3,617 matches
-
grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme, nu mi-a mai păsat de însănătoșire sau de Primul Eric Sanderson sau dacă Randle îmi voia binele sau nu. Pur și simplu nu m-am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmi afișam oare stânjeneala copilărească pe care ea n-o arăta deloc? Încercând fără speranță să-mi compun o mină goală și neinteresată, m-am întors. Scuturându-și pantalonii de camuflaj înainte să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe rucsacuri și trecând de la unul la celălalt o sticlă de apă. Ian lovea în ușa cuștii sale. Ajunsese la concluzia că îi plăcea să iasă și să exploreze ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu-i păsa deloc de noi sau de orarul nostru și se plimba voios câte o oră sau chiar mai mult de fiecare dată. — Nu, i-am spus, luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
opresc avalanșa de cuvinte. — Dar toate au fost minciuni. Ce importanță are ce simt, când nimic n-a fost real niciodată? — A venit la mine după ce voi doi ați discutat. — Știu. Am încercat să vorbesc de parcă nu mi-ar fi păsat. — Ce a spus? Că eu, dintre toți oameni, ar trebui să știu că o situație înseamnă mult mai mult decât faptele simple și reci care o compun. Fidorous se gândi o clipă. — Deși a folosit alte cuvinte ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și studiile sale pe teme economice și diplomatice își găsesc reflectarea în paginile Revistei Române de Studii Internaționale și ale cotidianului Economistul, dar și în prestigioase publicații străine, în special din Iugoslavia. Acestea însumează aproape 1000 de pagini, din care pese 350 în limbi de circulație internațională. Între lucrările individuale (personale) editate, se înscriu: "Criza teoriei economice prerevoluționare" (1989-1990); "Sisteme economice comparate" (1991-1992); "Bazele managementului" (1995-1997); "Economia țărilor comunitare și aderarea României la U.E." (1999); "Managementul Juridic" (2000-2001); "Uniunea Europeană și aderarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
domnule! Este vorba de o modificare ce ține de noua noastră condiție. După cum ați putut observa, noi manifestăm totul somatic și mai apoi somaticul devine fizic. Pentru că psihicul nostru nu mai poate fi afectat, noi suntem pregătiți, fără să ne pese, să facem față la orice situație. Cu alte cuvinte, suntem imuni, domnule. Nimic nu ne mai poate implica psihologic. Fiecare dintre noi preia partea lui și atunci, nemaiexistând conflicte, psihicul nostru va rămâne mereu intact, căci somatizăm imediat, fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este tocmai un atribut specific feminității, ce mi-e străin. Femeile nu se întreabă, ele sunt. Dacă s-ar îndoi prea mult, creația ar mai avea șanse sau rost? Totuși, ea era altfel construită, și ea știa, fără să-i pese, fără s-o îngrijoreze. Ea se simțea bine așa cum era. După ce trecusem de mijlocul vieții, prezența "lui" a revenit aproape la fel de intensă ca în copilărie. Mai mult decât atât, percepția mi s-a modificat, adesea îl resimțeam aproape fizic, palpabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Rolul lui a fost întotdeauna de narator sec, de a expune cu o conciziune controlată chiar dacă ar părea crud simțămintele altora, care-l lăsau rece. Știa că trebuie să le înscrie în circuitul firesc al vieții și atât. Puțin îi păsa ce putea stârni cunoașterea lor. Se simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i scâlciau oasele picioarelor, Dunărea îngheță, auzea foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
impuneau limpezimii fonetice, linia melodică a cuvintelor hibridate cu americanisme, întărind astfel cosmopolitismul mârlanului care, obligat de evoluție să aibă circumvoluțiuni, se străduia să le niveleze pentru a patina în voie noua limbă... Adevărul era că fiecăruia prea puțin îi păsa de fiecare... Tradițional, brăileanul era, totuși, un mârlan cu caracter pentru că avea un exagerat simț al familiei, era chiar posedat de egoismul apărării speciei. Își ducea cârdul la plimbare, îl zeifica, vorbea tare, expunând lumii profunda sa cunoaștere a vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la moarte multă lume și în vara aceasta toți brăilenii se strânseseră pe malul Dunării, în punctul de trecere al bacului spre Insula Mare. Cele mai frumoase fete veniseră fie împinse de părinți, fie de capul lor, fără să le pese de rugămințile fierbinți ale iubiților, total lipsiți de simțul infinitului. Binefacerile închegărilor unei familii, bucuria trecerii prin viață, consemnată în statistica vremii, oferea un orizont searbăd frumoaselor cu destin de vestală. Sacrificiul lor avea să le zeifice, pășind din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
