1,724 matches
-
tip pe care nu dai doi bani, dar de un sigur lucru sunt sigur, și anume că sunt un adevărat pervers sexual. Ceea ce-și dorea el cu adevărat era să Îndeplinească dorințele femeilor care-l doreau, să le iubească pătimaș și tandru În același timp. Asta era singura lui rațiune de a trăi. Nu conta cum arătau femeile respective, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Ce inspirație puteau să-i ofere acest gen de relații? Posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
m-am calmat..și ce te-am mai strâns în brațe..câtă căldură emani..și, totuși capul trebuie acoperit pe acest frig toată căldură se îndreaptă către acolo în sus.. dar, printr-o deschizătura a glugi ți-am sărutat obrazul pătimaș acolo unde îmi place, iar cu o mână te strângeam de gât și cu alta mergeam peste tot încercând să-ți ghicesc temperatura, nu de altceva.. J Bine, hai să mergem ai zis și mi-am păstrat mâna în a
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
cât se poate de falsă și amăgitoare. Iisus Hristos a întemeiat o singură Biserică cu o singură învățătură și un singur mod de viață creștină, privită în esența sa dincolo de diversele tradiții locale. Privind cursul istoriei bisericești, observăm că datorită pătimașelor și mărginitelor judecăți omenești Biserica cea una s-a rupt și creștinismul s-a diversificat, unele forme îndepărtându-se mult de trăirea și de tradiția originară. Mai întâi catolicismul s-a separat, aducând o serie de inovații în învățătura și
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
creația. Aceasta corespunde, de fapt, definiției sau consistenței răului, care constă în „necunoașterea cauzei celei bune a lucrurilor”9. Aceasta, ne relatează Sfântul Maxim, orbind mintea omenească dar deschizând larg simțirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoștința pătimașă a lucrurilor care cad sub simțuri. În aceste condiții protopărinții noștri au părăsit frumusețea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lor spirituală și au socotit zidirea văzută drept Dumnezeu, îndumnezeindu-o datorită faptului că e de trebuință pentru simțirea trupului; iar
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
încercările sale, până când va ajunge să-și redobândească subțirimea și pacea sa, ascultarea față de suflet. Un suflet revoltat, tiranizat de patimi care doar aparent procură plăcere, este „domesticit” și supus prin încercări grele, proporționale cu grosimea și consistența lucrărilor sale pătimașe. Bolile echilibrază lucrarea exacerbată a trupului, robia sau moartea sufletească. Cel care nu slujește lui Dumnezeu în chip voit dimpotrivă, se poartă cu trândăvie și nesupunere față de acesta, ne spune Sfântul Isaac Sirul, „e lăsat, fără îndoială, de Dumnezeu, să
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
patimilor sacre Și a sacrelor păcate Pentru văduve și soacre Când nu-s iaduri ferecate Pentru piazele din lacre. Zâne bune, zâne scorpii, Îndulcite, nărăvașe... Noaptea farmecelor gropii Cărnii dulci de sub cămașe În sudori prin porii proprii Când în pofte pătimașe Își pierd mințile toți popii. Referință Bibliografică: Sânziene și rusalii... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 906, Anul III, 24 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
risc. Cititorii le pot privi toate fațetele și le pot „cântări” din toate unghiurile, cu condescendență, indiferență sau dezaprobare. Îți trebuie curaj și îndrăzneală de a risca, pentru că...nu poți prevedea cum vor primi cititorii truda muncii tale. Asemenea arheologilor pătimași și îndrăgostiți de meseria lor, Floarea Cărbune a adunat cu migală cioburi răvășite prin colțuri de memorie, răscolind și alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puțin îndepărtate. A căutat și a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
