1,077 matches
-
înaintașii lor, erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse, pentru a imagina soluții de viitor (ibidem, p. 32). Această nouă etapă în definirea coordonatelor dezvoltării țării a beneficiat, ca și cea inițiată odată cu revoluția pașoptistă, de contribuția excepțională a unor personalități dedicate acestui proiect, personalități cu mare potențial intelectual ce au condus acțiunea de transformare socială ce a culminat cu reforma promovată de Scoala Sociologică de la București. Față de statele capabile de eforturi proprii de modernizare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
undă de melancolie. Alecsandri a fost totuși contemporanul și chiar prietenul unor mari intelectuali, a căror minte și cultură nu numai că-l depășeau nemăsurat, dar erau la nivelul cel mai de sus al Europei intelectuale din acel timp. Generația pașoptistă și cea imediat următoare au dat o mare serie de bărbați de primă mărime. Nu mai vorbesc de Bălcescu, Kogălniceanu, Hasdeu. Dar inteligența, cultura, curiozitatea intelectuală ale lui C.A. Rosetti, de pildă, erau cu totul remarcabile, independent de stilul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu Pantazi Ghica și cu cine or mai fi fost ceilalți la care fac aluzie mânioasele versuri. Poate că nu avea dreptate; poate că avea numai parțial dreptate. Sigur că liberalii, în perioada la care se referă poetul, „trădaseră” idealurile pașoptiste, dar reprezentau totuși o poziție mai avansată decât conservatorii; e adevărat că, pe de altă parte, conservatorii în multe privințe aveau puncte de vedere mai juste sau mai echitabile decât liberalii; chiar între conservatori trebuie să-i deosebim pe junimiști
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
circulație foarte restrânsă, cuprinzând petiții ale ardelenilor. Salutată cu entuziasm încă de la apariție de fruntașii intelectualității din Moldova, Muntenia și Transilvania, publicația a cunoscut o răspândire neobișnuită, contribuind hotărâtor la sporirea interesului pentru istoria națională, manifestat de cărturarii și scriitorii pașoptiști și îndeosebi la nașterea istoriografiei române moderne. L.V.
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
A folosit uneori pseudonimul George Perfir. Preocupat de delimitarea conceptului de sentiment al naturii în opera literară, M. i-a consacrat o substanțială monografie, Sentimentul naturii în proza românească a secolului al XIX-lea (1978), punctele de referință fiind romanticii pașoptiști („o viziune unitară a naturii”), A.I. Odobescu („între clasicism și romatism”), Mihai Eminescu („magia naturii”), B. Delavrancea („picturalitatea naturii”), Calistrat Hogaș („evaziunea alpestră”) și Al. Macedonski (în special „cromatica”). Același aspect, conceput pe un plan extins, face și obiectul volumului
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
făcând-o astfel mult mai cunoscută și mai eficientă decât lucrările celorlalți mari reprezentanți ai Școlii Ardelene. Îndeosebi Istoria pentru începutul românilor... i-a entuziasmat pe tinerii intelectuali, având un rol decisiv în formarea spiritului național și revoluționar al generației pașoptiste. I. Heliade-Rădulescu, Timotei Cipariu, G. Barițiu, Mihail Kogălniceanu, N. Bălcescu se declară, cu pietate, fiii spirituali ai lui M. În special în Transilvania a fost întreținut un adevărat cult pentru opera și memoria sa. Petru Maior [...] dă nume unei însemnate
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
un adevărat cult pentru opera și memoria sa. Petru Maior [...] dă nume unei însemnate epoci nu numai pentru că s-a integrat total spiritului ei, ci și pentru că i-a putut întrezări devenirea, proeminențele activei sale gândiri urcând până în pragul mișcării pașoptiste, spre a se înscrie apoi ca permanențe în patrimoniul valorilor culturii românești. În succesiunea generațiilor, aceste permanențe au fost receptate ca atare, deși fiecare din ele a redimensionat în maniera ei semnificațiile scrisului lui Maior, în funcție de fluctuația idealurilor și a
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit independent, își exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă, anticipând, în câteva rânduri, idei politice de întâlnit la Mihai Eminescu. Chiar dacă poziția lui a fost schimbătoare - antidinastic (închis în 1870 la Văcărești), apoi monarhist -, explicația ține mai curând de temperament, de mobilitatea, versatilitatea omului și mai puțin de conjunctură
