2,281 matches
-
pedeapsa pe care o merită orice soldat care se lasă a fi prins de dușman. Văzând că n-o scoate la capăt cu amenințările, sultanul zise cu glas mieros : Ascultă, ghiaure, Îți dăruiesc viața, Îți dau averi și te fac pașă În țările mele, numai spune-mi ce te-am Întrebat. Nici spânzurătoarea, nici comorile și nici Însuși tronul nu mă vor face să-mi vând țara și pe domnul meu. Toți soldații lui Țepeș sunt isteți ca tine ? Din toți
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
liber. Soldatul trecu mândru printre șirurile de oșteni turci și se duse la ai săi. Cuvinte: lupte de hărțuială = luptele date de români cu turcii, atacându-i prin surprindere; ghiaur = poreclă dată de turci celor de altă credință; mieros = prefăcut; pașa = conducătorul unei provincii turcești; ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA de Alexandru Vlahuță Era odată o babă vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă și-un vălmășag de nu mai știu Încotro să se miște. Sinan, Îmbrâncit, cade de pe pod și-și rupe dinții. Un supus Îl ia În spate și-l scapă. Soldații și Pașa fug laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În mâinile românilor, care-i gonesc, lovindu-i de zor, până când noaptea ia sub ocrotirea Întunericului ei sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
au auzit că turcii de acum păzesc cetatea Și că numai pentru oameni, să le ție direptatea, E un pârcălab acolo... Gruie și-a ieșit din minți... Ridicând un pumn de oameni înarmați până în dinți, El se duse drept la pașă..." Cine te-a trimis aice, Pașo? " Turcu-atuncea rîde: "Domnu[l] vostru, măi voinice! " Domnul? " - zise Gruie - [Domnul? ] Cine-i ăla? Care Domn? Domnii legiuiți ai țării dorm de vecin[ic]ul lor somn. Pe mormintele închise, în locaș întunecos, Noi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alt chip întreg cuprinsul împărăției din Europa îl va pierde, încăpuse la spaimă și nedumerire, mai cu samă pentru că tocmai atunci se săvârșise din viață cel mai bun căpitan al lui și cel mai cu temei sfătuitor, marele vizir Ali Pașa. Cu greu, dar totuși fără mult preget el se smulse din viața de dezmierdăciuni și moleșitoare a Curții din Brussa, trecu cu fruntea cea mai de samă {EminescuOpXIV 180} a oștii lui în Europa, se opri în drumu-i prea puțin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
relatează faptul că, pe la jumătatea lunii iulie 1848, ambasadorul Rusiei la Constantinopol ar fi reușit cu ajutorul opiumului să-l facă pe marele vizir să semneze o scrisoare denigratoare către sultan. O scrisoare menită să determine armata otomană condusă de Suleiman Pașa să treacă Dunărea la Giurgiu. Iată episodul povestit de Ion Heliade-Rădulescu : De data aceasta, din nou ambasadorul rus a reușit, prin forța intrigilor și a calomniilor, să-i facă pe turci să creadă că mișcarea defensivă și legitimă a Valahiei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Alexandre Dumas-tatăl (el însuși un opiofil), Contele de Monte-Cristo, își păstrează „pilulele de hașiș” într-o cutiuță confecționată dintr-un smarald. El este un dandy care combină năravurile occidentale (pariziene) cu cele orientale (turcești), deprinse acestea din urmă de la Pașa din Ianina (regiunea Epir, Grecia), tatăl iubitei sale Haydée (217). Astfel de „pilule de hașiș ușor aurite”, păstrate cu grijă într-o „mică bombonieră de argint cizelat”, înghite și tânărul protagonist dintr-o nuvelă a lui Alexandru Macedonski (Visele hașișului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teritoriu; adaogă însă că puterile nu au de gând a dispune după voie-le de teritorii ce nu le aparțin. Această propunere de arbitraj e respinsă de către Turcia ca atentând la suveranitatea Porții și Franța și-o retrage. Ghazi Muctar Pașa e numit comandant al trupelor de observație din teritoriile ce sânt a se ceda. Poarta, amenințată de revolte grave în Siria, în Curdistan și în Albania, înclină a face rectificările de graniță față cu Grecia și, sub presiunea puterilor, ea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de mai sus au dreptul de-a se pretinde persecutați în România, de-a cere abrogarea legilor existente și libertatea de-a vinde rachiu, de-a lăți și exploata vițiul beției în poporul românesc. Pentru nobilul Pherekydes, ambasadorul de la Mazar Pașa pe de-o parte, și pentru Herșcu și ștrul Avram pe de alta, pentru crema, cum am zice, a neamului istoric al românilor M[aiestatea ] Sa Regele e acasă. Dar în cazul de față nu se prezentaseră viitorii stăpânitori