507 matches
-
turcul Karagöz, precum și de reprezentările similare ale polonezilor și ucrainenilor. „Chivotul” păpușilor, de forma „ieslei” (vertep-ul ucrainean) sau a „colibei” (szopka poloneză), apărea îndeobște alături de „tacâmul” Irozilor, drama liturgică fiind însoțită de spectacolul laic. Personajelor care participă la realizarea jocului - Paiața, Moș Gheorghe, Iaurgiul, Bragagiul, Vânătorul, Ursarul, Popa ș.a. - li se adaugă, în variantele moldovenești, Gacița și Napoleon Bonaparte. Păpușile folosesc o limbă pestriță, în care idiotismele, neologismele neasimilate, provincialismele și barbarismele abundă, contribuind la satirizarea personajelor. Paiața (Vasilache) reprezintă înțelepciunea
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
la realizarea jocului - Paiața, Moș Gheorghe, Iaurgiul, Bragagiul, Vânătorul, Ursarul, Popa ș.a. - li se adaugă, în variantele moldovenești, Gacița și Napoleon Bonaparte. Păpușile folosesc o limbă pestriță, în care idiotismele, neologismele neasimilate, provincialismele și barbarismele abundă, contribuind la satirizarea personajelor. Paiața (Vasilache) reprezintă înțelepciunea populară și poate fi comparată cu vestitele păpuși Petrușka și Kuparek. Prin spiritul lui satiric, acest teatru a dat mult de furcă autorităților. Variantele cele mai cunoscute și unitare ale teatrului de păpuși sunt comunicate de G.
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Irod împăratul, îmbrăcat cu mantie roșie încadrată în blană albă, cu sabie, coroană etc. Ofițerul, îmbrăcat în costumul legionarului roman. Cei trei crai, adică magii, cu costume orientale, anume Gaspar, Melhior și Baltazar. Pruncul, copil între 12 și 14 ani. Paiața îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
7 acte], tradusă Mușchetarii, dramă [în 5 acte], tradusă Cuvântul mortului, dramă [în 6 acte], tradusă Fiul nopții, dramă [în 6 acte], tradusă Stăpânul și valetul, [com.-] dramă [în 2 acte], tradusă Omul din nimic, comedie [în 4 acte], tradusă Paiața, dramă [în 5 acte], tradusă Vrăjitoarea, dramă [în 5 acte, traducțiune] Idiotul, dramă [în 5 acte], tradusă Curierul de Lyon, dramă [în 5 acte], tradusă Lucreția Borgia, dramă [în 5 acte], tradusă Apoi anunțul vestea că reprezentațiile vor urma de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
li se face cu plăcere un scăzământ de 50 bani la orice loc. Apoi se făceau și abonamente.23 Duminică la 23 septembrie s-a deschis stagiunea cu Rubedeniile, comedie națională locală în 4 acte. A doua reprezentație era cu Paiața, a treia cu Hoții de codru, a patra cu Radu Basarab etc. anul 1873 217 23. Am verificat și am completat informațiile oferite de Bacalbașa privind repertoriul stagiunii 1873-1874 a Teatrului cel Mare din București cu „programa“ tipărită în TRC
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mihail Pascaly, căruia, în noiembrie 1873, îi murise și soția, actrița Matilda Pascaly. Dintre piesele jucate efectiv în această stagiune, amintim: drama națională Lăpușneanu de N. Scurtescu, Radu Basarab, ban al Olteniei, „dramă națională cu mare spectacol“ de Ștefan Vellescu, Paiața, dramă de A. d’Ennery (în TRC.: Denneri!) și Marc Fournier, Hoții de codru și hoții de orașe, dramă de F. Pyat, Amorul doctor, prelucrare după Molière de M.G. Obedenaru, Monumentul de la Că lugăreni de Vasile Maniu, Banul Mărăcine de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu înțelegeam de ce se lăsau. Până într-o zi, când prea de tot am fost provocat și n-am putut evita ciocnirea. Lupta a început și toți ceilalți s-au strâns în jurul nostru. [...] Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce voia să spună? Voia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei? Iar dacă l-aș fi pus jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu avea valoare? Mi-am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
județean ) să asculte nemulțumirile acestor ADEVARAȚI EROI AI IAȘULUI ... Constantin Simirad i-a etichetat pe cei ce au inițiat, (teatralizat) “acțiunea din 14 decembrie” ca fiind EROII NEAMULUI ROMÂNESC. (Coțușcării,‘coane Costică! Mare vinovat ești pentru “pampușca” tumefientă de la Iași, Paiața Hunirii !) Pag. 261 - Revoluționarilor din 14 decembrie 1989 le-am acordat drepturi chiar înaintea altora.( C.Simirad fost primar al Iașului) . (Ei, așa mai merge : punct ochit , punct lovit . Omul mai face o revoluție anticomunistă , mai una , alta , dar... mai
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
vorbă cu bălanul meu (1925) este o cronică în versuri a participării autorului la campania militară, prilej de ironie subțire, disimulată într-o inocentă nedumerire, la adresa abuzurilor și absurdităților generate de război. În proză, după un roman ratat - Profeți și paiațe (1930) -, unde un oarecare interes îl prezintă doar relatările despre mediul și problemele evreilor din București, D. publică un altul, Ora sexuală (1932), în care urmărește starea sufletească a unei adolescente bogate, care trece cu naturalețe prin criza erotică, concretizând