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de complexe cu modelele românești și universale, este preocupat de ideea modernizării. Scrie poezie, proză, teatru, operele lui căpătând statutul de puncte de referință în evoluția speciilor pe care le ilustrează. Foarte buna cunoaștere, prețuirea înaintașilor, de la începuturi până în epoca pașoptistă, nu rămân la nivel declarativ, ci se transformă în studiu, în exegeză. Privindu-și contemporanii, încearcă lucid, fără iluzii, dar nu întotdeauna obiectiv, să detecteze carențe, să disocieze și să definească valoarea și nonvaloarea. Bunăoară, articolul Mișcarea literelor în Ieși
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1867 cu titlul Răzvan-Vodă, iar din 1869 intitulată Răzvan și Vidra și redefinită ca „poemă dramatică”, piesa explorează același secol al XVI-lea în Moldova, atât de frecventat în literatura română. Pe un fundal social larg, care integrează, în manieră pașoptistă, contradicțiile unei epoci dominate de nedreptate și cruzime, se conturează destinul neobișnuit al unui rob țigan eliberat, ajuns, în pofida ascendenței umile, domn al țării. Răzvan, „un paria îmbrăcat în hainele efemere ale puterii” (G. Călinescu), își înfăptuiește visul de mărire
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
abătut el însuși de la acest principiu, îngăduindu-și modificări și adăugiri masive. H.-R. are meritul de a fi pus în circulație în cultura noastră un număr impresionant de autori și opere din literatura universală. Orientările mai importante din poezia pașoptistă își au rădăcinile și în bogata sa activitate de traducător. Îndeosebi până la 1848 el a contribuit într-o măsură hotărâtoare prin inițiativele editoriale și publicistice, prin ideile estetice și de teorie literară răspândite, prin exemplul propriei creații la constituirea literaturii
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
București, 1972; Mircea Zaciu, Viaticum, VTRA, 1972, 5-6; Țepelea-Bulgăr, Momente, 152-158; Cornea, Oamenii, 84-98; Zaciu, Bivuac, 87-92; [I. Heliade-Rădulescu], STRS, passim; Mircea Zaciu, Heliade la drumul jumătate, MS, 1976, 2; Săndulescu, Continuități, 192-197; Radu Tomoiagă, Personalități și tendințe în perioada pașoptistă, îngr. și postfață Vasile Vetișanu, București, 1976, 5-174; L. Volovici, Apariția scriitorului în cultura românească, Iași, 1976, passim; Al. Bistrițeanu, Teorie și inspirație foclorică la predecesorii lui V. Alecsandri, București, 1977, 154-193; Dicț. lit. 1900, 432-437; I. Rotaru, Forme ale
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
tragic, să-ți asumi trecutul în postura de victimă, să constați că nu ai influențat timpul, ci ai fost învins de el. Iar comparația cu o generație care în istoria noastră modernă a dat sens și substanță imperativelor timpului - cea pașoptistă -, pe drept învestită cu atributul de regeneratoare, este de natură să sublinieze o dată în plus destinul precar al acelor generații lipsite de idealism, învinse și anexate ancilar utopiei comuniste. Însă chiar și/sau tocmai în asemenea împrejurări, introspecția sinceră și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rolului de deschizător de drumuri al L. (Noul curent literar). În primii ani ai revistei, poezia, căreia i se acordă cel mai larg spațiu, are un izbitor aspect tradițional: romantism macabru și byronian, erotică sentimentală, pastel clasic, satiră în linie pașoptistă. Teoretizarea poeziei sociale este susținută de o lirică a durerii proletare. În prima perioadă, în afară de Duiliu Zamfirescu (1880) și de Traian Demetrescu (1885), care debutează aici, ca și Anton Bacalbașa, au mai colaborat Bonifaciu Florescu, Th. M. Stoenescu, Carol Scrob
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
la mijlocul veacului al XIX-lea, K. formula, ca și Titu Maiorescu mai târziu, teoria „formelor fără fond”, ajungând însă la cu totul alte concluzii de ordin practic privitoare la dezvoltarea ulterioară a societății românești. Programul lui politic, expresie a mișcării pașoptiste din Moldova, urmărea emanciparea națională a românilor, prin unire și dobândirea autonomiei, regenerare socială, prin înlăturarea privilegiilor și a abuzurilor feudale, prin împroprietărirea țăranilor și acordarea de drepturi civile și politice tuturor cetățenilor, precum și prin crearea unei burghezii puternice și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
culturii vechi”, a spiritului mic-burghez, a propriului popor s-au creat mecanismele eficiente ale unei culturi noi, de import. Nu era totuși prima oară când În România se petrecea așa ceva. Dar de data aceasta noua cultură tăia toate legăturile culturii pașoptiste, liberale, democratice, a celei tradiționale. Din punctul acesta de vedere, a fost un succes. Radicalitatea și, până la un punct, ireversibilitatea schimbării sunt trăsături ale acestei victorii. Comunismul a introdus cu o brutalitate nemaiîntâlnită și cu o eficiență extraordinară o cultură
