1,423 matches
-
munților, acolo unde nu e decât cerul, în tot seninu-i azuriu și calm absolut, și deschiderea sa spre infinit... Îmbrățișându-le ocrotitor cu inima-i caldă, din depărtare, pe toate, vine din urmă masca iubirii, pașii ușori precum puful de păpădie simțindu-se tot mai aproape, parfumu-i deplin, de-un farmec mistuitor, le învăluie în brațele-i, și toate-i cad în mrejele-i, iar o tăcere adâncă se așterne, alinarea acesteia e atât de așteptată în toate ceasurile, în care
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PUFUL MORȚII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PUFUL MORȚII Plânge văzduhul trist cu puf de păpădie Și parcă ninge-a iad și-a moarte printre noi, Se văd pe-alocuri cruci și umbre de sicrie Și-o lună neagră plină răsare peste noi. Cu suflete de păpădii în vals e plin văzduhul Și-n ritmuri zarea
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
Autorului PUFUL MORȚII Plânge văzduhul trist cu puf de păpădie Și parcă ninge-a iad și-a moarte printre noi, Se văd pe-alocuri cruci și umbre de sicrie Și-o lună neagră plină răsare peste noi. Cu suflete de păpădii în vals e plin văzduhul Și-n ritmuri zarea geme în zgomot a pustiu, Pe dealurile pârjolite crește miros de moarte Și viața-n plină viață miroase a sicriu. Cad pe alocuri pene cu tot cu aripi frânte Purtând sub greutate și
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
e plin văzduhul Și-n ritmuri zarea geme în zgomot a pustiu, Pe dealurile pârjolite crește miros de moarte Și viața-n plină viață miroase a sicriu. Cad pe alocuri pene cu tot cu aripi frânte Purtând sub greutate și puf de păpădie, În urlete de groază se așterne-ncet și noaptea, Iar plumbul fără zgomot se zbate în sicrie. Cad lacrime șuvoi spălând de sânge zarea, Curg râuri gri de aripi și puf de păpădie, Se-așterne-ncet tăcerea și geamătul dispare, Iar pașii
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
frânte Purtând sub greutate și puf de păpădie, În urlete de groază se așterne-ncet și noaptea, Iar plumbul fără zgomot se zbate în sicrie. Cad lacrime șuvoi spălând de sânge zarea, Curg râuri gri de aripi și puf de păpădie, Se-așterne-ncet tăcerea și geamătul dispare, Iar pașii grei de plumb se-adună prin sicrie. E ceață deasă și-n liniste se-aude doar tăcerea Târându-se spre alte lumi prin puf de păpădie, Cerul desprins din patimi se face mii
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
râuri gri de aripi și puf de păpădie, Se-așterne-ncet tăcerea și geamătul dispare, Iar pașii grei de plumb se-adună prin sicrie. E ceață deasă și-n liniste se-aude doar tăcerea Târându-se spre alte lumi prin puf de păpădie, Cerul desprins din patimi se face mii de țăndări, Iar sufletele sângerânde se-adună în sicrie. Referință Bibliografică: PUFUL MORȚII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
la care ținea cel mai mult. Din când în când privea pe furiș cerul dar și pe Beran care stătea și el pe iarbă în genunchi, cu blugii gata să-i plesnească pe coapse, frământând în mâini un fir de păpădie. - Spune-mi, Marina, pentru ce vrei tu să te apuci acum de muzică; ce ți-a venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise soarele. « Hmm! Nu-i place Beran. Nu-mi plac
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
că mă voi preface în noapte, într-o noapte a începuturilor uitate să rămână eternă lumină...” Mărturisirile poetului sunt ca un mir vindecător pe meterezele unui război oniric: „Liniște! Sunt poetul căzut într-un război dintre o rostopască și o păpădie, fără a ști vreodată cine-i învinsul și cine-i strigoiul...” Dincolo de tăcere - Jurnal de poet, cu opere grafice tot de Damian Petrescu (2009), întregește „tripticul” răpanian. Este o carte de maturitate, „scrisă cu acel colț al inimii muiat într-
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