spun nimic. Și totuși unele dintre ele păstrează întreaga vervă a spiritului celui care a fost un talentat improvizator. Lui Dobrogeanu-Gherea îi compusese, interpunându-l pe Hașdeu, un catren acid, deplângând dualitatea vieții sale: „De Gherea-spirit analitic- Spunea Hașdeu cam pătimaș: ”Birtașii spun că este critic, Iar criticii că e birtaș”. Un proverb rimat îi dedicase lui Caragiale, numindu-l „un mare calomniat”, consolându-l cu infantilitatea criticilor: ” Să nu te miri când bârfitori Iubesc în nobila ta muncă: Copiii pietre
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
mereu ca să asculte șoapte de iubire. Era iarăși veselă și fericită. Gândea că are un bărbat puternic și frumos la care râvneau toate colegele ei. Șefa mereu îi repeta: -Mă, Silvico, ce bărbat ai luat tu!.. De aceea îl sărută pătimaș și se alintă: acum, Țicușor, poți să te culci, că mama te iubește mult. -Nu mă culc, dragă! Mai stau să citesc ziarele. Nu vii lângă mine? -Eu mai am treabă. Lasă!..La noapte !..Și-i făcu ștrengărește cu ochiul
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Contelui va prinde viață chiar din această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! Bărbatul tresare, dar o forță nevăzută îl face s-o cuprindă în brațe. O rază ciudată, ca un fulger, îl săgeată din creștet până în tălpile picioarelor. O sărută pătimaș și prințesa i se dăruiește... Calul nechează speriat și dispare în adâncurile pădurii. Femeia din brațele sale scoate un țipăt de satisfacție și-și înfige unghiile în mușchii săi, apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpung vena
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
cum își iubesc copiii părinții, cum se iubesc frații între ei, cum se iubesc prietenii, aceasta fiind o iubire firească pe care o binecuvântează Dumnezeu, iar o a treia este iubirea împotriva firii, adică aceea pe care o au cei pătimași față de cei care îi ajută să-și împlinească patimile. Firesc, pe aceasta Dumnezeu nu o binecuvântează. El îi poate ierta pe păcătoși, dar în nici un caz nu-i poate binecuvânta. O trăsătură, ca nevoie importantă a dragostei, este reciprocitatea în
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
pe care îl dorea în picioare. Când cerul s-a îndoliat, în prag de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a unei frumuseți în veci nepieritoare, o promisiune a renașterii viitoare
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
umerii mei, ca mărturie a sărutărilor tale, cu care, cu disperare, încerc să mă rup din răutatea lumii, sunt arse de văpaia din pasiunea ta. Mi-ai dat iluzia că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu mă ucid dar nici nu mă lasă să
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
gând. Le dau cuvântul după bunu-mi plac; Le fac un semn discret- Se duc la loc și tac. Îi întrerup: Nu se formalizează, De-i contrazic nu protestează. Se armonizează diversele profiluri, Antagonice stiluri. Istorici, dramaturgi, poeți gingași, Parnasieni, Polemiști pătimași. Când toți vorbesc deodată, În surdină- Învolburări de corn, nai, Violină. Timizii, blânzi ca temperament, Sub permanentul acompaniament, Prea țanțoși unii, Alții chiar cu trac... Și stă înțelepciunea strânsă-n vrac. Pe rafturi rânduită, Ori în geamantan, În drumurile noastre
AMBIANŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361125_a_362454]
-
dimpotrivă, interesul e pizmăreț și gâlcevitor: el desparte un popor în clase care se vrăjmășesc și în aceste clase chiar, dintre care nu e om care să nu urmărească mai multă putere și plăcere decât ceilalți, egoismul cel rău, iubirea pătimașă de sine și numai de sine scapă din lanțurile cuviinței și datinilor bune și se repede sălbatic asupra bunurilor lumii. În acest fel, societatea se face vijelioasă, veșnic tulburată, neliniștită la lucrul ei, lipsită de siguranță în păstrarea roadelor lui
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
