705 matches
-
Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul solului este mai deasă, cu mai mulți arbuști; probabil că În urmă cu secole așa arăta pădurea, Înainte ca vitele să fie purtate de colo-colo la păscut. Totuși, acum pare artificială - necesară din punct de vedere științific, din punct de vedere estetic mai puțin plăcută, mai puțin suprarealistă, istoric mai puțin cinstită pe lângă pădurea Încă deschisă, „grădinărită“ de ceea ce a introdus omul. Se-aude chiar că Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de învățătură? Desigur că nu. Ceea ce țineau turcii pe atunci erau cele trei orașe, Chilia, Cetatea Albă și Thiginea, 'avec les terrains affectees, căci așa numește Thugut circumspecția militară a orașului spre deosebire de districtul lui. Aceste terrains affectees erau însă pentru păscutul cailor ienicerești și nu vor fi întrecut cu mult suta de pogoane împrejurul zidurilor cetății și poate vor fi ajuns atât de departe pe cât ajungea săgeata din arcul tătăresc și glontele din pușca ienicerului. Într-adevăr, Matei Strykowski povestește, după cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de iapă și nu era nici una din țările învecinate cu care să nu aibă bocluc. La începutul veacului al șaptesprezecelea Ieremia Movilă dăruiește lui Kazigherei han in din Crîm șapte sate în Bugeac, să-i fie de câșle, adecă de păscut și de strânsul fruptului, aceasta pentru a-l împăca pe han cu Polonia, căci Ieremia avea nevoie și de prietenia Poloniei și de mijlocirea hanului tătăresc pe lângă Poartă. Se vede însă că curând după aceea tătarii Bugeacului, sub căpetenia lor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Harta din lucrarea lui Grigore Sârbu, Pădurea Obștii Vama, corectează eroarea din Harta cadastrală întocmită în 1785. footnote>. Cât privește locul denumit „Păscătura Vămenilor”, în opoziție cu „Fânațele Câmpulungului”, arată locul folosit în devălmășie, unde erau trimise vitele mari la păscut, fără oi și cai, care, după cum arată toponimele, aveau locuri separate, folosite tot în devălmășie, la fel cu toloaca, imașul și locurile libere dintre case, unde pășteau mieii înțărcați, rațele și gâștele. Păscătura Vămenilor era așezată în partea de nord-vest
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
grupurile de adulți, se delectau cu dulciurile și înghețata cumpărate de la negustorii târgăi, bucurându-se cu întreaga ființă de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a se zbengui nestingheriți. Dar, odată cu venirea primăverii începea și păscutul oilor și vitelor, prilej pentru noi, copiii, de a ne distra la câmp după pofta inimii. Pe imașul cu iarba verde și deasă ca peria, pământul moale ne îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului în mâini și a statului în cap. Jocurile cu bunghii, palanca, de-a untul, oina rămâneau pentru mijlocul verii când, datorită secetei, pământul devenea tare și se crăpa. Păscutul animalelor cădea în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
implicați. Asta deoarece greutatea semnificației stă nu atât În cuvinte cât În sentimentele, În năduful acumulat de-a lungul timpului pe care copilul Îl prezentifică prin aceste câteva cuvinte. Contextul situației este următorul: Niculae, care tocmai venise cu oile de la păscut, cu picioarele „pline de zgârieturi vechi cu urme de sânge Închegat cu praf”, se retrăsese În grădina casei să se odihnească puțin când tatăl său, Moromete, Îl strigă și-i spuse să se ducă să o ajute pe mama lui
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Niculae. Dorința lui arzătoare era să meargă la școală, să Învețe, să treacă examenele; toate acestea Însă nu puteau fi realizate din cauza oilor, În primul rând; În loc să meargă la școală, el era obligat - de părinți - să meargă cu oile la păscut. Fără a folosi aceste elemente externe, interpretarea enunțului lui Niculae este sortită eșecului; adică fără a cunoaște „atitudinile sociale, intelectuale și emoționale” <ref id=”62”> Malinowski 1936, p. 311 referință </ref> ale locutorului la momentul producerii enunțului. Bisica stătea În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
