711 matches
-
multe ori există o criză a hranei. Majoritatea fermelor pot avea pășuni permanente sau de termen lung, care nu fac parte niciodată (sau nu în mod normal) din rotația arabilă. De pe aceste terenuri, trebuie să se obțină destulă iarbă pentru păscut și suficiente cantități de fân necesare animalor din fermă. Leguminoasele sunt o componentă esențială a nutrețurilor în fermele organice, iar valoarea lor este din ce în ce mai mult recunoscută în agricultura convențională unde pajiștile de iarbă/trifoi oferă o alternativă necostisitoare pentru pajiști
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
direct cultura de plante în anumite regiuni cum ar fi Africa, India sau America, iar în Europa spre exemplu această problemă este nesemnificativă. Altele sunt otrăvitoare, precum iarba rea din pășuni, care de obicei se evită de șeptelul viu la păscut, putând fi încorporată în fân sau siloz. Probleme pot fi deasemenea cauzate și de buruienile greu digerabile sau nedigerabile, sărace nutrițional care pot afecta producția animală chiar dacă nu sunt otrăvitoare. Buruienile concură cu plantele de cultură pentru spațiu, lumină, apă
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
face să înceteze dușmănia și ura și îi împiedică pe oameni să-și facă rău unii altora, așa cum a vestit profetul zicând: lupul va sta cu mielul și leopardul va dormi cu capra; vaca și ursul vor merge împreună la păscut și sugarul se va juca etc. (Isaia, XI, 6-8)”. Trăsătura de unire între Evul Mediu și epoca modernă a fost reprezentată cu mare strălucire pe de-o parte de apuseanul Nicolaus Cusanus, pe de alta, de răsăriteanul Georgios Gemistos Plethon
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
plaiurile moldovenești. E posibil ca în împrejurarea menționată să fie vorba de o practică permisă de convențiile economice polono-moldave și care avea să se extindă până în secolul al XVIII-lea, anume ca boii din țara leșească să fie scoși la păscut pe plaiurile moldovenești, fără obligații vamale. Cum lesne se poate observa din documentele citate, din multe altele, statele și regatele medievale din nordul și estul continentului, precum și Constantinopolul, nu se pot dispensa de activitatea lor. Nu este nimic hazardat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care, după cum am arătat anterior, le-a înlăturat de pe străzi cu ajutorul de neprețuit al cetățenilor urbei. Tot directorul Eșalonului II, recomanda următoarele: „...vă rugăm a lua măsuri ca la primele semnale de prealarmă sau alarmă, vitele care se găsesc la păscut să fie camuflate prin păduri sau împrăștiate, pentru ca astfel să se evite masacrele în masă”. Deoarece și activitatea Uzinei de electricitate din Bârlad fusese paralizată datorită evenimentelor de război, nevoia de specialiști devenise acută. Primarul Ioan Bontaș a intervenit cu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
construiesc alte cuiburi. Oamenii încep să scoată plugurile pentru arat, să arunce sămânța sub brazdă ca să fie iar holde bogate la toamnă. Pomii din livezi îmbracă alte haine, cu flori albe, ca pentru sărbătoare. Iar copiii ies cu mieii la păscut. Primăvara, mulți copii se pregătesc să planteze pomi și flori în grădini. Tot în acest anotimp împrospătăm și pământul florilor din ghivece și curățim frunzele de praf iar în jurul pomilor săpăm pământul ca să rodească mai bine. Iar insectele care atacă
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ciripitul păsărilor, un ”Bună - dimineața.” Vara oamenii muncesc dealurile pline de porumb, în dogoarea soarelui, întorcându-se întrun amurg roșu spre case, cu boabe de sudoare pe frunțile arse de soare. Și în fiecare dimineață oamenii pleacă cu vitele la păscut. Iar sus, pe plai, mioarele parcă vorbesc cu vântul. Vara, atmosfera e plină de entuziasm și veselie. Toată natura e în sărbătoare. Grâul se mișcă în bătaia vântului de vară. Păsările ciripesc prin pădurile verzi. Fructele se coc în livezi
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de păscut a sute de mii de oi. Prima fermă, "Sociedad Explotadora de Tierra del Fuego", a fost întemeiată de un bogat colon rus, Mauricio Braun (probabil evreu, la origine numit cu siguranță Moritz). Odată cu pătrunderea oilor, s-au acutizat conflictele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un miel. Oile acelea sunt păzite de un lup. Aia a reușit să-l îmblânzească; îl găsise rănit, a izbutit să-l vindece, iar el i-a devenit credincios - întocmai ca un câine. În fiecare zi însoțește fratern oile la păscut. Și totuși, lupul ăsta nu și-a pierdut deloc trăsăturile native: tot mai provoacă teamă. Numai Aia se poate apropia de el să-l mângâie; celorlalți le arată colții cu o uitătură cruntă de fiară. După ce a adus oile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui să-și pună foc casei, țarinei, agonisitei! E cu durere... dar altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt, amețindu-ne de emoții; am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu mă bucuram când, în zilele de sărbătoare, îmbrăcam ia cu flori și catrința cu bete roșii, cu flori în mână mergeam la biserică sau la serbările școlare. Eram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că-s obosiți veneam cu ei în livada de pomi. Pe coastă era mult trifoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