De multe ori mama adormea și ea cu copilul, continuând să-l legene trăgând de sforicica ce ducea până la pat. De ce mai multe coșuri ovale? Pentru că de multe ori copilul următor venea repede după celălalt, semn al dragostei și iubirii pătimașe a tinerilor căsătoriți - cu credință în Dumnezeu . În camere șiruri de ștergare tradiționale, înconjurând cei patru pereți Pe sală, începând din martie până la începutul lui octombrie, oale lucrate din pământ adăposteau duble și mușcate, busuioc, rozmarin și măgheran care împodobeau
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
te-ar urî, este acela că ei ar dori să fie exact ca tine. A doua zi, Mircea s-a trezit din somn pe la ora nouă. A dormit ca un prunc. Nimic nu i-a tulburat liniștea nopții, nici măcar sărutările pătimașe ale Săndicăi, pe care cumva ar fi dorit să le simtă cu plăcere. Ar fi vrut să o viseze, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Și-a luat papucii în picioare și a plecat direct la duș, să-și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe Iustin, de rămas bun, la ușa apartamentului. Atunci a izbucnit în lacrimi și l-a strâns pătimaș, tremurând din tot trupul. În parcare, lângă mașina lui Eugen, care reușise să obțină aprobarea de a-l însoți pe Iustin la București, era o salvare. Eugen și Iuliana o priveau nedumeriți și și-au strâns mâinile ușor speriați. Mare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
vese mbi trëndafilat pa gjemba dhe qëndro pranë meje të dëgjojmë misterin e ri të rilindur nga heshtja 12 în așternut de noapte părul ți-ai răvășit dragoste în așternut de noapte în gene îți tremura ușurarea avută de sărutări pătimașe încă simți căldură brațelor înfierbântate care te-au înlănțuit pierdută zac învăluita într-un dulce vis în pulsul fericirii furate 12 në shtrat të natës floku të është shkapërderdhur dashur në shtrat të natës në qepalla të dridhet lehtësia që
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
mă bei în vas de lut Din al țării vechi pământ, Să-mi faci hram cu busuioc La fete să am noroc. Să-mi dai viers de Mioriță Ca să zic din fluieraș De dor a mea doiniță Pentr-un suflet pătimaș. Patimă de mamă dragă, De strămoși și de pământ... Patimă de-o viață-ntreagă: De locul de unde sunt! Ioan Adrian Trifan Referință Bibliografică: DOINĂ / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi
DOINĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367981_a_369310]
-
Fru, Albatrosul zărilor, Îți sărut dorința Ce m-ampodobit cu grijă . Vei rămâne pentru mine Un cuvant mințit. Ce mult aș fi dorit să-mi fii; Lacrima neplânsă, Lyra. Sacrificiul tăcerii - Din puritatea sărutului, Și brațul mângâierii. Să-mi fii, mirosul pătimaș Din crin și chiparos. Și stigătul durerilor Ce m-au năpădit golașe Cu zâmbet trist și mincinos. Fru-Fru, frumosule albatros, Rămâii prințul zărilor. Referință Bibliografica: Din geana cerului / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I
DIN GEANA CERULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367293_a_368622]
-
unui melc să-l ascund de-a lumii rană poemul acesta scris pentru tine e arderea mea de fiecare zi e frica mea, teama, deznădejdea spaima de-a nu mă rătăci poemul acesta scris pentru tine mâinile mele îl mângâie pătimaș prin el vreau să te răscolesc până la ultima fibră de călău și ocnaș cu palmele vreau a săpa până voi găsi în tine izvorul din care iubirea să țâșnească răcorindu-mă, umplându-mi ulciorul potolindu-mi setea de ceea ce ești
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ALB ȘI ROȘU Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului Întoarce-te la mine și admiră-mi nerăbdarea croind, statornică, o punte către infinit! Din mărțișoarele ce - pătimaș - inundă zarea voi împleti cămașă sufletului ostenit. Din firul alb, imaculat, voi țese peste lume o pânză binecuvântată, sfânt păienjeniș, s-acopere durerea, plânsul ca o mare-n spume și să dezvăluie, treptat, al vieții luminiș. Din firul purpuriu și
ALB ŞI ROŞU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367455_a_368784]