521 matches
-
pieptul acoperit de decorații al lui Leonid Brejnev. La răscruce de vânturi postmoderne, eroii din Chișinăul anilor ’80 se întâlnesc doi câte doi ca să poată constata împreună sfârșitul unei epoci. Autorului îi place să se contemple în postura de maestru păpușar Înainte să fie postmodernă, tehnica narațiunii mozaicate a fost utilizată în Groapa lui Eugen Barbu. În romanul lui Barbu intersecția poveștilor contura, cum se știe, un „suprapersonaj“ (cu alte cuvinte, reușea să fixeze o identitate de grup) datorită construcției unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mai reușite capitole, primul și antepenultimul, posedă o vervă de regizor american în inventarierea, pe scurt, a unor destine întregi: o viață îngrămădită într-o singură frază. Lui Ciocan îi place, se vede, să se contemple în postura de maestru păpușar. I se potrivește ritmul rapid și ironic al relatării, privirea din avion (dacă nu chiar din balon). Urmăriți în posturi relevante, compuși doar din detalii sugestive, eroii săi par să nu poată evolua decât supravegheați. Perfect stăpân pe tehnici literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a cărei soluție fără cusur Îl va buimăci, parole de gentilhomme, chiar și pe cel mai fudul cititor. Una din misiunile care pun la Încercare mâna scriitorului de mare anvergură e, fără Îndoială, Îndemânatica și eleganta diferențiere a eroilor. Nevinovatul păpușar napolitan care va fi umplut de iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pui ștampila pe o listă, nu-i așa? Vorba jucătorului, pe acea listă s-ar putea afla chiar și un stâlp. În schimb, acum știi clar că nu votezi stâlpi, ci chipuri. Chipuri de păpuși pe care le mânuiește marele păpușar după cum vrea el. Iar asta pentru că marele păpușar e dincolo de Constituție, dincolo de orice lege, dincolo de democrație. El e acel chip lipit pe o fotografie veche pe care-l vei vedea din orice poziție vei încerca să privești. Românii e deștepți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Vorba jucătorului, pe acea listă s-ar putea afla chiar și un stâlp. În schimb, acum știi clar că nu votezi stâlpi, ci chipuri. Chipuri de păpuși pe care le mânuiește marele păpușar după cum vrea el. Iar asta pentru că marele păpușar e dincolo de Constituție, dincolo de orice lege, dincolo de democrație. El e acel chip lipit pe o fotografie veche pe care-l vei vedea din orice poziție vei încerca să privești. Românii e deștepți Creativitate pentru primate (I) Am auzit recent o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în asasinarea liderilor sindicali, în amușinarea minerilor, după cum vin semnalele de la Moscova... Pe Americani îi păcălesc securiștii cu statistici trucate, aceia lăsându-se fraieriți. Așteaptă să le iasă putere sporită & bănuți de la NATO, preluând, transmițând ori vânzând secrete de profunzime păpușarilor de la Kremlin. E de presupus că or făcut, fac și vor face României Mici tot atâta rău cât activiștii. Sexcuristul, braț înarmat al Politrucului. Și pe unul și celălalt tot Moscova i-a plăsmuit, anal genitându-i, din imensul ei găoz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mi-a fost atrasă la preselecție de vocea puternică și implicarea sa În a intra În pielea personajului. Se știe că În teatrul de păpuși personajul este o păpușă inertă, mai mult sau mai puțin expresivă, meritul este al actorului păpușar dacă reușește să Îi dea viață, făcând și mai expresivă acea păpușă. Viziunea Loredanei despre estetica păpușii era diferită la Începutul experienței față de ceea ce crede acum. A construit păpușa atașându-se de ea din ce În ce mai mult. Ușor dezamăgită la Început că
Caleidoscop by Ionela Luca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93363]
-
cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe o vorbă după ziua zbuciumată. Maidanul era invadat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mii și mii de fâșii. O prezență insistentă îmi deschidea cu grijă ochii să o las să-mi intre în piept să-și bată ultima oară ritmul doar pentru câteva clipe. Era moș Caletcă, un fel de comis voiajor sau păpușar al acelor ținuturi. Olog, cu un trup împuținat de vremuri și suferință, colinda satele împărțind niște păpuși la fel de triste ca și el și o mulțime de păsărele din ghips cu pene multicolore, agățate pe câte o o bucată de elastic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu iapa lui suferindă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai pricepe sensul. A obosit de atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să îngroașe liniile, nu face economie de negru în zugrăvirea personajelor negative. Maniera ar putea părea supărătoare, însă e atâta candoare în revolta, în ura cu care sunt descriși, încât cedăm și trecem cu totul de partea naratorului. Notabil e păpușarul din Marioneta. Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
totul de partea naratorului. Notabil e păpușarul din Marioneta. Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a fi neapărat un personaj negativ, deși plesnește cu biciul pe copiii care i se agață de caleașcă. Într-un mod straniu, păpușile dăruite de acest telal îi par copilei „dușmance care vor veni într-o seară pe furiș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l pe cervantescul Rico-Rico : Mélodie Gaël, privighetoarea Bretaniei, și piticul Roland, jumătatea malefică a maestrului păpușar. Cu siguranța unui private eye al lui Chandler, protejat de ereditatea magică a țigăncii din Gibraltar, Corto pătrunde în acest labirint de păpuși și de oglinzi, spre a-l salva pe Cain. Sfârșitul grupului de spioni este și sfârșitul teatrului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care are darul demiurgic al genezei. Vitalitatea lui Corto este vitalitatea acestei imagi nații ce se hrănește din sedimentările milenare ale tradiției și fanteziei. El, Corto, trăiește în acest univers-monadă pe care Pratt, jucăuș-melancolicul demiurg, îl naște cu finețea unui păpușar italian. Urmându-l pe Corto, suntem și noi în fața porților evocate de Nerval, în Aurelia. Poezia grafică a lui Pratt rostește cuvântul de trecere, iar o a doua viață poate începe. Pentru cine bat clopotele (Les scorpions du désert, Dans
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său o neliniște și teamă ce nu puteau fi stinse nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său o neliniște și teamă ce nu puteau fi stinse nici cu o cisternă de alcool. Norul de gânduri negre ce-i pluteau prin cap nu năvăleau acolo de la sine. Mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că se sfârșește înainte de a fi început. Dar noaptea s-a dovedit un sfetnic bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el. E Păpușarul. Magul. Dumnezeul urbei. Oamenii știu asta. Închiderea Cazinoului va face din așezare un cătun medieval. Hipodromul va deveni un câmp de cartofi. Banca - închisoare pentru datornici, din ce în ce mai mulți. Lumea va crede că totul se trage de la povestea cu Caravella; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]