768 matches
-
stepei și silvostepei. Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17 noiembrie (XI) 1538. Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului și din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidava (Corabia). În oraș se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor împăratului roman Caracalla
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
care era desemnat acest loc de târg în vechime. Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
În pământ au fost sădiți atunci zece stejari și un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meșteri pricepuți au încrustat însemnul Moldovei - "capul de bour". Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n). Faptul că vatra târgului era amplasată pe terasele Dealului Morii constituia o adevărată barieră naturală în fața atacurilor din afară și, tocmai de aceea, Vasluiul capătă și conotația de reședință domnească - mai ales în timpul
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,1%), dar există și minorități de musulmani (1,62%) și romano-catolici (1,13%). Pentru 6,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Cele dintâi dovezi ale existenței unor comunități pe pământul Dobrogei aparțin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârșitul celei de-a treia interglaciații (Riess-Wurm) și cu prima parte a glaciațiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei și faunei dobrogene, asupra vieții și activității
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
zonă sunt populate cu mreană (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thymolus thymolus), scobar (Chonarostoma nasus) și crap (Cyprinus carpio). Teritoriul actualului oraș Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele al II-lea și al III-lea exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
est (8,5%) și din nord-vest (8,2%) Frecvența medie anuală a calmului este mare (35%).. Continuitatea vieții pe teritoriul actualului municipiu este pusă în evidență de siturile arheologice din cartierul Bârsanu, unde săpăturile efectuate arată organizări umane încă din paleolitic, neolitic și epoca bronzului. La circa 60 km de Drăgășani au fost găsite urme de umanoizi de acum 2.000.000 de ani, cele mai vechi din Europa, la Bugiulești, comuna Tetoiu. Localitatea s-a aflat pe unul din drumurile
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
magnolie, nuc caucazian, ginkgo biloba. Cercetările arheologice realizate de specialiști în istorie de la Universitatea Edinburgh și de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București au descoperit, în situl arheologic de la Schela Cladovei (cartier al Severinului actual), urme umane din perioada Paleoliticului. Inventarul arheologic scos la iveală indică începutul vieții omului primitiv, al trecerii acestuia de la stadiul de culegător, pescar și vânator la o civilizație sedentarizată modernă. O altă descoperire importantă a fost cea a unui "Homo Sapiens" în vârsta de 8000
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
ondulări, dune și văiugi, ori depresiuni interdunare orientate N-S sau NE-SV. Se disting în zonă câmpuri, văi, terase și lunci: Câmpul Ciulniței, Terasa Ialomiței, Lunca Ialomiței, Valea Ialomiței. Întinderea aceasta a fost acoperită de ape care, spre sfârșitul Paleoliticului, s-au scurs în Marea Neagră, de aceea solul zonei se constituie din formațiuni aluvionare, cu strat freatic umed și avansat spre suprafață. Este posibil ca în vatra orașului să nu se fi făcut prospecțiuni mai serioase ale subsolului, în care
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
10 km). Peste Dunăre, în Serbia, se găsește localitatea Tekija. Cea mai scurtă legătură rutieră între cele două localități măsoară 35 km, peste podul de la Porțile de Fier. În linie dreaptă distanța dintre cele două localități este de 2 km. Paleoliticul superior - primele urme de locuire ale omului în zona Orșovei (Cazanele Dunării , Cuina Turcului și Băile Herculane, Peștera Hoților. Epipaleolitic (10.000 - 8.000 î.C. ) primele unelte agricole din zonă și primele manifestări de artă ale omului. Neolitic - bronz
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
în "Iștău". Regiunea a fost locuită încă din neolitic, lucru ilustrat de: În zona apropiată Mizilului, cele mai multe descoperiri arheologice s-au realizat în situl arheologic de pe valea pârâului Budureasa. Aici s-au găsit un șir de așezări și necropole din paleolitic, neolitic (culturile Criș, Dudești, Boian, Precucuteni, Gumelnița), epoca bronzului (culturile Tei, Monteoru, Coslogeni), epoca fierului (culturile Halstatt, Latène). Prima mențiune documentară a localității pare a fi cea din catastifele Brașovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele "Eșteu
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
este la 9 mai. Factorii materiali prielnici de pe Valea Teleajenului au făcut ca omul să fie atras în zonă încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice sau și lucrările întâmplătoare au scos la iveală urme din vechime începând cu paleoliticul mijlociu și continuând cu etapele succesive, mezoliticul și neoliticul. Vălenii de Munte a îndeplinit de-a lungul existenței sale funcțile unui oraș: capitală de județ, vamă, târg, reședința plaiului Teleajen, centru politic al raionului și cetății de cultură Teleajen. Localitatea
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
Orașul celor o sută de clopotnițe” sau „Orașul de aur”. Din 1992, centrul istoric al Pragăi a fost inclus pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul cultural mondial. Teritoriul pe care se află azi Praga a fost locuit încă din Paleolitic. Cu mai multe secole în urmă, prin zonă treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
care pe teritoriul comunei se intersectează cu DJ711, drum județean ce duce la Târgoviște. Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul comunei Butimanu au demonstrat o continuitate neîntrerupta de locuire pe aceste meleaguri. Primele indicii ale unei culturi materiale umane dateaza din paleoliticul superior(cca. 35.000-1.000 I.Hr): La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Butimanu-Luceanca" și făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov. Era alcătuită din satele Butimanu, Linia-Luceanca, Luceanca, Pășcăneanca, Sterianu de Sus, Sterianu de