al Revoluției române! I.T.: Da! Deci au fost situații în care oamenii au reacționat imprevizibil. De fapt, ce fusese? Acolo, pe câmpul ăla de trei-patru kilometri, un cetățean n-a avut de lucru și a ieșit cu oile noaptea la păscut. Dar nu a fost singurul moment tensionant din noaptea aceea, că se mai auzea la 2-3 ore câte o răpăială. Trăgeam noi, trăgeau și ceilalți de la Tunari. Bănuiesc că cel cu oile își mai aprindea câte o țigară și, în
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
haita ce s-a format din descendenții lor. Aceasta este legea perpetuării la specia lupus. Sigur că În pribegia lor lupii singuratici au ajuns să se Împerecheze cu câinii de la stânele de oi și de la cirezile de vite aflate la păscut În locuri izolate, iar metișii rezultați s-au Împerecheat din nou cu lupul pribeag, contribuind astfel la formarea câinelui-lup cu trăsături dominante și izbitoare ale lupului din sălbăticie. La femelele care au fătat pot fi Întâlnite, ca de altfel și
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
construiesc alte cuiburi. Oamenii încep să scoată plugurile pentru arat, să arunce sămânța sub brazdă ca să fie iar holde bogate la toamnă. Pomii din livezi îmbracă alte haine, cu flori albe, ca pentru sărbătoare. Iar copiii ies cu mieii la păscut. Primăvara, mulți copii se pregătesc să planteze pomi și flori în grădini. Tot în acest anotimp împrospătăm și pământul florilor din ghivece și curățim frunzele de praf iar în jurul pomilor săpăm pământul ca să rodească mai bine. Iar insectele care atacă
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ciripitul păsărilor, un ”Bună - dimineața.” Vara oamenii muncesc dealurile pline de porumb, în dogoarea soarelui, întorcându-se întrun amurg roșu spre case, cu boabe de sudoare pe frunțile arse de soare. Și în fiecare dimineață oamenii pleacă cu vitele la păscut. Iar sus, pe plai, mioarele parcă vorbesc cu vântul. Vara, atmosfera e plină de entuziasm și veselie. Toată natura e în sărbătoare. Grâul se mișcă în bătaia vântului de vară. Păsările ciripesc prin pădurile verzi. Fructele se coc în livezi
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
titlu potrivit textului scris de tine. *Sugestii de lectură: Citiți alte povestiri din volumul Din lumea celor care nu cuvântă, scris de Emil Gârleanu. Se dă textul: „- Ce mai faci tu, flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut? -M-a trimis tătuca să le mai port! Îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțire și peltic; și se opri. Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor. -Dar tu ești vrednic, bre Niculăeș, să porți un cârd
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
externat după 21 de zile de spitalizare, vindecat operator. Urmărit, bolnavul fiind părintele unui infirmier de al nostru, pacientul a supraviețuit în condiții bune un timp „record”, după noi - 16 luni. A decedat pe cînd se afla cu vacile la păscut, fără a se cunoaște cauza. Că sînt de un real folos aceste operații lărgite ale pancreasului canceros invadant, nu mai pot exista discuții, dacă ar fi să mai descriem și alte două cazuri din literatura medicală românească. Obs. III: Amintim
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
că are măcar unul din băieți acasă... numai mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad, pe lângă satul meu, treceau mereu trupe și materiale pentru front”... Îmi reamintesc. Eram copil de vreo nouă ani, mergeam cu vitele la păscut pe imașul de la Pereschiv, iar convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
e muzeu, este de muze, expune vremea cu cale ferată reușind prin păduri și nu stîrpind-o, cîștig locomotiva diesel-electrică, nu pe aburi, păstrăm cîștigul la starea de reconstituiți, tremurînd umed de dimineață, depășită cumpăna de ape, coboară, verde, oi la păscut, a! ce dimineață e asta, Vulpășeștilor? vulpes vulpes, nimeni urcător, nimeni coborîtor: doi la număr, grădinile pline, clădire industrială din Roman în zare, Sagna gospodăria sumă geografică a uneltelor de lucru, case noi prea apropiate, podul peste Siret, apa mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu un prag mai sus ca noi, vegetale învățate cu frigul! raiul înfiripării rasei noastre ca rasă vegetală, peisajul devastat și parte în devastarea interioară, ca la însămînțare, crește ce scapă vederii! Înapoi Oneștiul, soare la apus cu locul de păscut două vaci în semnele urbane, Bîlca băiatul urcat din oraș cu sora lui, fuste în crețuri colorate, e dintre țigani, o să rămînă la cărat gunoaie în saci și pungi urîte. În sala de așteptare Adjud liniște, un călător, doi cîini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
