520 matches
-
în 1047 acesta s-a întors din nou la Roma și și-a început un al treilea pontificat. După doar opt luni Damas al II-lea l-a învins, ceea ce nu l-a împiedicat însă să se considere în continuare papă de drept. Până-n 1049 i-a sabotat și pe Damas și pe succesorul acestuia, Leon al IX-lea. Abia în urma unui sinod ținut la Lateran Benedict a fost excomunicat. Și-a petrecut ultimii ani din viață la mănăstirea din Grottaferrata
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
conte de Segni, n. 1160 sau 1161, Gavignano - d. 16 iulie 1216) a fost Papa al Romei în perioada 8 ianuarie 1198 până la moartea sa, la 16 iulie 1216. Descendent al unei nobile familii romane, cardinalul-diacon Lothar de Segni, ca papă Inocențiu al III-lea, a urmat teologia la Paris și dreptul la Bologna. Era pios și smerit, echilibrat și cu un puternic simț practic. Ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani, el avea sentimentul că
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
16 iulie 1216. Descendent al unei nobile familii romane, cardinalul-diacon Lothar de Segni, ca papă Inocențiu al III-lea, a urmat teologia la Paris și dreptul la Bologna. Era pios și smerit, echilibrat și cu un puternic simț practic. Ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani, el avea sentimentul că este Servus Dei și vicarius Christi-vicarul lui Hristos, cu autoritate supremă pe Pământ . Principalele sale preocupări erau: restabilirea ordinii în statul papal, rezolvarea problemei siciliene , reînsuflețirea
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
din Sevilla, în anul 1722. În anul 1723, a protestat, în van, contra invadării de către împăratul Carol al VI-lea a ducatelor de Parma și de Piacenza, care se aflau sub suzeranitate papala. A refuzat să retragă Bulla papala Unigenitus. Papă Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Romă Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea independenței Bisericii Române Unite cu Romă față de episcopiile și arhiepiscopiile de riț latin din Ungaria. Papă Inocențiu al XIII
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
Bulla papala Unigenitus. Papă Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Romă Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea independenței Bisericii Române Unite cu Romă față de episcopiile și arhiepiscopiile de riț latin din Ungaria. Papă Inocențiu al XIII-lea a dus o luptă continuă împotriva cardinalului rebel francez Noailles și împotriva altor episcopi francezi rebeli. Întrucât situația se tărăgăna, Papa a murit de supărare, la 7 martie 1724, la Romă. În 2005, cu ocazia împlinirii
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
erau contele "Marco Aurelio Tommaso Braschi" (1684-1759) și "Anna Teresa Bandi" (1690-1730). A fost educat de Iezuiți. A făcut studii de drept "în utroque jure", la Universitatea din Ferrara. Devine secretar al cardinalului "Tommaso Rufo", legat pontifical la Ferrara. Cand Papă Clement al VII-lea a murit, Braschi l-a urmat la Romă pentru conclav. Cand stăpânul său "Tommaso Rufo" a fost numit decan al "Colegiului Cardinalilor", a devenit auditor, însărcinat cu administrarea diocezelor de "Velletri" și de "Ostia". Înnoadă legături
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
scopul convingerii împăratului Iosif al II-lea să renunțe la politica să reformista, care viza secularizarea mănăstirilor fără utilitate publică și de înființare de noi parohii din fondurile astfel obținute. Pius al VI a trebuit să înfrunte evenimentele Revoluției Franceze: Papă Pius al VI-lea i-a făcut cunoscut, la 22 iulie 1790, lui Ludovic al XVI-lea că se opune proiectului de constituție civilă a clerului. Unul dintre puncte pune problema. Reacția sa față de constituția civilă a clerului nu este
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
mîneca și se vedea obligat să-I joace. S-a întors la puterea pe care Iisus i-a dat-o lui Petru, puterea spiritului. În iulie 1869, episcopii au adoptat principiul infailibilității și al primatului, după cum îl numea Biserică. Acum papă nu mai era capabil să greșească în probleme de morală și credința, toată lumea trebuia să i se supună. Primatul spunea că învățăturile și autoritatea lui nu pot fi încălcate sau înlocuite de nici un om sau grup de oameni din întreaga