după cum viața zilnică a cetățenilor este reglementată de legi. Mai târziu am pătruns tâlcul acestor cuvinte. Fântâna lui Costea Marenței La Șvarac aveam trei ogoare: două se cultivau și unul rămânea fânaț. Acolo de multe ori ajungeam cu vacile la păscut. Mi-am făcut prieteni, băieți și fete, de vârsta mea și chiar mai mari. Petreceam minunat împreună. Pe rând, unul dintre noi rămânea la pază, iar ceilalți la joacă. Ne ascundeam după căpițele de fân, popurile de strujeni, prin păpușoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gospodărie, preoteasa muncea enorm. Mâinile ei erau mereu crăpate, de la mulsul oilor și vacilor, de la pregătirea hranei animalelor. Uneori o mai ajuta sora ei, Ghența, o fată la fel de frumoasă și de harnică (până ce s-a căsătorit). Mai avea argați la păscut vacile și oile și la îngrijitul cailor. Aceștia stăteau foarte puțin la el, că nu le plăcea simbria. Preotul era cam zgârcit de felul său și nu respecta ceea ce propovăduia cu atâta strădanie la slujbă, la biserică. Titi, fiul său
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească până seara. Când se întorceau cu turma, nu le zicea măcar un simplu "mulțumesc". Știu că în clasele mari era un copil
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt amețindu-ne de emoții, am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când, se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu, mă bucuram, când, în zilele de sărbătoare îmbrăcam ia cu flori și catrința cu bete roșii, cu flori în mână, mergeam la biserică sau la serbările școlare. Eram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
veselie. Toată lunca răsuna de strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi de făcut și mama nu reușea să le facă față. Vitele trebuiau scoase la păscut, cârlanii duși la lan, gâștele la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile la păscut pe tarlale (toloci) cu iarbă, arvonite de la gospodarii avuți sau de la primărie. La prânz, veneau cu oile la stână, la muls. Toți le mulgeau în donițe de lemn și de prelucrarea laptelui în stână se ocupa un baci bătrân, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite, ies pe ogoarele eliberate de recoltă, la păscut. Satul pare un stup de albine. În fiecare gospodărie, toți membrii familiei trudesc de zor. De obicei, tatăl sau bunicul, stabilește pentru fiecare zi de toamnă, un program riguros. Nimeni nu trebuie să rămână pe dinafară. Așa proceda și tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rămână pe dinafară. Așa proceda și tata. Ne scula cu o oră mai devreme și ajutam acolo unde era nevoie și ne pricepeam mai bine. Fiind cea mai mică, îmi reveneau sarcini pe măsură. Gâștele, mieii, vitele, trebuiau duse la păscut și păzite. Mă împrietenisem cu băieții și fetele de pe uliță și mergeam împreună. Ne jucam, frigeam cartofi și păpușoi, alergam la fântâna lui Coste a Mărenței, culegeam flori, făceam coronițe, ne întorceam cu ele pe cap, cântam și astfel sarcinile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
juncanii lui erau sătui de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de juncani ținînd în mână funia cu care îi adusese la păscut. înnoadă cu meșteșug funia printre coarnele juncanilor, lăsându-le lungime deajuns ca să se poată apăra de muște. Cu o vărguță în mână, ca să le amintească juncanilor că mai există și alte metode de a-i struni, nu numai poruncile vorbite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
numeroasei familii a lui Costache Gheorghiu. într-o dimineață, Maricica, sora lui Săndel, care era mai mare cu opt ani decât el, scoase din ocol cârdul de miei, îl chemă și i-l dădu în primire să le ducă la păscut în livada de din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
împrejmuită a chicat în ea. A tot încercat el să iasă cățărându-se pe chetrele care aghe se țineau și a stat acolo până dimineață, când l-au scos băieții lu’ Costache, parcă Dumitru, care se ducea cu caii la păscut pe islaz. De asta e așa julit, ai înțeles ? * − Dumitre, vino oleacă la poartă să vorbim ceva amândoi, îl chemă Gheorghe pe văru-său, vrând să-l întrebe amănunte despre scoatere din fântână a lui tatăsău; − Da, bădie Gheorghe, vin îndată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întrebe amănunte despre scoatere din fântână a lui tatăsău; − Da, bădie Gheorghe, vin îndată; − Am auzit că l-ai găsit ieri dimineață pe tata, în fântâna ce se face în grădina publică; − Da, bădie, mă duceam să duc caii la păscut pe islaz și aud niște zgomote ciudate; mă opresc și-mi dau seama că e glas de om, venea dinspre grădina publică. Mă uit cu atenție și văd o căciulă de om pusă într-un băț, care se mișca într-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în faza finală a bolii și în curând s-a prăpădit pe patul de spital din Pungești. Au venit părinții de la Galați și l-au înmormântat în cimitirul din Pungești, pe timpul acela neavînd mijloace să-l transporte acasă. Capitolul XVI Păscutul tinerilor animale și ispita harbujilor − Lențâca, am fost ieri pe șesul de după deal, unde am avut iarbă, știi tu, unde este și iazul cu pește; nu numai noi am cărat „căchițele” de fân, ci și alde moș Costică Pârțac și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]