628 matches
-
azi: KAREN FULTON ȘI-O TRAGE ÎN CUR. Nu recunosc scrisul. Hai scumpo... Bruce e aici. E noaptea ta cea mare... asta e... haide... Îmi scot afară pula țeapănă și solzoasă. Se degajă puțină duhoare când Își face apariția vârful, palpitând, jupuit și roșu, străpungând prepuțul ăla decolorat. Coaiele mele de rahat mă mănâncă atât de tare... uau... haide scumpo... labagiu ăla de doctor și cremele lui de căcat... Nu te gândi la asta ... uau scumpo... e atât de bine... ooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpânirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gândim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat undeva deasupra apei. Țeasta îi palpita în timp ce tot sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă ea să țipe cu voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care locuiesc toate posibilitățile... Ș-apoi eu nu caut în lume, aici ori dincolo, decât mântuirea sufletului meu... ― Nu te-ai lăsat de visuri, Bologa, deloc... deloc... ― D-tale ți se par visuri goale, pe când pentru mine în visurile acestea palpită tot rostul ființei mele, zise Apostol cu o privire atât de sfredelitoare, încît Klapka se feri ca dinaintea unei sulițe de foc. N-aș vrea eu să nu mă mai gândesc la nimic și să trăiesc așa... mulțumit? Uneori îmi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viitorul... Liniștea și misterele cerului și ale pământului se întîlneau și fâlfâiau în inimă lui, și-i picurau roua bucuriei eterne, în care străluceau miliardele de lumi văzute și nevăzute. Își simțea sufletul legat prin mii de firișoare cu nemărginirea, palpitând fermecat în ritmul imensei taine unice ca într-o mare de lumină. Apoi o fericire fierbinte îi umplu ființa întreagă, mai puternică decât bucuria vieții și mai dureroasă decât suferința morții. Și își dădea seama că o clipă din fericirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
era deloc încurajator. De fapt nici nu se așteptase la altceva. Arătă cu capul la tuburile de stază. ― Vreau ca aceste specimene să fie distruse după ce termini cu observarea lor. Ai înțeles? Androidul se uită la cele două creaturi care palpitau încă în interiorul închisorilor cilindrice. ― Domnul Burke mi-a ordonat să le mențin în stază pentru a le putea expedia spre laboratoarele Companiei. A fost categoric. Cel mai surprinzător a fost că Ripley s-a dus la interfon și nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și erau strânse de lucrători. Aceste versiuni miniaturale ale soldaților alergau de colo-colo fără să-i bage în seamă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pare că este așa o tragedie. A, bun, când ești în solda cuiva și iei bani ascunși fiindcă lauzi un roman idiot, atunci evident că te discreditezi. Dar cât timp îți place, să zicem, romanul de pe axa anglo-saxonă și nu palpiți la romanul minimalist franțuzesc, sau când te atrag cu precădere filosoficul, metafizica, și nu exhibiționismul narativ, atunci da, totul e normal și te simți prin forța lucrurilor mai aproape de un editor decât de alții. Exact pe ideea asta se mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
plăcuta femeie - vreau să-ți mulțumesc din suflet: aseară, după ce-am mâncat dovleac, așa cum mi-ai spus dumneata, nu l-am mai visat pe Domnul! — Păi vezi? Ce ți-am spus eu? Da’ ce-ai visat? — Am visat - răspunse palpitând atrăgătoarea femeie - vreo șase-șapte sfinți, toți unul și unul. Am dormit ca legănată. — Domnul să te aibă în pază... - mormăi Metodiu, grăbind pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcii etc. Nu e cazul. Căci biografia esențială a viitorului boier Radu a început și s-a sfârșit la cinci luni. Atunci, la cinci luni, trăsăturile sugarului se limpezesc, se clarifică, primesc forma recognoscibilă a gingașului chip definitiv, iar părinții palpitând de emoție și fericire asistă la primele gângurituri mai lungi. N-a fost cazul. Căci la cinci luni părinții lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă cu groază că micul boier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
palidă de la fereastra lămîiatică mă țintuise locului. Aveam impresia că ea Îmi făcea semn cu mîna să nu iau În considerare gardul și să poftesc Înăuntru... dar bineînțeles că asemenea gînduri nu se Întemeiau pe nimic... Și totuși inima Îmi palpita... Mă chinuia o vagă Îndoială că nici nu era nevoie de gardul acela... Nu eram fericit deloc, pentru că simțeam cum Îmi scapă printre degete fratele ei. Trebuie să fiu de-acum Încolo ca un cîine de vînătoare, gata să sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asigur că mai e în cameră. Tata a făcut niște cafea adevărată, așa că mă hotărăsc să beau și eu cu el, dar e deja absorbit de ziar. Încerc să-mi arunc privirea la ce citește, și când văd, inima îmi palpită. Nu o să vă vină să credeți a cui poză ocupă o întreagă jumătate de pagină. Da, e încântătorul Adam Kirrane. Sfinte Sisoe. Deja e a doua oară săptămâna asta când îl văd în ziar. Oriunde mă uit, fața lui izbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