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
copleșitor din publicistica vremii, s-a iscat din confruntarea, subterană, între două moduri diferite de a considera arta. Asimilând criteriul estetic promovat de junimiști, D.-G. îl integrează unei concepții estetice deterministe și sociologice, continuând, prin unele principii, programul ideologilor pașoptiști. În privința moralității artei, opoziția sa față de Maiorescu a părut multă vreme ireductibilă, fără a fi în fapt. D.-G. nu a înțeles că, vorbind despre „înălțarea impersonală” (termen, totuși, ambiguu), Maiorescu se referea la ridicarea artistului deasupra accidentalului, pentru realizarea
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
însoțește permanent cu încercarea de a le integra într-o arie mai largă de tendințe și curente literare din mișcarea artistică românească și europeană. Eminescu, Vlahuță, Delavrancea devin reprezentativi pentru „decepționismul” care ar fi cuprins literatura română, odată cu destrămarea iluziilor pașoptiste (Decepționismul în literatura română, 1887). Idealurile sociale generoase și literatura militantă au fost înlocuite, datorită noilor factori sociali, cu pesimismul artiștilor și indiferența publicului (Cauza pesimismului în literatură și viață, 1891, Asupra mișcării literare și științifice, 1893). De asemenea, anomaliile
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
intelectual prin origine) sub semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care nu acoperă o realitate socială. D.-G. a fost un critic al literaturii contemporane lui. Scriitorii pașoptiști sunt elogiați pentru militantismul lor, dar niciodată analizați. Din tradiția literară românească a reținut cu adevărat numai valoarea poeziei populare, de a cărei importanță pentru evoluția literaturii culte era pe deplin convins. În privința grupării junimiste, atitudinea lui este diferențiată: apreciindu
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
pretutindeni. Ideea care a predominat în alegerea literaturii publicate a fost aceea a afirmării egalității pe toate planurile a românilor cu celelalte popoare din Imperiul Austro-Ungar, a legitimității revendicărilor românești. Într-o perioadă de început, Vulcan se îndreaptă către autorii pașoptiști, transilvăneni sau din Principate, a căror activitate și creație o face cunoscută, obținându-le, totodată, colaborarea (G. Barițiu, T. Cipariu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu). Prin F., poezia lui Alecsandri a continuat să pătrundă în Transilvania, circulând în toate mediile. Revista
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă e însă acuratețea versurilor sale, folosirea cu rafinament a lexicului. În nuvele, autorul reușește să dea contur unor lumi variate și atașante prin caracterul pitoresc al eroilor. Traseele epice clare și conformismul de fond al scriiturii nu diminuează totuși
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din literatura universală. Implicațiile adânci ale dramei cuprinse în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
completă și mai nouă concepție despre poezie din epocă. Incertitudinile și un demon al noutății îl împing spre mereu alte inițiative poetice, nu o dată contradictorii în orientările lor. Fronda față de Junimea, deschisă prin „Literatorul”, se va reduce la elogiul tradiției pașoptiste și la conceptul de poezie socială. De la poezia cugetată, bărbătească, țâșnită din durere, cu destinație social-umanitară, pe care o propunea în 1882 în prefața volumului Poezii, M. ajunge în sfera influenței hugoliene, eul poetului unindu-se cu suflul întregii omeniri
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
indiferent de organizarea sa politică. Include războaiele lui Ștefan cel Mare, aventurile politico-militare ale lui Mihai Viteazul, alianța lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare, politicile duplicitare ale lui Constantin Brâncoveanu, eforturile de modernizare depuse de fanarioți, entuziasmul pro-occidental al pașoptiștilor, reformele lui Cuza, integrarea politică occidentală obținută prin domnia și, apoi, regalitatea lui Carol I, două războaie mondiale și chiar și efortul comunist de a „scurta” istoria prin saltul făcut direct în viitorul unei societăți fără clase - viitor în care
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]