583 matches
-
brațul lui. TÎnărul Își Îndesă cutia cu chibrituri În buzunar și-și văzu de drum. Domnul Leonard Îi conduse pe Duncan și pe domnul Mundy la etaj, mergînd, desigur, Încet, potrivindu-și pasul după domnul Mundy. — Dați la o parte pacostea asta, spuse domnul Mundy jenat. La ce mai sînt de folos? Puneți-mă la grămada cu resturi. — Haida de! zise domnul Leonard. Împreună cu Duncan Îl ajută pe domnul Mundy să ajungă În camera de tratamente. Apoi Îl sprijiniră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are un frate. La Începutul războiului, fetele de la John Allen House o Întrebau din cînd În cînd În felul acela brutal, la Întîmplare, În care lumea Îți punea Întrebări: „Viv, dar tu n-ai un frate? Fericito! Frații sînt o pacoste, nu-l suport pe-al meu.“ Acum Însă, nimeni nu Întreba de frați, iubiți sau soți, din precauție. Termină tabelul și se apucă de altul. Fata de la biroul din fața ei - pe care o chema Millicent - se lăsă pe speteaza scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi s-a făcut rău. O să ghicească... cred, chestia asta cu mahmureala. Caroline rîse. Făcu un balonaș cenușiu din gumă și-l sparse. Nu-ți face griji. O să fiu extrem de feminină și misterioasă, și-o să creadă că-i vorba despre pacostea lunară. Așa merge? Viv dădu aprobator din cap, rîzÎnd la rîndul ei. În momentul În care Caroline ieși, rîsul i se stinse. Simți că toată carnea feței Îi cade, se lasă grea. În garderobă erau țevi cu apă caldă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iau, Mă tem de fetele frumoase, Că nu se știe-n cap ce au. Scop în sine Iubind femeia cu temei, Noi toți bărbații demonstrăm, Că-ngenunchem în fața ei, Ca mai apoi s-o dominăm...G Amatorism E o mare pacoste, Că iubire-n țară nu-i, Fi’ndcă-n sport și-n dragoste Amatori avem destui. Constatare Când doi aparte își șoptesc, E-un argument că se iubesc, Iar când mai mulți își șușotesc, E-un semn că nu se mai
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]
-
cuplu bine legat Eu știu de dânsa ce îl leagă Și am să și arăt, firește: Ea tot ce nu-i aprobă, neagă Și ce-i aprobă i-ntărește. Iubitei N-am știut să te dezmierd Ca pe-o dulce pacoste; Asta-i: oamenii se pierd Din prea multă dragoste!G.L.U.P.I. Iubirea duce la căsătorie Răbdarea-i gust și e emblemă Și, mai cu seamă-un fel de pact, Să poți rămâne pe problemă Și până la, și după act
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
sănătoase, ci caută numai să înlăture monopolul mamonistic al acesteia tocmai prin concurență și să facă astfel ca și cei care au mare nevoie de ea să se bucure de avantajele ce oferă. Concurența fie că e privită ca o pacoste, fie ca o binefacere încetează, cel puțin în mare măsură, înăuntrul limitelor cooperativei, întrucât întreprinderea este comună și comune sunt interesele."24. Obsevăm că în concepția acestuia cooperația nu-și propune numaidecât înlăturarea concurenței și a ordinii capitaliste a societății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
campanie publicitară. Sunt la mijloc o grămadă de bani și sunt presat din toate părțile. E minunat, m-am entuziasmat eu. Despre ce campanie e vorba? —Luca Luca. Vor o nouă abordare. —E implicată și Adriana A? —Mda. E o pacoste. Pot să-mi văd de treabă acum? Zach s-a întors la computerul lui, iar eu m-am întors în dormitor și m-am prăbușit în pat. Eram dezamăgită. Zăceam acolo și mă uitam pe fereastră. Dintr-odată, priveliștea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