birou mare, foarte drăguț și un computer acolo unde stau, în Soho. E chiar liniște, și mulți scriitori locuiesc în zonă, așa că probabil te va inspira. Ascult, dar nu spun nimic. Nu pot. Mi s-a uscat gura. Inima îmi palpită. Adam Kirrane, acel Adam Kirrane, tocmai a sugerat că m-aș putea muta cu el? Adică, dacă m-ar invita doar în weekend, nu s-ar aștepta să lucrez, nu? Doamne, trebuie să mă placă mult, mult de tot. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă de parcă s-ar mobiliza să vadă. Și iată că vede palpitând în lumina soarelui un contur difuz ale cărui palpitații formează la răstimpuri o aură de culoare roșu închis. Gândirea Dorei se transformă și ea în mesaj : "Tatăl nostru... Gândește de parcă am avea același tată... Dar mama, oare ea nu îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
imagini pe care le înregistrează conștientul Dorei înainte de a se detașa din nou de lumea noastră. Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data aceasta, nu mai plutește în universul misterios, ci stă alungită, palpitând ușor. "Oare acesta să fie corpul meu imaterial ? Și oare poate el gândi, se poate mișca și comunica ?", se întreabă Dora. Din nou răspunsul la întrebările pe care și le pune este instantaneu. Dora percepe un contact arzător și deslușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vinerea trecută n-am știut că firele se vor lega, așa cum nu știam nici că era ultima oară când o vedeam pe Dora. Nu ne mai Întâlniserăm de câteva luni și uite-mă aici, Înconjurat de hainele ei, cu pulsul palpitând Încet și regulat - ca și când, brusc, cuprins de extaz, aș fi existat separat În fiecare parte a corpului meu. Cred că destinul era ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe Wickert În ceea ce privește acest caz. Ce era de făcut? Ultimul lucru de care aveam acum nevoie era ca doi ofițeri de poliție să se folosească de mine ca să se răzbune unul pe celălalt. Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le aduseseră cu ei la suprafață. Acești zglobii jucători de cărți ai Marinei Militare păreau că nu dau doi bani pe misiunea lui Norman. Dar poate că nu știau. Se Îndepărtă de hublou și se așeză la masă. Genunchiul Îi palpita, iar În jurul bandajului pielea era umflată. Primise Îngrijiri de la un medic al marinei, În timpul transbordării din submarin În camera de decompresie. Fuseseră scoși din Deepstar III Într-un clopot presurizat, iar de acolo fuseseră transferați În camera mare de pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe care te deplasezi : direcția Jamaica pe JFK Expressway, apoi Interstate 678 și Van Wyck Expressway, continuare pe Verrazano-National Bridge, apoi pe Main Street și pe Union Turnpike...toate aceste nume defilau prin fața mea ca niște semne magice, în ele palpita un anumit orgoliu al americii. După cum america își exprima grandoarea și în uniformele piloților și ale stewarzilor, ale agenților vamali, ale polițiștilor și ale militarilor. nimic mai familiar pentru un locuitor al planetei terra decît o uniformă de G.I. Un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În cavoul rudelor sale din familia Isanos. Trecerea În neființă a celei ce a fost o luptătoare, apostol a neamului, mentor a 20 promoții de eparhialiste, a Îndurerat pe toți cei care au cunoscut-o. Amintirea directoarei Elena Alistar a palpitat mereu În inimile fostelor eleve refugiate În țară ca și a celor rămase pe pământul Basarabiei. În fiecare an În ziua de 21 mai de sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, la Biserica Precupeții Noi din București vibrează rugăciuni și cuvântări
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
intelectual În Încurcătură; problema nu se pune și cu privire la Inutili. Nu există În toată lumea nici un iconoclast care să nege că primul dintre toți a acționat la Mulhouse și că indiscutabilul său părinte a fost inginerul Walter Eisengardt (1914-1941). Două personalități palpitau În valorosul teuton: visătorul incorigibil, care publicase două monografii importante, astăzi uitate, referitoare la figura lui Molinos și a gânditorului de rasă galbenă Lao Tse, și solidul metodolog cu realizări tenace și creier practic, care, după proiectarea unui grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de un sistem de conducte prin bezna căruia curg apă și câte-un bloc de piatră. Dar nimeni nu va pretinde că tocmai calitățile sale fizice sunt redundante În masa umană care Îl Înconjoară, ci conștiința faptului că În el palpită ceva tăcut și tainic, care se joacă și doarme. țelul urmărit de Eisengardt În romanticele sale nesomnuri a fost pe deplin atins; oriunde se află vreun Inutil, mașina se odihnește, iar omul, din nou călit, muncește. Nemuritorii And see, no
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]