ai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puterilor europene. Reprezentanții otomani au să mai adauge că sultanul consideră de un ce imperios ca Egipetul să se reîntoarcă la principiul succesiunii conform legii Islamului. Într - acestea sultanul a și trimis la Cairo o comisiune, în frunte cu Osman Pașa, apărătorul Plevnei. Zilele chedivului Tewfik par a fi numărate. Este de remarcat că și "Norddeutsche Allgemeine Zeitung", organul d-lui Bismark, accentuează asupra necesității pentru Egipet, unde a dispărut orice autoritate și anarhia bate la ușă, de-a avea în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puterile mari. Cuvânt au egiptenii, dacă vor ca țara să fie a lor, cuvânt pe de alta și Europa, daca voiește a-și mănține influența ce au cîștigat-o cu timpul acolo. Considerațiunea însă ce i se poate opune lui Arabi Pașa și partidului său național e că târziu, prea târziu s-a trezit și că neatârnarea Egiptului nu se pierde azi, ci s-a pierdut din acel moment în care țara a devenit terenul de colonizare și de imigrațiune a tuturor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e cea mai înjosită din toate națiunile; nu există umilire în lume pe care să nu fie 'n stare s-o suporte. (De l'avenir politique de l'angleterre ) [6 iulie 1882] ["DACĂ ÎN TIMPUL ADUNĂRILOR... "] Dacă în timpul adunărilor de la Mazar Pașa, când ni se promitea domnia virtuții, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întîmple peste câțiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos. Să fi zis cineva că-n nu mai mult de șase ani cei ce promiteau economii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cazul de complicațiuni internaționale, poate provoca chiar primejdii nouă pentru Imperiul lui, a fost primită fără îndoială cu oarecare ezitațiune. Ezitațiunea s-a tradus, ca de obicei, prin o schimbare de cabinet și în locul lui Abdurraman s-a chemat Said Pașa la ministeriu. Said a convocat un fel de Divan estraordinar, la care-au fost invitați toți foștii miniștri aflători la Constantinopol, obicei turcesc ce se 'ntrodusese și la noi în vremea fanarioților și, în fine, în zilele lui Carol îngăduitorul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în contra corupției ciracilor lor politici, doar - doar ar putea să întîmpine discreditul în care au căzut cu toți împreună. Această pretinsă discordie ar mai avea însă și efectul de a reintroduce vechea complicitate solidară care unea în vremea lui Mazar Pașa pe toți membrii societății de esploatare. [28 iulie 1882] 152 {EminescuOpXIII 153} ["O NEFĂȚARNICĂ PĂRERE DE RĂU... O nefățarnică părere de rău pătrunde presa europeană, chiar pe aceea a adversarilor Franței, la priveliștea mizeriei parlamentare din acea veche și vestită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
respinsese alianța României. Rusia singură voia să învingă pe turci și să libereze națiunile oprimate, pentru ca, după război, să poată dicta legile ei atât celui învins cât și celor eliberați. Când însă opunerea neașteptată a unei armate turcești sub Osman Pașa nu opri numai oștirea rusească în loc, ci o amenința cu nimicirea, comandantul suprem rus se văzu silit a se adresa României cu rugămintea de a-l sprijini și depeșa Marelui Duce Nicolae către principele Carol "Au nom de Dicu, venez
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Uite cum face Brătianu. Știa că, de la Reichstadt încă, se hotărâse cedarea Basarabiei? Ce să se opuie dar la un rău inevitabil? S-a dus singur la Livadia. Știa că războiul oriental are să se facă? E drept că la Mazar Pașa era turc, dar a intrat în apele războiului omul numaidecât. Răscumpărarea drumului de fier vi se impunea? Ați trăgănat-o ani întregi doar ați scăpa de ea. O! el a făcut altfel. În Senat a mărturisit în adevăr că e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Jagellone îl prezintă drept „primul specialist în românistică din Polonia și cel mai competent cunoscător al relațiilor literare și lingvistice româno-polone”. SCRIERI: H. Sienkiewicz w Rumuni, Cracovia, 1928; Rumunia a Polska w XIX wieku, Cracovia, 1929; Relațiunile lui Mihail Czajkowski-Sadyk Pașa cu românii, București, 1932; Wspólczesna powieșć rumunska, Cracovia, 1933; Polska w kulturze rumunskiei, Varșovia, 1937; Pologne et Roumanie. Aux confins des deux peuples et des deux langues, Paris-Varșovia- Cracovia, 1938. Traduceri: Liviu Rebreanu, Las Wisielców [Pădurea spânzuraților], Cracovia, 1931, Ion
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