niciodată, nici măcar lucrurile importante, cum ar fi compleul Versace. E ca o gaură neagră a modei și Doamne ferește să-ți ții lucrurile frumoase în apropierea ei. Eram convinsă că terapia o să-mi facă mai mult rău. Fetele newyorkeze sunt o pacoste pe durata tratamentului. Vorbesc de copilăria lor non-stop. Julie crede că terapia îți oferă răspuns la orice și acceptă fără rezerve să se întristeze amintindu-și de copilărie pentru a afla de ce are atât de multe hachițe. Crede că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e că părul natural al lui Julie chiar este închis la culoare, dar am hotărât să nu-i amintesc asta. Mă duc costumată ca blonda Ali MacGraw. Ar fi arătat mai bine așa. De ce trebuie să fie Aerin așa o pacoste? Nu face decât să necăjească pe toată lumea pentru ca să scrie Suzy despre ea cum că-i cea mai originală Prințesă din Park Avenue. —Dar nu te obligă nimeni să te duci, i-am spus. Pesemne, glumești. Nimeni n-a fost invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am răspuns. Nu voiam ca Eduardo să creadă că m-ar putea avea înapoi în seara aceea, chiar dacă, de fapt, l-aș fi lăsat să mă recucerească fără să stau pe gânduri. Mi-era foarte greu să mă concentrez din cauza pacostei ăleia de Todd, care îmi tot făcea semne ciudate din partea cealaltă a restaurantului, arătând spre toaletă. Bărbații din New York sunt nebuni de-a binelea. Am încercat să-l ignor. De fapt, îmi spuse Eduardo, voiam să te întreb dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-ți miroasă toată noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu tot conținutul Împrăștiat pe lîngă noptieră. Ea Îngenunche și Începu să-și pună la loc cheile mașinii, pașaportul și carnetul de rețete. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clandestin nu tulbură pacea. Nu-s turiști, nu există drumeți sau vînzători ambulanți, doar foarte puțini vizitatori - locuitorii de-aici au Înțeles că e foarte folositor să știi să te descurci fără ajutorul prietenilor. Cinstit vorbind, prietenii pot fi o pacoste - trebuie descuiate porțile și ușile de la intrare, trebuie deconectate sistemele de alarmă, și e chestia că vine cineva și-ți respiră aerul. Nemaivorbind că vine și-ți aduce amintiri pline de neliniște ale lumii de-afară. Residencia Costasol nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dacă fusesem sau nu ironic. — E nevoie să mergem pînă acolo? Deși s-ar putea să ai dreptate. — GÎndește-te, David. Ne-ar putea ajuta să sculăm oamenii din toropeala asta Îngrozitoare. — De ce vrei să-i sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la țărm, după cum tot aud la televizor că se în tâmplă, adăugă ea, scoțând un zâmbet palid și întorcându-și ochii negri spre soțul său, care o privea meditativ. — Asta cam așa-i, confirmă Ion. în privința asta, Clara e o pacoste! E plină de fobii! La mare nu-i place, la munte nu merge că are frică de înălțime, de zburat cu avionul nu zboară, să mergem și noi, normal, ca tot omul prin străinătățuri... Mai mergem prin stațiuni, ca babalâcii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din mărturie în mărturie. Iată cum anonimatul se instaurează pe nedrept: Nu, nu mi-l amintesc. Am o mulțime de clienți care intră din pură nevoie de distracție, se uită, dar nu cumpără nimic. Mai ales turiștii sunt o adevărată pacoste. Ce-i drept, prețul cel mai modest e cu trei zerouri, la mine. Domnul din fotografie sigur n-a cumpărat nimic, altfel l-aș fi reținut. Știți, îmi ajunge o singură ochire: nu-i genul care să cumpere dintr-un
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
și spune la doamna, care nu crede la tine, că n-ai găsit nimica. Purcelul însă era destul de mare și cum Ana tocmai lipsea (nu la vreun bărbat se ducea, zicea ea, apăcă nu-i trebe ei o astfel da pacoste la viața ei, ci la nu știu ce frate Fodor, sau Ferenc, de care o apuca fără veste un dor vinovat), încît se ocupă Matilda de purcel, care era viu și amuzant. Ridica râtul în sus și făcea: groh, groh, ce crezi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Auschwitz, să nimerești printre reacționarii ăștia, acești dușmani înrăiți ai poporului? Cum, mă, printre criminali de război, tocmai