1,076 matches
-
în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Explozia naturii Floricele ,păsărele,turturele, îmi șoptesc în graiul lor, cum învață abecede. Unde violete în formă de fete, umbre verzui,și cele gălbui; Corcodușe coapte ,bune de gustat. Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Păsărele violete, cântă toate-n cor, ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Explozia naturii Floricele ,păsărele,turturele, îmi șoptesc în graiul lor, cum învață abecede. Unde violete în formă de fete, umbre verzui,și cele gălbui; Corcodușe coapte ,bune de gustat. Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Păsărele violete, cântă toate-n cor, ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
în formă de fete, umbre verzui,și cele gălbui; Corcodușe coapte ,bune de gustat. Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Păsărele violete, cântă toate-n cor, ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate vântul liniștit, se aude un ciripit. Ciririp,de ciripoi, se-nțeleg în graiul lor. Bate vântul florile, fluturându-mi buclele; Bucle
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
au adus atâta liniște și pace în suflet. Se aude ciripitul păsărilor.) Nu, ele nu sunt gălăgioase. Cântă atât de frumos! În fiecare dimineață aș putea dormi pe cântecul lor. E atâta liniște în acest cântec natural. Ascultați! (Ciripit de păsărele.) În dimineața aceasta nu mai vreau să mă las legănat de cântecul lor și să dorm până ce razele soarelui îmi vor săruta pleoapele, vreau pur și simplu să-l ascult, să mă încarc de energia lui divină. (Ascultă.) Nimic nu
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Acum sunt liniștit. Câtă liniște am aflat în armonia cântecului lor. Ascultați și voi! Nu, nu se ceartă! Și dacă s-ar certa? E atât de armonioasă cearta lor și liniștitoare ca dragostea mamei. Mama. Mi-a povestit cândva de păsărele. Eram foarte mic pe atunci. Au trecut anii. (Merge spre colibă, intră o clipă, se întoarce cu o lopată). Poate mă întrebați ce caut eu aici? Caut, caut rădăcini de păpădie. În locul acesta, an de an, am adunat o mulțime
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
an, am adunat o mulțime de rădăcini de păpădie. Între timp mi-am făcut o colibă să am unde să-mi plec capul cât timp sunt în vacanță. De ce în vacanță? Ascultați! (Se sprijină în lopată.) E atâta liniște! (așteaptă) Păsărelele? Ele dau liniștii mai mult farmec. Am venit și anul acesta după ce o ploaie zdravănă de primăvară. Se spune că cel mai bine se recoltează rădăcina păpădiei după ploaie. Tot ce-i posibil. Dacă te uiți spre societatea asta a
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
plastic, sau lemn (n.aut.)] solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde[ Ciurdă = cireadă, turmă mică de animale (n.aut.)] de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
MUNTELE Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Muntele Doar o geană de lumină apăruse-n vârf de munte . Cam timidă și puțină între zi și noapte punte . Ici un tril de păsărele colo , lacrimă de rouă flori trezindu-se și ele . A venit iar o zi nouă ! Și lumina se mărește pătrunzând întreaga fire . Soarele zâmbind sosește , cald mângâie-n dezmorțire . De prin vremile apuse Babele cu tot soborul șușotesc.Noaptea se
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
pe Prințul Codrin, care îi întoarse zâmbetul încurajator. Grădina palatului era foarte întinsă și doi grădinari iscusiți trebăluiau din zori până în seară ca prințesele să se poată bucura de flori parfumate și de pomișori colorați în care cântau sute de păsărele. Cel mai bătrân dintre grădinari o conduse pe Cora sub fereastra reginei, pentru a-i arăta ceea ce devenise Mărul de Aur, apoi o lăsă singură cu tulpina înnegrită care părea fără viață. Pe la ferestrele palatului se adunaseră câțiva curioși, printre
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
fost toată povestea? Nu ți-e dor de mine?” a venit următorul mesaj, fără ca să apuc să-i răspund la cel precedent. Mi se încețoșase privirea de lacrimi, iar melancolia pusese stăpânire pe mine. Prin fereastra larg deschisă auzeam ciripitul păsărelelor cuibărite în teiul de la fereastra mea, însă părea că vine de foarte departe, așa de singură mă simțeam, izolată în gândurile mele triste. Mi-aminteam vremea când așteptam cu nerăbdare să primesc și să citesc un mesaj de la Ovidiu, dar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
