5,611 matches
-
și nutrețul din șuri, au zis reporterii că-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta nici grâul nu s-a făcut, numai de-o șchioapă, fără spic, numai pai, stau oamenii suflecați prin bălți și-l seceră, ca-n timpul războiului. Vai de capul lor... - Vai de fundul nostru... - Dar alea, să știți de la mine, nu erau fulgere obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajuta să fii înțeles. — Aș prefera să fiu la Shethfield, zice logopeda. atunci du-te la Shethfield, scriu eu. — Nu, zice, repetă. Gâtul mi-e mereu zgâriat și uscat, chiar și după un milion de lichide băute toată ziua prin pai. Țesutul cicatrizat e zbârcit și neted în jurul limbii nevătămate. Logopeda zice: — Aș prefera să fiu la Shethfield. Eu zic: — Salghrew jfwoiew fjfowi sdkifj. Nu, nu așa, zice logopeda. N-o faci cum trebuie. Eu zic: — Solfjf gjoie ddd oslidjf? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
voia sau fără voia lui Cocoș. Și chestia asta nu le ieșea nicicum. Și nici nu avea cum să le iasă prea repede. Pînă nu murea cineva, găurit de pușcoacele bandiților, totul putea fi luat în joacă. Doar gazetele puneau paie pe foc făcînd din Cocoș omul care ar putea răsturna guvernul. Se distrase și el de joaca asta de-a hoții și vardiștii, pentru unul care lucra în Serviciu lucrurile erau clare, totul era cusut cu ață albă, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai cu boruri late și țepene, iar cînd o vedea i se punea un nod în gît și simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și nu aveai ce să le faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rușine nu doar amintirea regilor, ci chiar propria sa prezență. Un fustangiu, un dezechilibrat, un corupt. O păpușă, un papițoi la prima vedere, și multă vreme a fost și el înclinat să creadă că nu e decît un om de paie, dar stînd de două ori în preajma lui și-a dat seama că îi convenea să fie considerat așa, asta îi asigura un tratament mai blînd, mai îngăduitor față de porcăriile pe care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă știa prea bine ce face, dar puțin îi păsa! Iar dacă lăsa impresia că e un om de paie era numai pentru a trece cît mai repede peste clipele neplăcute. Era convins că de i se va da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o zorzoană, un atribut de formă, va ști să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să moară după toate semnele. Îl dureau mușchii după o noapte de somn, nu-i mai plăcea nici patul, a poruncit să i se aducă o saltea cu paie, ca în copilărie. De fapt se gîndea tot mai mult la copilărie, iar asta era încă unul din acele semne rău prevestitoare Dacă în loc să mergi înainte, către necunoscutul vieții, te întorci la copilărie, la cele cunoscute, înseamnă că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar Leonard Bîlbîie, un om într-un oraș atît de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era primejdia în care se găsea. N-avea ce face, trebuia să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu se putea instala el, atunci să aducă un om de paie, slab și compromis, care să-i rămână dator și mai ales să depindă în tot ceea ce face de Basarab Cantacuzino. O marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altceva. Mai puțini nervi, mai puțină cheltuială, rezultatul același. Dar vulpoiul cel bătrîn a lăsat să curgă apa, să vadă de nu poate pescui și el ceva. Sigur că îi va oferi ceva! Tuturor care au de mișcat măcar un pai li s-a promis o slujbă mai bună, o distincție, o intrare în cabinet ori o prietenie avantajoasă. Cuvintele și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care încă își mai închipuie că tot ce zboară se mănîncă. Nimeni nu i-a întrebat nimic și ei vor să dea răspunsuri! O înflăcărare, sînge tînăr, dom'le, primăvara abia a trecut, dar pînă la urmă un foc de paie, nimic mai mult putea zice așa oricare din persoanele importante, sus-puse, fie ele din armată ori din administrația statului, care ar fi întrebată despre fascia națională "Vulturul Alb", " Dacă este să spun totul, spun îi simpatizez, domnule, îi simpatizez pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amândoi la primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că erau acoperiți din cap până-n picioare cu niste tunici largi, de diverse culori, iar când se mai apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trecea pe culoar spre un loc liber din spate, orbindu-ne pe toți cu lumina camerei. După încă vreun cvartal, a urcat la bord Pețitorul, cu urme de bălegar pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie de tutun pe caroseria de oțel striat a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și membrii Congresului ar mânca-o în timpul unui război nuclear, în buncărul lor ascuns adânc sub pământ. Era de la același producător. Pe alte pungi argintii era scris “Drăcușori de Ciocolată” sau “Banane Foster”. Piure de cartofi. Macaroane cu brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață de raft până după ce majoritatea bebelușilor din ziua de azi or să fie oale și ulcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata vedetă pentru o zi. Nu trebuie să mori din asta. Mătușa Anda era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
femeia care spăla în fața ferestrei, ieșea din odaie, se oprea n prag, se uita cu atenție la rufele tăvălite în lighean și spunea printre dinți: Tu-i speli și chiloții ăleia, tu-i erodialul ei de fată! Nu ridică nici un pai de jos, unde o să ajungă asta, spune-mi, unde? O s-o întindă câinii, tu cât o să mai fii să mai tragi pentru ea? Ei, las-o acum, ce-ți veni, că doar nu speli tu. Mă uit la tine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]