miturile, disponibile altele, ce este albul net, arc stricat în călătorie, lipsa de dovezi de prezent, satele integrate cîndva la exponate despuiate de codri, locomotiva 40-0078-02 tractează personalul Teiuș Deda Brașov, locomotiva împingătoare intersecția spre Bălan, stînele de brazi la păscut trec dintr-o parte într-alta, pe fundul văii prefaceri în amestec, foile verzi între foioase desfrunzite, lopeți cu tăișul în sus, e vis, dar să nu crezi că s-au adunat toate, sînt și urme de neurmărit, multiple, sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Galați și putea să facă mai ușor rost de unele alimente. De la Ciceu venea cu pâine, făină de porumb și cartofi, iar de la Galați ne aproviziona cu pește. Aveam o vacă cu lapte. Balaia, pe care o duceam zilnic la păscut în timpul verii. Mergeam cu ea câte 2-3 km pentru a găsi unele miriști sau haturi cu buruieni pentru păscut. Uneori mergeam singur, alteori mă mai asociam cu unii băieți; nu trebuia să fim mulți deoarece era greu de găsit locuri
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și cartofi, iar de la Galați ne aproviziona cu pește. Aveam o vacă cu lapte. Balaia, pe care o duceam zilnic la păscut în timpul verii. Mergeam cu ea câte 2-3 km pentru a găsi unele miriști sau haturi cu buruieni pentru păscut. Uneori mergeam singur, alteori mă mai asociam cu unii băieți; nu trebuia să fim mulți deoarece era greu de găsit locuri cu mai multă iarbă. Pot spune că am cunoscut natura în măreția și căderea sa, provocată de perioade lungi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Funcțiile mele la ambasadă m-au făcut să vin deseori la Antwerpen. Atât de des, încât spuneam în glumă că mașina mea, un biet Fiat 124, știa drumul de la Bruxelles la Antwerpen precum știu vacile care se întorc seara de la păscut drumul ce duce la grajd. Într-o noapte de toamnă timpurie mă întorceam de la Antwerpen unde am asistat la o conferință despre Ierusalim a lui André Chouraqui. Conferențiarul fusese un timp viceprimar al Ierusalimului și a devenit cunoscut în lumea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Negru de bolovanii presărați pe vatra pârâului care străbătea orașul, se auzea veșnic limpede, ca un refren de cântec melancolic repetându-se la infinit cale de sute de metri; ca și mugetul vacilor întorcându-se singure, fără păstorul lor, de la păscut. În urma Dictatului de la Viena, Beiuș devine capitală de județ și, până la reîntregirea Ardealului, orașul care nu fusese sortit unui destin așa de prestigios va adăposti autoritățile județene ce se refugiază din Oradea. Populația orașului se dublează acum, fără să se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în casă, în războiul de țesut sau croșeta, în perioada de iarnă. Paralel cu activitatea școlară aveam de executat, sub îndrumarea mamei, unele activități gospodărești, printre care erau : dădeam de mâncare la animale și le aduceam apă, le duceam la păscut sau la văcar ; tăiam lemne pentru pregătirea hranei și încălzirea ; curățam la animale, mergeam la arat și semănat, la munci pentru întreținerea culturilor și recoltarea acestora ; căram gunoiul de grajd în câmp, aduceam lemne din pădure etc. Cu toate greutățile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
încadrat într-o companie de mitraliere. Mi-aduc aminte perfect de ziua în care începea războiul la Prut. Era într-o duminică de vară însorită. M-am trezit mai târziu. De obicei, în zilele de sărbătoare mergea cu vitele la păscut, bunica dinspre mamă, lăsându-ne pe noi, copii, să dormim ceva în plus. Cum spuneam, m-am trezit ceva mai târziu, am îmbucat ceva și m-am dus în deal la vie. Aveam via pe dealul cu pantă lină din stânga
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cât îi ziulica de mare. Las-că-ți dau eu hârjoană. și jap! jap ! jap ! Începea să-și facă datoria mâna dreaptă a doamnei Averescu. Mulți dintre noi, de frica ei, ne luam trăistuța cu cărți, dimineața când plecam cu vitele la păscut. și, între două jocuri de oină, la umbra unei tufe de măcieș, să zicem, deschideam, de voie de nevoie, cartea și buchiseam nevoie-mare. Pentru că, vorba doamnei Averescu, învață, bă, boule, dacă nu vrei să rămâi la coada vacii! Nu de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]