În tot acest timp trebuie să acordăm încrederea oamenilor agreați de noul Președinte, chiar dacă o propagandă dezlănțuită i-a discreditat aparent. Nu uitați că zăpada cea mai curată poate fi în lumina politicii neagră ca tăciunele. Este cazul a tuturor „păsărelelor” ieșite din gura tătucului Ponta și a acoliților săi. Abia când locurile de muncă bine remunerate vor abunda și pentru populația rămasă autohton se pune problema reîntoarcerii în masă a românilor plecați de nevoie. Totuși noul Președinte contează pe revenirea
A DUBLA, DUBLARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371920_a_373249]
-
un tron sclipitor. De o parte și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar în fața sa stăteau câinele și cocoșul, în genunchi, cu ochii în pământ, îmbiindu-l fiecare cu o tavă plină de șoricei și păsărele. Deschise leneș ochii. Deasupra sa, mustățile mamei se întindeau ca un portativ pe care curgeau câteva note muzicale: „sfârrr! sfârrr!” Adormi iarăși, cuibărindu-se la pieptul ei moale și cald. Referință Bibliografică: MOTANUL ȘUȘUREL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
amintiri de la cel care mă crescuse cu dragoste și, în acei ani minunați... pe care nu-i pot uita, mă lua cu el la pădure și-mi arăta pe unde cresc fragile, în marginea însorită a codrului, iar când ascultam păsărelele cum cântă; Doamne, cum le răspundea în galsul lor, că micuțele înaripate îi făceau un cor de toată frumusețea, spre amuzamentul meu; vă dați seama că amintirile m-au năpădit ca niște dulci adieri ale unei brize primăvăratice și, cu
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ DE LA BUNICUL MARIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372534_a_373863]
-
de iubire îmi sunt străini. Când iubesc dimineața devreme și noaptea târziu mă prind pe piscuri. Scările iubirii sunt doar urcătoare. Pe umărul drept soarele, pe umărul stâng luna și eu la mijloc iubire curgând. Când iubesc totul e verde, păsărelele cântă, apele curg până și norii sunt doar perne uriașe pe care dorm fericiți îngerii. De fericire uneori le curg șuvoaie de lacrimi. Deh,...îngeri! Fără tine, iubitule, eu nu știu ce aș fi. Fără ochii tăi, fără mâinile tale, fără trupul
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
prea drogat Și care și-a bătut chiar joc de ele. Pe cer, risipa-i mare de culori ! Și te gândești: Nu e odată-n viață ! Când soarele se culcă după nori Sau se îmbracă în tăcuta ceață. Se-ndreaptă păsărele spre amurg Sau în apus de soare că-i mai bine. Se culcă și slăvitul Demiurg ! Dară cu gândul tot este la tine ! Brăila, decembrie 2016 Referință Bibliografică: APUS DE SOARE / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
APUS DE SOARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372900_a_374229]
-
nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
Pot spune că am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită încât am început să cânt. Credeam că o
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită încât am început să cânt. Credeam că o zână folosise nuielușa de alun și aurise pădurea dându-i o
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
contrariată la dialogul celor doi bărbați. George dorea doar să o impresioneze recitindu-i o compoziție proprie sau să o șocheze? George continuă pe aceea și temă: Auzi gândurile mele, Și mai bune, și mai rele, Dar un tril de păsărele? Mai pășești desculță-n iarbă, Tălpile roua să-ți soarbă? Mai dansezi prin amintiri, Printre spini de trandafiri Și-n dorințele de miri? Mai știi când e lună plină, Ai mai fost seara-n grădină? Ai lăsat cerul să-ți
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Și totuși, dacă era vreo rudă de-a lui de la Ieși, trimisă de familie, sau poate în trecere pe-aici, și avea ceva răvașe și pentru el sau ceva pițule? Privi pe fereastră, lumina primăverii inundase parcă orașul, pomii înmuguriseră, păsărelele vesele ciripeau în castanii cei bătrâni din fața casei, copiii se zbenguiau pe stradă; toate acestea erau semne că iarna, mizerabila iarnă, agoniza. Și-i veni o poftă nebună să iasă afară din casă să zburde și să se bucure și
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]