543 matches
-
și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile metalice, trăgând bine cearceaful dantelat așezat cu mare grijă de mama. Stăteam acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Stromboli, - doi turiști britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de țigări, cu baterii, plasat în leagănele și pătuțurile pruncilor, care anunță mamele printr-un semnal sonor că scutecele sunt ude înainte ca nou-născutul să emită primele țipete, iar - Marcel Allain, creatorul lui Fantomas, moare la 84 de ani. În timp ce: - în anunțurile matrimoniale vest-germane se solicită foarte mult simțul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la drum și iarăși înapoi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit ca o cerșetoare tot restul vieții. Pe la noi însă, o mulțime de copii erau lăsați de părinți la bunici
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse obrajii, mimând o sărutare. - Uită-te în pătuț și vezi prințișorul nostru. Cât e de frumos. Are numărul 10 pe mână. - O, ce micuț e! Ce frumos e! Dar cu cine seamănă? - E prea devreme să știi. Mai târziu îți dai seama. - Eu cred că seamănă mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care era prea înaltă dar suplă, cu un halat imaculat și ochelari de vedere confirmând de data asta verbal: poate să rămână și mama copilului. - Veniți cu mine doamnă. O duse într-un salon unde erau numai copii nou-născuți în pătuțuri mici, inclusiv al ei. Pentru prima oară plânse lângă o fereastră până la epuizare, apoi se furișă lângă pătuțul lui Alin, încercând în felul ei să se facă mică și invizibilă din pricina prezenței ei acolo unde nu era permis adulților. La
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
verbal: poate să rămână și mama copilului. - Veniți cu mine doamnă. O duse într-un salon unde erau numai copii nou-născuți în pătuțuri mici, inclusiv al ei. Pentru prima oară plânse lângă o fereastră până la epuizare, apoi se furișă lângă pătuțul lui Alin, încercând în felul ei să se facă mică și invizibilă din pricina prezenței ei acolo unde nu era permis adulților. La un moment dat, Carlina simțise că nu mai putea rezista să stea atâtea ore în picioare, având nevoie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va afla de isprava ei și ce va spune. Va tuna și va fulgera ca într-o scena când viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât de supus. Îl apucă cu mâinile ei reci tremurătoare iar glasul parcă îi era din cine știe ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și câte ceva pentru bebeluș. Am deja o listă. — Am cumpărat și eu câte ceva, spun, uitându-mă cu dragoste la burtica ei. Mă rog. Nu e mare lucru, niște cadouașe. — Vreau să-i iau și niște zdrăngănele drăguțe pentru atârnat deasupra pătuțului... — Ți-am luat deja. Și niște costumașe de mori! — Vai, Bex, nu trebuia! Era o reducere la baby Gap, spun defensiv. — Îmi cer scuze, ne întrerupe o voce și ridicăm amândouă privirile spre o doamnă în negru, cu perle, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că o să ne distrăm de mama focului. N-am știut că Suze o să trebuiască să-l hrănească din oră-n oră. Și că o să ne trezim că n-are chef să doarmă. Sau că n-o să-i placă deloc în pătuț. Pe bune, ce vrea de la viață? I l-am luat de Conran Shop! Ce vrea mai mult? E un pătuț superb din lemn de fag, cu păturici albe. Eram sigură c-o să-i placă la nebunie! Dar, când l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oră. Și că o să ne trezim că n-are chef să doarmă. Sau că n-o să-i placă deloc în pătuț. Pe bune, ce vrea de la viață? I l-am luat de Conran Shop! Ce vrea mai mult? E un pătuț superb din lemn de fag, cu păturici albe. Eram sigură c-o să-i placă la nebunie! Dar, când l-am pus în el, n-a făcut decât să dea din mânuțe în toate părțile și s-o țină tot într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de oi și ceapă pentru cei care doreau să se ospăteze cu așa ceva. Se așezară toți la masă în ordinea mărimii, adică Costache, Maria, Emilia, Mihăiță și Gheorghiță. Maricica, care avea doar un an și câteva luni, gângurea pe un pătuț, ea își primise porția pentru dimineața aceea. înainte de a începe mîncarea, toți ascultă în picioare rugăciunea rostită de cei mari, își fac semnul crucii și se așează să mănânce. La terminare mulțumesc Domnului făcându-și semnul sfintei cruci și rostesc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat, rămas de la un Paște pe care nu-l mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când, În sfârșit, grosolana bulă de aer se ridica și exploda din gura lui sobră, eu trăiam un minunat sentiment de ușurare, În timp ce tu, murmurând un fel de felicitare, te aplecai să-l depui În crepusculul tivit cu alb al pătuțului lui. Știi? Mai simt și acum În Încheieturile mâinilor ecourile dibăciei cu care manevram căruciorul, de pildă apăsarea rapidă În jos a barei pentru a ridica botul căruciorului ca să-l urc pe trotuar. Mai Întâi a fost un vehicul gri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