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Unii devin sfinți venerați de către populația locală, ca de exemplu Sidi Boumediene, al cărui nume este încă onorat în Maghrebul contemporan . Cu toate acestea toleranță față de non- musulmani este adevărată, după cum reiese din corespondență dintre Sultanul Al Nasir Hammadid și Papă Grigore VII În apropierea orașului Bejaia se întâlnesc în anul 1120 Abdelmoumen, atunci un tanar student, si Ibn Toumert, reformator religios care a fost expulzat, și al carui discipol devine înainte de a conduce mișcarea almohadă. . Parte din " extremul Maghreb " ( în
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
1506 și 1512 trăiește la Urbino, unde începe să lucreze la opera sa majoră ""Prose nelle quali si ragiona della volgar lingua"", publicată mai târziu, în anul 1525. În anul 1513 îl însoțește la Roma pe Giulio de' Medici, viitorul Papă Clemente VII. La Roma, Papa Leon X îl numește secretar particular. În această perioadă (cca. 1512) are loc - într-un schimb de epistole, ""De Imitatione"" - celebra lui polemică cu Giovan Francesco Pico della Mirandola, nepotul cunoscutului umanist Giovanni Pico della
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
al Franței. Papă Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Șanț’Angelo, prin intermediul sau, în 1527, în timpul "Asediului Romei" (în ) de trupele dezlănțuite de mercenari ale Sfanțului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul. Papă Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte. Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor. Cheile coridorului se găsesc la Gardă Elvețiană. Cititorii cărților lui Dan Brown
Castelul Sant'Angelo () [Corola-website/Science/314357_a_315686]
-
o scrisoare a episcopului Proterius al Alexandriei către Papă Leon (scrisă înainte de 457). Deși Dionisie nu a dat un nume acestor lucrări, colecția de scrieri a fost numită, recent, "Liber de Paschate"- Cartea Paștilor- de către Audette. Între 2007 și 2012 Papă Benedict al XVI-lea a publicat trei volume, primele două numindu-se "De la botez la schimbarea la fața" (2007) și "De la intrarea în Ierusalim la înviere" (2011). Printre alte informații controversate, autorul afirmă că Dionysius Exiguus () a greșit când a
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
a căsătorit cu Prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha care a domnit împreună cu ea, fiind co-monarh. ferdinand a primit titlul de rege în 1837, potrivit obiceiului portughez, la nașterrea primului lui copil, Pedro al V-lea al Portugaliei. În 1842, Pape Grigore al XVI-lea i-a acordat Mariei Trandafirul de Aur. Deși fusese avertizată de doctori asupra riscului la care se expune în urma nașterilor anuale, Maria a ignorat riscul. În 1853 a murit la nașterea celui de-al 11-lea
Maria a II-a a Portugaliei () [Corola-website/Science/315915_a_317244]
-
creștinătatea apuseană. Punctul culminant al acestei reforme a fost alegerea Papei Grigore al VII-lea, fost călugăr la Cluny și cel ce a dus mai departe această mișcare prin celebrele reforme gregoriene. Mai târziu alți călugări ai ordinului au devenit papi cum ar fi Urban al II-lea și Pascal al II-lea. Abația era cel mai mare centru monahal al Europei și un loc important de pelerinaj. Mulți pelerini veneau aici să se roage și să asculte ceremoniile grandioase efectuate
Abația Cluny () [Corola-website/Science/332982_a_334311]
-
Îl diario di Dracula del romeno Marin Mincu”, „Corriere della seră”, 4 octombrie 1992; D’Arco Silvio Avalle, „În prigione con Dracula”, „La Nazione”, 29 octombrie 1992; Giuseppe Pontiggia, „Îl diavolo, certamente”, „Panoramă”, 15 noiembrie 1992; Alfredo Giuliani, „Perche îl papă calunnio Dracula?”, „La Repubblica”, 12 noiembrie 1992; Simonetta Bartolini, „Era amico del Magnifico e di altri umaniști”, „L’Independente”, 12 noiembrie 1992; Renato Minore, „Dracula, principe del dubbio”, „Îl Messaggero”, 16 februarie 1993; Ernestina Pellegrini, „Note șu "Îl diario di
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
găsit pe coasta Mării Baltice era căutat de vikingi, dar și de negustori din Egipt, Grecia și Imperiul Roman. Aceasta a dus la dezvoltarea Drumului Chihlimbarului. Mai multe rezervații naturale protejează peisajele neatinse populate de diferite animale mari. În Rezervația Naturală Pape, unde au fost reintroduși zimbrul, caii sălbatici și bouri recreați, există astăzi o megafaună holocenă aproape completă, cuprinzând și elani, căprioare și lupi. Letonia este stat unitar, împărțit astăzi în 110 comune (în letonă: "novadi") și 9 orașe republicane (în