tu, care ai fost victima lor?" Grünfeld tăcea, dar ăsta continua să-l ia peste picior în același stil. "Oliver Grünfeld, mare pacoste a căzut peste tine, în timp ce alții au pensii și funcții de conducere, tu ai aterizat aici, să-ți rămână ciolanele prin galerii. Ce-ai făcut, Grünfeld, spune-ne și nouă, uite, domnul colonel e chiar curios..." Și deodată Grünfeld izbucni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-ați scuza cât de cât, deși, firește, n-am nici o scuză... — O, nici n-am nevoie de scuze atât de mari, se grăbi prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să-l iei mai încolo?“ „Ți-am spus că nu, iartă-mă!“ „Ah, tare nu-ți șade bine, zice, dacă ai ști că scena asta ți se potrivește precum șaua pe spinarea vacii! Nu cumva vrei să mă sperii? Mare pacoste pe capul meu dacă stai flămând; ce să zic, m-ai speriat!“ S-a supărat, dar nu pentru mult timp: iar s-a apucat să mă hărțuiască. Și m-am mirat atunci de ea, de ce n-are deloc ciudă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din nou uitându-te la portretul lui taică-meu? întrebă Rogojin, care urmărea extrem de atent fiecare schimbare, fiecare expresie fugară de pe chipul prințului. — De ce am râs? Pentru că mi-a venit ideea că, dacă nu ți s-ar fi întâmplat această pacoste, dacă n-ar fi dat peste tine dragostea asta, ai fi ajuns pesemne exact ca tatăl tău, ba încă destul de curând. Te-ai fi instalat tăcut aici, cu o soție ascultătoare, care nu zice nici pâs, ai fi vorbit rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din Pavlovsk. Cu trei ore în urmă se întorsese de la Petersburg și, nemaitrecând pe la prinț, se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază!“ Firește, pe primul plan se afla caleașca, dar cu siguranță se mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră, prințe, nu s-a suflat o vorbă!“ Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Clipă de clipă se ocăra singură zicându-și „ființă proastă, indecentă și ciudată“, o chinuia anxietatea, se pierdea permanent cu firea, nu găsea ieșirea din câte o stare de lucruri din cele mai obișnuite și exagera clipă de clipă orice pacoste. Însă, de la începutul povestirii noastre am amintit că Lizaveta Prokofievna se bucura de respectul real al tuturor. Până și generalul Ivan Feodorovici, persoană de origine obscură, era primit pretutindeni și nu încape îndoială că se bucura de stima tuturor. Respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
societate, Lizaveta Prokofievna era într-adevăr considerată drept o persoană „ciudată“; însă nu mai încape vorbă că era respectată; iar Lizaveta Prokofievna, la urma urmei, ajunsese să nu mai creadă că se bucură de respect - și tocmai aceasta era toată pacostea. Privindu-și fiicele, era chinuită de teama că le dăunează în carieră, că are o fire ridicolă, indecentă și insuportabilă; bineînțeles, își învinuia de asta și fiicele, și pe Ivan Feodorovici și se certa zile întregi cu ei, iubindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Varia dădu fuga la el și-l apucă cu amândouă brațele. — Ce-i cu tine? Încotro? zise ea, știind că, dacă-l scapă acum, el e în stare de ce e mai rău, nimic nu l-ar mai putea opri. Ce pacoste a mai făcut acolo? Ce-a mai zis? — Păi nici ei nu știau ce să-mi povestească și nici măcar n-au înțeles; doar că i-a speriat pe toți. A venit la Ivan Feodorovici, care nu era acasă; a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ghicise dinainte ceea ce trebuia să se întâmple în viitorul apropiat; poate, mâhnită de visurile ei spulberate ca fumul (în care, ce-i drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de altminteri, îl iubea sincer și cu compasiune. În orice caz, însă, nu putea primi asemenea informații exacte de la prietenele ei, domnișoarele Epancin; era vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]