te-ai ascuns în piept la mine și a trebuit să pun iarăși ochii și ca pedeapsă m-ai pus să te sărut apăsat și prelung... De atunci îmi minunez ochii că-n urmele pașilor tăi revarsă aur flori de păpădii; Le voi culege să-mi fac cunună, pentru că m-ai așezat la lumina unei jumatăți de lună pe tronul vieții tale.... Referință Bibliografică: Luceafărul aseară / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1579, Anul V, 28 aprilie 2015. Drepturi
LUCEAFĂRUL ASEARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366127_a_367456]
-
nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Eterna În prima rază de soare Ce aduce o zi nouă, În iarba ce se scaldă În valuri reci de rouă... În primul trandafir Ce-a înflorit în glastră, În puful păpădiei Ce-ți bate la fereastră... În vântul ce se joacă Cu buclele de păr, Și lasă-n ele amprenta Parfumului de măr... În fila necitită A cărții cu povești, în auriul luciu Al astrelor cerești... În ploaia ce se cerne
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
iar ca... ieri... El îi va da în dar buchetul Cu... douăzeci de primăveri. FLOAREA DE SALCÂM Când primăvara bate-n poartă Natura-i toată-n sărbătoare... Albinuța-n miez de ziuă Sărută fiecare floare... Vântul adie pe cărare... Ciufulește păpădia... Și o rândunică-n zbor, Întregește armonia... Iarba-ncepe să se-nalțe... Acuși îi trebuie coasă... Și păsărele călătoare De la frig, se-ntorc acasă... Un trandafir într-o grădină Își ridică căpșorul... A auzit de sus chemarea Ce-o cântă
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
aleargă în vis cu poetul pe o câmpie, florile de salcâm asociată cu lumina din privirea senină, lumina zăpezii văzută prin „plicurile albe cu pliuri albastre”, iepure alb, lumina neonului, amintirile ca niște „fuioare albe de lână”, zăpada ca niște „păpădii albe”, „lumina crucilor albe”. Iată, la un moment dat, culoarea albă este chiar emoția, bisericile sunt albe, la fel ca iubirile și merită să fie citată toată poezia „Bisericile noastre albe, iubirile”: „Întotdeauna Iubirea e albă, albă/ Aici nu se
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 773 din 11 februarie 2013 Toate Articolele Autorului imaginea păpădiei care aleargă rotindu-și faldurile de mireasă în inima aerului mă urmărește în pielea goală dansându-mi sufletul când o
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 773 din 11 februarie 2013 Toate Articolele Autorului imaginea păpădiei care aleargă rotindu-și faldurile de mireasă în inima aerului mă urmărește în pielea goală dansându-mi sufletul când o vede nu este mai mult decât o biserică vie care plutește de la o religie incandescentă la altă religie incandescentă atingând
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
pielea goală dansându-mi sufletul când o vede nu este mai mult decât o biserică vie care plutește de la o religie incandescentă la altă religie incandescentă atingând corzile inimii înainte de a se preface în lumină este ea femeia care vine păpădia care zboară aerul care o poartă în jurul ochilor mei mă desprinde de iluzia gândului că aș fi etern și îngenuchez umil în corola sa de parfumuri păpădia albă este femeia goală lipită de propria mea carne cu tremurată liniște devenind
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
corzile inimii înainte de a se preface în lumină este ea femeia care vine păpădia care zboară aerul care o poartă în jurul ochilor mei mă desprinde de iluzia gândului că aș fi etern și îngenuchez umil în corola sa de parfumuri păpădia albă este femeia goală lipită de propria mea carne cu tremurată liniște devenind prin atingere noi absolut Referință Bibliografică: Păpădia care aleargă / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 773, Anul III, 11 februarie 2013. Drepturi de Autor
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
în jurul ochilor mei mă desprinde de iluzia gândului că aș fi etern și îngenuchez umil în corola sa de parfumuri păpădia albă este femeia goală lipită de propria mea carne cu tremurată liniște devenind prin atingere noi absolut Referință Bibliografică: Păpădia care aleargă / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 773, Anul III, 11 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