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
în engleză, sub titlul The Quality of Witness (1982), apoi în română, în 1996, sub titlul Jurnal din vremuri de prigoană. SCRIERI: Cântece pentru Lelioara, București, 1923; În preajma serii..., București, 1924; De vorbă cu bălanul meu, București, 1925; Profeți și paiațe, București,1930; Ora sexuală, București, 1932; Bărbați fără femei, București, 1932; Femei și doctori, București, 1933; Vagabonzii, București, 1935; Memoriile greierului, București, 1937; Otrava, București, 1947; Primăvară nouă, București, 1948; Steagurile inimii, București, 1949; Bună dimineața, București, 1953; Familia de
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
străbătute de demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care se revine obstinat, cu speranță și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe mine trupul / să nu mi se facă frig
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
1973, Cazul consilierului de poliție, București, 1981; V. P. Borovicka, Cifruri secrete, București, 1984; Eugène Ionesco, Prezent trecut, trecut prezent, București, 1993, Între viață și vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy, București, 1999; Georges Simenon, Școala crimei, București, 1999; Alexandru Ciorănescu, Paiața tristă, pref. trad., București, 2002. Repere bibliografice: Tania Radu, Esopismul discreției, LAI, 1995, 19 iunie; Mircea Anghelescu, Neobositul Don Miguel, LCF, 1995, 44; Z. Ornea, O prietenie amoroasă, RL, 1995, 46; George Munteanu, Mutații ale „orizontului de așteptare”, LCF, 1996
CIOCULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
1935) conține „creionările unui ostaș” din timpul primei conflagrații mondiale, autentice, după cum precizează A., dar cu un aer neverosimil din cauza efortului de literaturizare. Proză de ficțiune, alături de câteva amintiri, include culegerea Învinșii (1939). Fie că e vorba de tristețea unei „paiațe” pensionate, de disperarea unei femei „învinse” sau a unei fete cu iluziile consumate „într-o gară mică”, fie că se urmărește evoluția spre psihoză a unei mame ce și-a pierdut copilul, textele suferă de o oarecare inconsistență. Vag, rămâne
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
-l termin, atât de mult îl urăsc". Dar se estompează nuanța de regret, sau de groază: "ce am făcut?!" Dumneavoastră cum ați trecut prin acest moment? N.M. Două amintiri... Când am debutat la Covent Garden, am jucat personajul Neda în "Paiațe", și am cântat cu doi giganți ai operei la vremea respectivă, Piero Cappuccili 7 și Jon Wickers 8. Ei aniversau 25 de ani de carieră. Jon Wickers credea în adevăr. Pentru el nu exista simulare. La sfârșit, când m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și parteneri de scenă care i-au marcat evoluția, despre legile și exigențele profesiei de cântăreț și actor de teatru liric. Cunoscând relația de prietenie autentică dintre David Ohasesian și Nicolae Herlea, am difuzat în acea emisiune Prologul din opera "Paiațe" de Leoncavallo, montând în succesiunea partiturii fragmente din înregistrările video realizate, separat, de cei doi baritoni. A fost, cred, o premieră de televiziune. Și un risc. Dar, pe cât de diferite, de personale, de reușite au fost interpretările vocal-actoricești ale celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
eram Figaro de 68 de ani... (râde) A.V. Nu spuneți asta, nici nu se observă la vizionare! D. O (Cântând) "Nu te trăda!" N.H. (Cântând, și el) "Non mi tradir". A.V. Amintindu-ne de textul din Prologul operei "Paiațe", de Leoncavallo, al cărui personaj, Canio, l-ați interpretat amândoi, să discutăm puțin despre relația interpret-om. Calitatea umană are vreun efect asupra calității interpretării? D.O. Are importanță extraordinar de mare! Eu am spus-o, și o s-o spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spectacol de operă. Maestre Herlea, ce dirijori v-au influențat în bine, din punct de vedere muzical și scenic? N.H. În primul rând, l-aș numi pe Jean Bobescu, cu care am debutat când aveam 23 de ani în opera "Paiațe" de Leoncavallo, în rolul lui Silvio. Am avut și șansa să fac parte dintr-o distribuție extraordinară: Neda era Dora Massini, Tonio Petre Ștefănescu Goangă, și marea noastră voce de tenor tenorul Garbis Zobian. Asta se petrecea la 14 aprilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe brațe". O poezie rece, chiar dacă aprinsă de patimă, așezată, ca o glazură, pe felioare de șist. O jelanie cu dîre de anecdotă după misterele de odinioară, din care au mai rămas numere de spectacol animate de riscul ca, din paiața cu blana roasă, ciupită să-și mai dea drumul, cine știe, fiara. Așa că ,magul" strigă, ba poruncitor, ba pițigăiat, la oamenii lui să-și mai ia în spate blana de urs, să-și piardă urma printre dihănii, să amîne cît