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă Papă (Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
a sancționat introducerea la 1 ianuarie 1880 împotriva opoziției multor clerici ortodocși dar și catolici. Paoli a fost cel care l-a încoronat pe primul rege al României, Carol I al României, la 14 martie 1881. În 27 aprilie 1883 papă Leon al XIII-lea a semnat scrisoarea apostolica "Praecipuum munus", prin care a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de arhiepiscopie, cu reședința la București, iar pe Ignațiu Paoli la cel de arhiepiscop. După sfințirea catedralei la 15 februarie
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
000 uncii de aur, în vederea întreținerii unei armate permanente timp de doi ani, la dispoziția magistrului ordinului teutonic și a regelui, ea a căzut de la sine o dată cu detronarea lui Jean de Brienne. Honorius al III-lea, singurul în măsură ca papă să judece faptele unui împărat, s-a văzut, ca totdeauna, neputincios în fața toanelor politice ale lui Frederic și chiar dacă ar fi vrut să ia o atitudine nu a mai avut timpul necesar, deoarece în același an (1227) se îmbolnăvea și
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
vechi este cel mai cunoscut obiectiv din Peñíscola, acesta a început să fie construit din 1294 și a fost terminat în 1307. Acest castel este cunoscut din 2 motive: 1) pentru că a fost “scaunul” lui Papă Benedict al XIII-lea (Papă Luna); iar 2) pentru că a fost folosit pentru filmarea filmului epic “El Cid”. Peñíscola are multe de oferit în afară de castel și regiunea veche a orașului. Aici există o excelentă plajă nisipoasa către nord de oraș, și are 5 km lungime
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Copenhaga din mai 1660 care a confirmat pierderea provinciilor din sud (prin Tratatul de la Roskilde) însă Insula Bornholm și părți din Schleswig au revenit Danemarcei. Cu soția sa Sophie Amalie de Braunschweig-Lüneburg a avut următorii copii: De asemenea, cu Margarethe Pape a avut un fiu nelegitim, Ulrik Frederik Gyldenløve (20 iulie 1638 - 1704).
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
Lauffer, Walter Lendrich, Werner Lierck, Ștefan Lisewski, Hans Lucke, Rolf Ludwig, Harald Mannl, Edwin Marian, Hans-Joachim Martens, Peter Marx, Johannes Maus, Frank Michaelis, Reinhard Michaelke, Hans-Peter Minetti, Armîn Mueller-Stahl, Hans Neie, Willi Neuenhahn, Horst Neumann, Leon Niemczyk, Kurt Oligmüller, Uwe-Jens Pape, Arno Paulsen, Dieter Perlwitz, Hanns Anselm Perten, Werner Peters, Paul Pfingst, Horst Preusker, Gerhard Rachold, Kurt Rackelmann, Friedrich Richter, Herbert Richter, Rolf Ripperger, Hans-Georg Rudolph, Gerd E. Schäfer, Ekkehard Schall, Raimund Schelcher, Johannes Schmidt, Helmut Schreiber, Heinz Scholz, Horst Schön
Listă de actori din filme în limba germană () [Corola-website/Science/321679_a_323008]
-
supușii săi și că-i cerea să înființeze o episcopie catolică la Siret, iar ca episcop să fie numit preotul Andrei Wasilo de Jastrzebiec, profesorul minoriților din Cracovia. Episcopii au efectuat cercetările cerute de papă, iar la 9 martie 1371 Papă Grigore al XI-lea (1370-1378) a înființat Episcopia de Siret, primul episcop fiind numit preotul polonez Andrei Wasilo de Jastrzebiec. Acesta a fost hirotonit la Cracovia în aceeași zi că episcop de către Florian Mokrski, episcop al Cracoviei (1367-1380), si de
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27 iunie 1884 papă Leon al XIII-lea, prin scrisoarea ""Quae în christiani nominis incrementum"" , a înființat iarăși o episcopie pentru Moldova, care cuprindea până în preajma primului război mondial, teritoriul actual al diecezei, iar după primul război mondial, aceast teritoriu a fost mărit cuprinzând
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
Teodor Cisar, Mihai Robu și Anton Durcovici au fost episcopi rezidențiali, în rest, la conducerea diecezei, s-au aflat administratori apostolici și "ordinarii substituți". Cel dintâi episcop originar din Moldova a fost Mihai Robu din Săbăoani. La 21 februarie 1978 papă Paul al VI-lea l-a numit administrator apostolic de Iași pe Petru Gherghel, iar la 14 martie 1990 a fost ales și numit de Papă Ioan Paul al II-lea că episcop de Iași. La 29 septembrie 1999 papă
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]