absența mamei, părea un mister; au tinerii o bună-cuviință pe care, cu vremea, și-o pierd). În cealaltă parte a cantonului, într-o cămăruță, era bunica mea, pe un pat, văitându-se și crucindu-se toată noaptea; pe altul, un pătuț, eram eu, care, deși aveam doar șaisprezece ani, abia încăpeam. Gara și satul se numeau frumos "Gura Raiului". Și era frumos acolo, într-adevăr, la doar câțiva metri de apa sprintenă și argintie a Streiului. Dar ar fi fost tot atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Așa și-a început mica sa activitate: când descoperea un copil care trăia în mizerie și în părăsire, și-l apropia cu gingășie și îl invita în casa lui, unde exista mereu un loc în plus la masă și un pătuț curat deja pregătit. Apoi căuta Institutul care putea să-l primească gratis sau pentru o plată redusă. Se adresa Azilului celor expuși pentru cei mici, la Institutul Fiilor Mariei pentru copii, la Institutul Artigianelli (Micii Meșteșugari) din Brescia sau la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Și Îmi spune soția: „Ce caută ăștia?”. „Păi, sunt constructori.” „Păi, la 12 noaptea?” Erau doi securiști... și mi-am zis că iar mă bagă În duba neagră... În Volgă. Și când se uită unul la altul... era copilul În pătuț... și mi-au zis: „Oameni din ăștia ne trebuie nouă, simpli, care nu fură”. Și zece ani nu i-am mai văzut... După ’90, ce preferințe politice ați avut? Din ’90 am trecut unde nu există comuniști, am trecut la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colegi și prieteni, familiile de proveniență locuind la distanțe mari. Când copilul împlinește 1 an, se îmbolnăvește pe neașteptate și moare. Cei doi părinți nu pot crede ceea ce li se întâmplă (mama povestea că se trezeau noaptea și mergeau la pătuțul copilului crezând că el va fi acolo și visul urât se va sfârși). Prietenii sunt alături de ei, le dau sfatul să facă un alt copil. Cei doi încep să consume alcool, se izolează de prieteni, merg în fiecare zi la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fată blondă și durdulie. La care se adaugă - vă stătea pe limbă, nu? - un băiat de culoare, infractor timpuriu. Ei sunt pacifiști, dar obsedați de pistoale. Nu, nu dorm ținându-le în brațe, dar asta numai pentru că armele au propriile "pătuțuri". Cam greu de crezut, dar lucrurile nu se opresc aici, grupul cristalizându-se într-un soi de cabală dandy. Nu mai e nevoie să spun că legătura dintre dandysm și pistoale rămâne obscură. Nici că rafinamentul acestui trend nu se
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
o reducție a sa la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Spre sfârșitul săptămânii, nu mai aveam răbdare. Parcă așteptam ceva și repetam Întruna „Iba! Iba!” În timp ce Încercam să mă ridic pe marginea pătuțului. Doar când venea tanti Maria, reușeam câțiva pași, apoi cădeam, neajutorată. La fiecare trântitură, mă roșeam, Însă deveneam toată o emoție atunci când lângă pătuțul meu era și Paul, franțuzul, și-mi Întindea o mânuță printre rosturile patului. Faptul că În
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
răbdare. Parcă așteptam ceva și repetam Întruna „Iba! Iba!” În timp ce Încercam să mă ridic pe marginea pătuțului. Doar când venea tanti Maria, reușeam câțiva pași, apoi cădeam, neajutorată. La fiecare trântitură, mă roșeam, Însă deveneam toată o emoție atunci când lângă pătuțul meu era și Paul, franțuzul, și-mi Întindea o mânuță printre rosturile patului. Faptul că În curând pleca În Franța, doar el avea favoarea de a se plimba liber printre paturi. Ne atingea În treacăt și suspina pentru fiecare, când
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
că voi apuca a merge vreodată. Mai târziu, ne-am jucat. Iba și Iva au rămas până seara târziu. La plecarea lor, iar am țipat. Plângeam din tot sufletul pentru că, În mintea mea, ei aveau loc acolo, cu mine, În pătuț. Adevărata dramă a Început Însă când am fost dezbrăcată de hăinuțele moi și parfumate, În care m-am simțit, și numai pentru o zi, om. Mi-a rămas, la mânuța dreaptă, un șireag de mărgele, un fel de mătănii pe
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]