nouă serie de încurcături comparabile cu motivul „Iosif și femeia lui Putifar”. În această vreme Argu intră „în slujba oștinească la Ispanie” și, căutându-l pe al său Polux, „au ajunsu până la stăpânirea turcească”, unde duce împotriva lui Ali Mustafa pașa o luptă ce amintește de Posada, de Dumbrava Roșie și de alte înfruntări conforme motivului „bătălie cu capcane”. Între timp Polițion, înspăimântat de insistențele erotice ale prințesei Gostelie, „s-au dus pre supt cumpăt” de la craiul indian Arix să îl
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
unde a solicitat protecția consulului englez în Țara Românească, R.G. Colquhoun, în condițiile în care Statele Unite încă nu aveau o reprezentanță consulară în Principate. În casa acestuia a avut șansa să-l cunoască pe sir Stephen Bartlett Lakeman, alias Mazar Pașa, pe atunci guvernator militar al capitalei, care i-a și facilitat angajarea, ca medic chirurg, în armata turcească 9. Obiectivul său, mărturisit în chiar prefața amintitei lucrări, a constat în „a oferi o imagine veridică a vieții cotidiene a locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că „pe aceste șesuri se va hotărî destinul Europei“13. Urmele trecutului, mai îndepărtat ori mai apropiat, prezent la tot pasul, îi întăresc lui Noyes această convingere, întâi la Calafat, unde, cu numai trei luni în avans, turcii lui Ahmet Pașa dăduseră o puternică lovitură rușilor, apoi la Cetate („un sat neînsemnat destinat astfel să aibă un nume în istorie“), unde câmpul de luptă era încă acoperit de cadavre, sau peste fluviu, la Nicopole, localitate ce amintea de campania din anul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Puterilor. Lucrurile s-au agravat când, la începutul anului 1863, a izbucnit revoluția polonă. Inițiativa lui Al. I. Cuza de a înscrie în bugetul statului, pe anul 1863, veniturile mănăstirilor închinate va hotărî Poarta să solicite, prin nota lui Aali Pașa, din 2 aprilie 1863, convocarea la Constantinopol a unei conferințe la care să participe Puterile semnatare ale Protocolului XIII. Între timp, guvernul român înaintase conferinței un memoriu întocmit de C. Negri - Mémoire avec pièce justificatives présenté a la Commission internationale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să devină ostile. Ea vrea să diminueze și nu să lărgească influența Puterilor în Principatele Unite, fiindcă o autonomie adevărată este condiția sine qua non a dezvoltării lor“42. După cum este de știut, la 10/22 mai 1864, Moustier, Aali Pașa și H. Bulwer au încheiat un „protocol secret“ anglo-franco-otoman, prin care justificau și aprobau lovitura de stat în România, obligându-se să reglementeze chestiunea în „spiritul dorinței națiunii“ române, în momentul când domnitorul Cuza avea să sosească la Constantinopol. Celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este adevărat, datoria... și, în fine, pe acei care au păstrat respectul tradițional pentru putere“58. Incidentele de la 3/15 august 1865 au avut, după cum se știe, și un epilog mai puțin previzibil. Este vorba de scrisoarea pe care Fuad Pașa o trimitea lui Alexandru I. Cuza la 2 septembrie, pentru a-i atrage domnitorului atenția că-i revine obligația de a menține „ordinea internă“. Acestei tentative de imixtiune în treburile interne ale țării i se va da o replică strălucită
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ambasadorului rus la Constantinopol, Ignatiev, care l-a convins și pe reprezentantul Angliei, H. Bulwer, să ceară Porții mai întâi trimiterea unui comisar turc în România, iar când acest lucru s-a dovedit inutil a reușit să determine pe Fuad Pașa să elaboreze scrisoarea de care am amintit mai sus, erau copios susținute și încurajate de cancelarul său. Deși îi declara lui Talleyrand, la 16 octombrie 1865, că nu manifestă nici un „sentiment de dușmănie față de Alexandru I. Cuza“, și că „era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
afectată de înlăturarea lui Cuza, cât de momentul și mai ales procedeul folosit de înfăptuitorii lui 11 februarie 186668. Primii care au reacționat, așa după cum era și de așteptat, au fost reprezentanții înaltei Porți. La Constantinopol, în urma demersului lui Aali Pașa, ambasadorul Franței, Moustier, a organizat, la 14/26 februarie 1866, o Conferință a ambasadorilor Puterilor garante. Încă de la începutul lucrărilor a devenit foarte clar că noi grupări de forțe au loc vizavi de problema românească. Reprezentanții Rusiei, Turciei și Austriei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]