ele-și culeg nectarul! Grădinile ar fi plâns cu râuri de lacrimi de n-ar fi fost flori, iar cuvintele de iubire ar păli fără mireasma florală ce știe atât de bine să-și picure mirul... Și oare din ce ar mai înflori aievea veșnicia? Nu, viața ar fi fost searbădă fără flori. Pământul ar fi fost inundat de lacrimile stelelor... și ar fi
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
doar de divorț. Ca printr-un adevărat miracol, vechile legături de prietenie s-au refăcut iar rănile s-au cicatrizat. Dar timpul, ireversibil si necruțător, avea să-și spună cuvântul: elanul tinereții și flacăra mistuitoare a iubirii au început să pălească, venind vremea unei consolări doar cu amintirea bucuriilor și fericirea trecutului. Îmbolnăvirea prietenului a fost percepută de eroină ca un adevărat trăznet, care a cutremurat-o. Dovedind însă spirit de jertfă, a găsit cuvinte de încurajare, oferind spijin moral și
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
doar de divorț. Ca printr-un adevărat miracol, vechile legături de prietenie s-au refăcut iar rănile s-au cicatrizat. Dar timpul, ireversibil si necruțător, avea să-și spună cuvântul: elanul tinereții și flacăra mistuitoare a iubirii au început să pălească, venind vremea unei consolări doar cu amintirea bucuriilor și fericirea trecutului. Îmbolnăvirea prietenului a fost percepută de eroină ca un adevărat trăznet, care a cutremurat-o. Dovedind însă spirit de jertfă, a găsit cuvinte de încurajare, oferind spijin moral și
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
se retrăgeau precipitat, nu fără a lăsa și ceva dâre de sânge, oscioare, alte ligamente și tricouri rupte în urma aprigei încleștări cu fostul copil de mingi ! Asta în timp ce fostul căpitan, cu toată silueta lui hotărâtă și longilină, osoasă, începuse să pălească, nu se mai strecura ca altădată cu abilitate prin apărarea adversă, devenind înceată, greoaie, abandonând din această pricină „dreptunghiul verde”. Se așeză cam tomnatec la casa lui, începuse să îmbătrânească, vorbea lumea una și alta, crăpa câteodată de rușine, n-
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
este bine definită de Marx: filozofii au interpretat până acum lumea, acum e important să o schimbăm. Adevărul nu mai constă în existența ca atare, nici în faptele oamenilor din trecut, ci în schimbarea lumii. Și triumful istoriei asupra speculațiilor pălește în fața noii acțiuni, a viitorului luminos la care trebuie să se raporteaze acum adevărul. La început, creștinismului și raționalismul, iluminismul făceau casă bună împreună și la ascentiunea istoricismului creștinii au ținut oarecum pasul, însă curentul care vede adevărul în schimbarea
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366778_a_368107]
-
pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Curpenii nici să crească, nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva , aici în acest lac
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
într-un oraș, pe când Ana, nemaidorind să dea ochii cu sătenii și cu cei care o cunoșteau, preferă să se izoleze, căutându-și o cameră unde va locui în gazdă ani de zile. Nu peste mult timp, amintirile începură să pălească, durerea din suflet să se stingă, iar peste suspinele dureroase ale unei iubiri neîmpărtășite și înșelate, s-a așternut uitarea. Întreaga sa atenție era acordată creației, a noului în vestimentație și a frumosului. Din mâinile sale chiar dacă uneori trebuia să
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
în vistieria țării câți galbeni îi oferim noi sultanului! Pe otoman nu-l interesează omul, ci „darul omului”! BOIER CONACU:Atunci niciodată nu-l putem considera pe sultan aliatul nostru! BOIER CIOCOIU:Doar cât îi oferi aur!... Când strălucirea metalului pălește, capul tău cade sub securea călăului! Boier Ciocoiu ia ulceaua cu vin și toarnă din nou în pocale... EXT. / NATURĂ / ZI O ceată de călăreți țâșnesc pe poarta larg deschisă a conacului și se pierd pe drumul ce duce spre
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
de zăpadă rătăcitori (Frig). Codul creației bacoviene este însăși biografia sa, discret notată cu toate trecerile timpului și a deznădejdii: Era mai demult o stradă, / O școală, și bruma cădea - / Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singuratic pălea (Scântei galbene), trepte de inițiere ale unui rit fundamental de trecere a fiindului prin existențial. Nașterea sa este cenușiul și culorile umbrelor care se întrezăresc printre viețile trecătoare. Atât de grea i-a fost starea maturității încât cu greu și