care parcă dansează, îți intră în tine și-ți dă aproape senzația că te fulguie și tu începi dintr-o dată să te ferești și să te scarpini acolo unde crezi c-au aterizat, legănându-se... E ca pufușorul ăla de păpădie pe care-l suflă vântul sau îl sufli tu să-i vezi împrăștierea și zborul în mii de fire și punctulețe și pe care o parte ți se pare că le-ai și aspirat și fără să vrei tușești din
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
ochii rostul e să ucizi starea de a fi e să mănânci bine dar muzica întreabă trubadurul cu delicată uimire starea de sunet a luminii care se zbenguie în sângele arid nu o simți nu freamăți când un fir de păpădie își dăruie lumii fulgii fecunzi ai învierii înviere spui înviere da așa spun învierea este să trăiești bine dar poemul sublima simfonie a aerului sărutat de trestii cand luna coboară pe marginea timpanului în taina adâncă a unei inimii nu
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
urmărește chiar și atunci când suntem nefiind iubire și neiubire înălțări și alunecări trepte rupte cățărări pe urme mute uitări, cărări întortocheate labirint, acoperiri de frunze pierdut la capete firul Ariadnei împreunat într-o logodnă în constelația ei deliberări de păpădii orizontul gărgăriței câmpuri de gănduri însângerate petale de maci iubirea balansoar de dor la capăt, căpșuni mușcate cristaline irigând mărgăritar spînzurări în pănze astrale nori și raze firave prizoniere dar flămânde Albastru de Cer al Lor chemări și nechemări stele
DOR de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352421_a_353750]
-
Păsărelele ciripeau vesele pe crenguțele sălciilor din crâng. Harnicele albinuțe își continuau munca începută în primăvară de a strînge polenul din flori iar în căsuța lor, stupul, să-l prelucreze în miere. Un cărăbuș urca sprinten pe un fir de păpădie, iar o buburuză stătea tolănită la soare pe o frunză de lăptucă. Soarele se unduia pe bolta senină și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
de migdal și a spus cititorilor gazetei Delta, prin iunie 1990, după care, terminând liceul de matematici și fizici, a studiat afaceri - pre limbă academică management și relații internaționale, dar și poetici, precum BUCURIA UNEI PLOI DESCHIDE GENE-N OCHII PĂPĂDIEI Cel mai adesea umblă prin București sau prin alte locuri:Mă tot plimb sperând să-l văd pe Dumnezeu? Cum tunica iernii peste cer răstoarnă. Cristina Ștefan, băcăuancă, deseori creatoare de interactivități scriitoricești, sub emblema Lirei 21, și de proze
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PE CHIP O RUGĂCIUNE Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe chip o rugăciune Dragul meu care ești pe pământ în geamul întredeschis unde înfloresc păpădiile două câte două la poarta dintre ulițe șoptesc frunzele de bujor în noaptea bordo și deschizătura de ie aruncă o reflecție din povestea cu litere în care ai uneltit cu stele căzătoare să vă întâlniți în adâncul fântânii în mlaștina
PE CHIP O RUGĂCIUNE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351526_a_352855]
-
știe. Un cuib vestit cu faima lui apusă- Au dispărut și cronici și poeme, Și nu mai e nici cine să le cheme- Se-ntinde vag tristețea lui nespusă. S-a risipit în cele patru vânturi, Ca puful de firavă păpădie, Iar către noi, anemică adie Ideea ce se-nalță din pământuri. Un cuib de nobili - o relicvă rară; Hamletizează umbre risipite, Iar toate par acum închipuite... Un cuib vestit, cu faimă princiară... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Un cuib de nobili
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri / Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni / Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri, / Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: „să fim buni” / Acasă În felul acesta a hotărât să intre pe ogorul culturii române, cu respect pentru limba poporului și a locului în care își are rădăcinile vieții, cu modestia caracteristică strămoșilor săi și cu mare drag în
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]