negru din petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor care au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor, tinichelelor și baizdrugilor fără să-mi pese, deși bănuiam că dintre apele negre ochii ageri ai zeilor ne privesc tăcuți, noi ne continuam propria noastră scriere de hieroglife pe zidurile de granit ale vârstelor și, crezând că sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu peste o sută la oră pocnind din încheieturi, martorul de ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care stă la masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iar pe de alta nici măcar nu te sinchisești să-mi spui despre ce e vorba? Să fiu al dracului dacă am mai pomenit așa ceva! — Viața e simplă, n-are nici o taină, își reia Regizorașul ideea lui enervantă fără să-i pese, asta le-am explicat-o tuturor de fiecare dată înainte să dea nas în nas cu persoajul în pielea căruia urmau să intre. E ca în poezia „Cînd doarme sabia“ a lui Păunescu. Asta i-am spus-o și lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
majoră n-o să-mi ajungă gloanțele pe care le am, că armele sînt aproape toate decalibrate, că soldații, o să-mi dea bir cu fugiții și așa mai departe, spune Comandantul, dînd impresia că se plînge la pereți. De ce ți-ar păsa ție de toate astea? Dă-mi un pluton și te scot din rahat, în 24 de ore punem mîna pe putere, și, dacă vrei, te fac erou al națiunii și președinte de țară. E nevoie doar de puțină nebunie, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Curistul, ce mai cauți aici, de ce nu ești acolo unde situația arde, în mijlocul celor care fac jocurile? Nu mă miră deloc că o țineți una și bună, reia Roja mai potolit, în mod normal n-ar mai trebui să-mi pese de nimic nici cît negru sub unghie, să dispar din nou în stradă și să vă las aici. Însă adevărul gol-goluț e că îmi vine foarte greu să renunț așa cum au renunțat deja milioane de români, fără să-și dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din lună și n-ar fi fost conștient de ceea ce se întîmpla în jurul său. Era conștient de asta, știa că începuse să bagatelizeze totul și că risca să-și piardă foarte rapid credibilitatea în ochii celor din jur. Puțin îi păsa. Avea ceva de pierdut? La urma urmei nu era oare mai bine să fie luat drept țăcănit, avînd în vedere ceea ce inevitabil urma să se întîmple? Cei care au făcut pe nebunii au dus-o întotdeauna cel mai bine, indiferent
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aș vrea să îmi exprim opinia asupra acestui fenomen, pentru a-l face mai pe înțeles. Te simți mai bine atunci cînd dăruiești De multe ori resimțim mai multă plăcere atunci cînd dăruim decît atunci cînd primim. Oamenii cărora le păsă numai de ei înșiși sînt cel mai adesea singuri și deprimați. Mulți asemenea indivizi își pot manifesta afecțiunea numai față de animalele lor de companie. Cea mai bună metodă de a scăpa de sentimentul de inutilitate este să îți pese de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
le păsă numai de ei înșiși sînt cel mai adesea singuri și deprimați. Mulți asemenea indivizi își pot manifesta afecțiunea numai față de animalele lor de companie. Cea mai bună metodă de a scăpa de sentimentul de inutilitate este să îți pese de ceilalți. Atunci cînd ești trist sau deprimat, ai tendința de a te concentra prea mult asupra propriei persoane, dar, dacă te vei concentra asupra ajutorului dat celorlalți, te vei simți mai destins și mai puțin preocupat de grijile personale
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
prudent. Și ai îndopat baba... Singură, nu eu am îndopat-o. Era lacomă. Și ai omorît-o! Doamne ferește! Dar știai că ar putea s-o pățească. Asta da. Deci, ai dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit? Da, cinstit. Nu. Îți rămînea apartamentul, nu? Nu numai de asta. Era greu cu ea împreună. Deci, dacă murea, nu era bai. Nu. În final, anchetatorii s-au convins că ciupercile au fost culese de babă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din carne și tu le numeri, unele sunt albe precum oasele găsite pe câmp după ce le-au lins vântul și lupii, altele sunt scămoșate, pătate cu urme de viață, dar tu numeri fără să te oprești și fără să-ți pese că lângă tine mai numără cineva. Ce spectacol! Stai la marginea vieții și privești moartea, fecundă, cu burta plină de secunde. Numai proștii consideră moartea o iapă stearpă și neîmblânzită, iar viața o înșiruire de virginități. Poți să-ți bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]