Comuna Butimanu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301158_a_302487]
-
prin fântâni, care sunt in lunca la adâncimi variind între 1,5 și 5 m ,iar pe terasa găsindu-se la adîncimi de peste 10 m. Dovezi ale existenței județului Galați de-a lungul timpului stau descoperirile arheologice care datează din paleolitic. Principala rezervație naturală din județul Galați este localizată foarte aproape de comună Tudor Vladimirescu, pe nisipurile din câmpia Tecuciului și anume la sud de localitatea Liești, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâșie de circa 4 km lungime și 0,5
Comuna Tudor Vladimirescu, Galați () [Corola-website/Science/301225_a_302554]
-
era trimis cu mâncare la Badea, de unde a rămas și numele de Bădeni”. Urme ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri sunt mai vechi. Astfel , la nord -est de sat, pe Movila Grădiștei și Dealul Vișinului s-au descoperit silexuri din paleoliticul superior, ceramică neolitică, din începutul migrațiilor(sec. IV) și feudalismul dezvoltat( sec. XVII-XVIII). Chiar și denumirea Grădiște ilustrează existența unei așezări(cetăți) întărite, unde locuitorii se puteau retrage în vremuri de restriște. De asemenea, la 6 km de Bădeni, la
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
al XVII-lea-al XVIII-lea; situl de pe dealul Hiliței, aflat la 1 km vest-nord-vest de satul Hilița, conține așezări din secolele al V-lea-al III-lea Latène-ul timpuriu), secolele al II-lea-al IV-lea (epoca daco-romană) și paleoliticul superior (gravettian). Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură (1858) din satul Costuleni; și (1739) din satul Covasna. Economia comueni Costuleni are un caracter preponderent agricol și zootehnic, mai ales în privința viticulturii și pomiculturii. Dezvoltarea pomiculturii și viticulturii
Comuna Costuleni, Iași () [Corola-website/Science/301269_a_302598]
-
-al VIII-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolul al XV-lea și secolele al XVII-lea-al XVIII-lea (Evul Mediu); în sfârșit, la „Poala Catargului”, la 1,4 km sud-vest de satul Spinoasa, mai este un sit cu așezări din paleolitic, eneolitic (cultura Cucuteni, una faza A și alta faza B), Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), perioada Halstatt, perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (epoca romană), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și una
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. Cinci obiective din comuna Holboca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: așezarea de la „Izvorul Pândarului”, datând din paleoliticul superior; situl de la Dancu (aflat în marginea de est a satului); și situl de „peste Baltă” („Pârliți”), aflat al est de satul Holboca. Situl de la Dancu are urme de așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al III-lea
Comuna Holboca, Iași () [Corola-website/Science/301284_a_302613]
-
acestui sat cum ar fi: materialul arheologic descoperit pe teritoriul satului (topoare, pumnale, răzuitori, ceramică și alte obiecte și arme din silex: vârfuri de săgeți sau sulița), lucru ce atestă vechimea mult mai mare a acestiu sat, ajungându-se până în paleoliticul inferior și se observă o continuitate cu toate fazele de evoluție ale omului până în zilele noastre. Această teorie stă în picioare datorită descoperirilor ce s-au făcut cu timpul. De exemplu: descoperirea vârfurilor de săgeți și sulițe din fier și
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele în zona satului Dumitreștii Gălății: la „tarlaua Rachiță I - II” ( nord de sat) se află urme de așezări din paleoliticul superior (gravittian), perioada Halstatt, secolele al III-lea-I î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană); la „tarlaua Cimitir” se găsesc urme de așezări din paleoliticul
Comuna Schitu Duca, Iași () [Corola-website/Science/301305_a_302634]
-
paleoliticul superior (gravittian), perioada Halstatt, secolele al III-lea-I î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană); la „tarlaua Cimitir” se găsesc urme de așezări din paleoliticul superior (gravettian), secolul al II-lea î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană). Celelalte cinci obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1830) din Schitu Duca
Comuna Schitu Duca, Iași () [Corola-website/Science/301305_a_302634]
-
12 astfel de mori, dar din păcate în 2005 mai există doar una cu funcționare intermitenta. Protejată de pereți de stâncă, Râul Huda lui Papara a adăpostit omul încă din cele mai vechi timpuri. Au fost găsite urme concludențe din paleolitic iar din epoca bronzului s-a găsit un celt de bronz care este o armă sau unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui Papara are corpul masiv, trapezoidal, lama fiind latița și având tăișul asimetric, datorită probabil uzurii
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
loc importante schimbări climatice sau de altă natură care au influențat evoluția oamenilor. Omul modern este rezultatul acestei evoluții care s-a încheiat o dată cu finalul epocii pietrei. Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau paleolitic: "palaios" = vechi și "lithos" = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geomorfologică a pământului au
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
un caracter „prădalnic”. Sursa principală de alimentație o oferea vânătoarea realizată în grup. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules. Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică. În paleoliticul mijlociu, omul de Neanderthal folosea arme și unelte de silex. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
În paleoliticul mijlociu, omul de Neanderthal folosea arme și unelte de silex. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului. La început, se locuia în așezările în aer liber
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]