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
primul turneu oficial" în Transilvania și Banat, "prima dramatizare" la noi a unui roman de Dostoievski. Concepută să fie cronică a teatrului românesc, desfășurarea cărții este lentă și, pentru deslușiri, reține reliefurile: teatrul domniței Ralu, Iorgu Caragiale și "căruța cu paiațe", trupe și autori, Fanny Tardini-Vlădicescu, pe de o parte, V. Alecsandri și I. L. Caragiale, pe de alta. Ucenicia teatrală a lui Liviu Rebreanu și de cronicar dramatic a lui Radu Beligan, elev. Războiul resimțit direct pe scândura primei noastre scene
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
Daniel al rugăciunii (... Prima jumătate a anului), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 92 pag. Rațiuni obsesive Încercarea de restituire în limba română a scrierilor lui Alexandru Ciorănescu, cunoscut comparatist, istoric literar, lexicograf, se îmbogățește cu un nou volum beletristic, Paiață tristă, douăsprezece povestiri în traducerea Simonei Cioculescu. Prima impresie la lectură este a unor povestiri stranii și insolite, coșmaruri perfect articulate care nu-și dezvăluie devianța de la normele zilei decît după ce ai plonjat adînc în poveste, iar legile lumii ei
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
mai funcționează" (Simona Cioculescu, în prefața volumului). Povestirile se dezvoltă din chiar observarea felului în care, pentru aceste personaje, anormalul este realitatea însăși, lăsîndu-le să vorbească și să pretindă înțelegere de la cititorul credul, plonjat astfel în plin coșmar. Alexandru Ciorănescu, Paiață tristă, traducere și prefață de Simona Cioculescu, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 142 pag. La mauvaise conscience Romanul lui Nicolae Goja, Clopotul cu două limbi, realizează, într-un proiect îndrăzneț, o formulă care aduce între aceleași coperți cele două
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
copiilor, dar și păpușile utilizate pentru decor (păpușile pentru saloane, păpușile mascote, fetișurile etc.), păpușile pentru teatre de păpuși și pentru teatru de marionete că și păpușile care reprezintă ființă umană în stare diforma (de exemplu marionetele cu două cocoașe, paiațele). Păpușile sunt în general din cauciuc, materiale plastice, ceară, ceramică (porțelan etc.), material textil, lemn, carton, hârtie amestecata sau în combinație cu aceste materiale. Ele pot fi articulate sau nu și să aibă mecanisme care să le permită să meargă
ANEXĂ nr. 95 din 5 ianuarie 2000 JUCARII, JOCURI, ARTICOLE PENTRU DIVERTISMENT SAU PENTRU SPORT; PARTI ŞI ACCESORII ALE ACESTORA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166823_a_168152]
-
învață nimic, nu face decât să repete. Pe de altă parte, nefiind decât social, omul brechtian e plat, are doar două dimensiuni, cele ale suprafaței, îi lipsește profunzimea, dimensiunea metafizică. Nu este un om întreg. Adesea nu-i decât o paiață. Una dintre primele țări în care numele lui Brecht începe să cântărească din ce în ce mai mult în anii ’50 este Anglia. Kenneth Tynan este criticul care-l susține pe Brecht și care duce o puternică campanie de promovare a dramaturgului german în
Câți de Brecht? () [Corola-website/Science/295698_a_297027]
-
micro-societate în toată diversitatea pe care o tolerează sistemul politic contemporan. Este un peisaj tragi-comic, în care personaje diverse se conturează pe fundalul zgomotos al unei mulțimi. Un aer de grotesc este dat de prezența pe fundal a Căruței cu Paiațe, odiosul monument ridicat din bani publici în fața Teatrului Național. Mi-a rămas întipărit pe retină grupul celor care scandau “București, unde ești?” sărind într-o îmbrățișare carnavalescă în apropierea <b>Caragialiaei,</b><i> </i>scăldată în lumina reflectoarelor. Imaginile din
”București, unde ești?” - un film de Vlad Petri () [Corola-website/Science/295739_a_297068]
-
nu-ți vine a crede!) întîmplătoare: sensul țîșnește, împroașcă indecent, prinde viteză, năvălește, saltă pagina, dictînd, coman- dînd, în larg, în larg, întreg textul. La început gluma (nămoloasă glumă!) se îngroșa pînă la, da... da... disperare: memoria zdrobită, gesturile de paiață învîrtită, în soi hăzos... tragic... de titirez, la mijlocul tîrgului, cap de momîie gîtuită în vocea ba stridentă, ba umi- lă. Ca pe urmă să te zbînțui lălăit, totul să-ți vină de-a gata parcă, o clăbuceală îngerească pasămite
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (1) by Emil Brumaru () [Corola-website/Imaginative/15067_a_16392]