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
regăsește singur, purtându-și pașii stingheri, pe alei pustii, pe poteci lipsite de soare ca și sufletul său. Următoarele poezii, în același ton, descriu viața fără ființa iubită: nimic nu pare a mai avea sens, totu-i searbăd, văpaia soarelui pălește, “ Iar chipul tău se pierde / În albul fulgilor de nea...” ( Când tu nu ești). Citind elegiile lui Marian Malciu - gândul te poartă la ciclul de poeme al lui Vasile Alecsandri “Lăcrimioare” și, în chip deosebit la poezia “Steluța”:“Tu, care
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
creștinismului - spunea el la microfon, iar vocea lui puternică se auzea în toată piața. Dumnezeu este întotdeauna alături de cei care luptă pentru dreptate. Prin acțiunea voastră recreștinați Ucraina și arătați lumii că valorile europene care au fundamente creștine nu au pălit în inima voastră oricât s-au luptat pentru acest lucru ateii aflați la putere în ultimul secol. Vestea că în mijlocul protestanților din Maidan a venit un călugăr tocmai de la Athos s-a răspândit cu iuțeală și mai mulți preoți și
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
arăt că știm și noi d-astea, iute am legat-o de pat și m-am urcat pe ea. Da’ numa’ n-am avut noroc. Doar ce-ncepusem să-mi aduc aminte cum se face, că m-am și simțit pălit în ceafă. Era bărbate-su, de meserie carabinier, care-și uitase cătușele acasă și se-ntorsese după ele. Ce bezmetic, dom’le! Cum să pleci de-acasă fără cătușe?! Și să le lași pe mâna unei muieri care nu știe
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351660_a_352989]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 667 din 28 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului ce frumusețe, sfinte Doamne! o văd acum în prag de iarnă și câte am pierdut eu, toamne, gustând poșirca din povarnă... culori atât de schimbătoare pălesc în nopțile senine și-n valsuri, frunze pe cărare, prin ramuri, pritocesc suspine. ce frumusețe, sfinte Doamne! ca un preludiu de vioară, într-un concert de triste toamne, mă zgândără și mă-nfioară! să fie semn de pocăință ori mă îndemni
CE FRUMUSEŢE, SFINTE DOAMNE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346543_a_347872]
-
ploaie, cum se ascunde și cum dispare, între celelalte celule din apus, până acolo unde ascultăm dialogul ascuns între secundele de apă, până la marginea răsuflării noastre, pe pajiștea de roua reflectată, numărând încet către zero. POVESTE Este durerea aceea care pălește culorile înainte de somn, este privirea aceea care zădărnicește prefacerea suferinței; Gândul - numai acela care aduce căldură dincolo de ființă. Mihaela Cristescu Sydney, 8 martie 2012 Referință Bibliografica: RAȚIO / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul ÎI, 08 martie
RATIO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346590_a_347919]
-
albi sunt reci și doar...atât Taina iubirii doarme obosită Doar mie mi-este frică și urât. Eu și lăuta mea dezacordată Mai stărui lerui ler să îți șoptesc În gama care pare demodată Și-n noaptea-n care stelele pălesc. Îți stau în prag deși-s tot mai departe Ca azi, ca ieri, ca mâine, ca oricând Un munte de uitare ne desparte Și nopțile de-Ajun le trec plângând. Și totuși, când se-aud iar zurgălăii Și tineri trec
COLINDUL MEU N-AJUNGE.... de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351082_a_352411]
-
drumeag pe care merg singur...” încercând zadarnic să se refugieze tot într-o formă de suferință mascată - în oarecare măsură, uitarea! Firește, nu este simplu de trecut peste astfel de trăiri; așa cum spune poetul “Când tu nu ești / văpaia soarelui / pălește, / searbăda-mi trăire / pare ca n-are sens / ori calea nu-și găsește...[...] Când tu nu ești / se trec și florile, / le bate / frunza vântul pe alei” (“Când tu nu ești”) și gândurile se-mpleticesc pe cărările sufletului în ghirlande
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a rămas toată viața aproape de inima și sufletul tatălui. Era chiar "cronicar" fidel al "universului de la Copou", scriind și despre mobilizarea generală în casă pentru a-și ajuta tatăl. Copiau manuscrisele
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]